Alocuţiune la întâlnirea cu oamenii de afaceri maghiari şi români, Budapesta, 26 ianuarie 1998 

 

Procesul de reconciliere româno-maghiară

Sunt aici, împreună cu Preşedintele Arpad Göncz, pentru a sublinia că suntem garanţii morali şi constituţionali ai procesului de reconciliere dintre ţările noastre. Un proces cu însemnătate istorică care nu mai poate fi pus în discuţie, pentru că este acceptat şi construit la nivelul oamenilor, ceea ce îi dă o soliditate totală. Acesta este solul fertil pe care trebuie să construim în continuare, cu pricepere, cu tenacitate, folosind şi valorificând toate posibilităţile de care dispunem. Şi dispunem de suficiente posibilităţi.

Spre deosebire de colaborarea dintre alte ţări foste comuniste care, după căderea comunismului, şi-au diminuat drastic relaţiile comerciale, între România şi Ungaria, faţă 1992, de pildă, schimburile comerciale sunt duble. Cadrul general este şi el favorabil. Intrarea României în Acordul de Liber Schimb în Europa Centrală (CEFTA) a fost însoţită de un acord bilateral de liber schimb între ţările noastre.

Înainte de a pleca din Bucureşti, am examinat lista celorlalte acorduri încheiate între România şi Ungaria în 1997. Am constatat că sunt 18 acorduri, dintre care cele mai multe au o componentă economică. Am identificat, de asemenea, domeniile în care trebuie să intervenim rapid. În primul rând, avem nevoie de un acord în domeniul standardizării şi sper ca el să fie încheiat în aprilie 1999, cu ocazia întrunirii Comisiei mixte economice româno-maghiare. Din iniţiativa oamenilor de afaceri au fost încheiate acorduri între Camerele de Comerţ şi între Forumurile oamenilor de afaceri din cele două ţări, dar domeniile în care ele pot fi extinse sunt mult mai numeroase.

 

Proiectele mari sunt mai atractive

Cred că trebuie să trecem la o etapă nouă, care să se bazeze pe o strategie bine conturată şi pe obiective de interes major. Unindu-ne forţele, putem să obţinem beneficii mult mai mari decât dacă am acţiona izolat. Şi când spun acest lucru, mă gândesc şi la cooperarea în proiecte mari, care pot să atragă surse mari de finanţare, atât din Europa, cât şi din Asia – Pacific. Am constatat, din experienţa pe care am căpătat-o în ultimii ani, că bani se găsesc mai uşor când proiectul este mai scump şi nu mai ieftin.

Marile centre financiare nu sunt interesate de proiecte minore. Sunt preferate proiecte de amploare, cum poate fi şi proiectul care ar privi în ansamblu un emergent market, această piaţă dinamică în dezvoltare, constituită acum în Europa Centrală şi de Sud-Est. România şi Ungaria pot să formeze un nucleu al acestei pieţe. Dacă suntem deja un model de cooperare politică, putem deveni şi un model de eficienţă economică. Putem reprezenta împreună baza de lansare a unor proiecte majore de investiţii care să se desfăşoare pe un spaţiu cât mai larg în jurul nostru.

În acelaşi timp, cred că putem coopera pe terţe pieţe. Şi când spun acest lucru, am în vedere ţările vecine, inclusiv fostul spaţiu sovietic, sau spaţiul Orientului Apropiat, unde România şi Ungaria au o tradiţie importantă şi în care, în ultimul timp, prezenţa noastră s-a diminuat. Cred că în această idee, un rol deosebit trebuie să-l acordăm infrastructurii. Proiectul autostrăzii Budapesta-Bucureşti poate fi continuat pe ruta Bucureşti-Constanţa, cea mai rapidă cale de acces spre Marea Neagră. Un proiect atractiv la care putem coopera vizează tranzitul imenselor rezerve de petrol, gaze, minereuri din zona Caspica – Transcaucazia spre Europa Occidentală. În acest cadru şi Dunărea capătă o nouă valenţă, iar noua componenţă a Comisiei Dunărene, conturată prin intrarea Germaniei, Ucrainei şi Republicii Moldova, nu poate fi decât favorabilă creşterii cantităţii şi calităţii transportului pe axa fluviului.

Printre alte programe importante de infrastructură, menţionez conectarea reţelelor noastre de transport de gaze şi petrol prin finalizarea acordului între Mol şi Romgaz. Aceste reţele pot constitui un nod de conexiune între sistemele de aprovizionare cu gaze din Est, din zona Rusia-Ucraina şi cele din Nordul Europei. România este serios angajată în completarea acestor reţele de transport de gaze. Nu pot fi omise nici celelalte aspecte ale infrastructurii: modernizarea căilor ferate, a porturilor, a aeroporturilor şi telecomunicaţiilor. Nu demult, am inaugurat sistemul românesc de comunicaţii prin fibre optice cu Turcia, Bulgaria şi Republica Moldova. Şi cum conexiunea România – Ungaria există deja, noul sistem permite accesul oamenilor de afaceri ungari la comunicaţii rapide cu o arie largă care se va extinde spre Caspica.

Programe comune pentru întreprinderi mici şi mijlocii

Va trebui să dezvoltăm cooperarea în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii. Un teren propice pentru demararea unor programe de implicare rapidă a întreprinderilor mici şi mijlocii îl constituie cele două euroregiuni la care participă România şi Ungaria: euroregiunea Carpatica, convenită cu Ucraina, Slovacia şi Polonia şi euroregiunea Tisa-Dunăre, unde al treilea partener vizat va fi Serbia.

Cred că trebuie să manifestăm mai mult dinamism pentru antrenarea întreprinderilor mici şi mijlocii în proiecte finanţate de Uniunea Europeană. Nici nu trebuie să insist, pentru că, în fond, oamenii de afaceri doresc şi proiecte, şi cooperare. Politicienii complică de multe ori realitatea uitând că, dincolo de intenţii şi de vorbe frumoase, economia trebuie să producă profit.

Cooperarea noastră poate fi cu adevărat reciproc profitabilă. Convingerea mea fermă este că România şi Ungaria vor intra împreună în secolul şi în mileniul următor, cooperând, construind şi obţinând rezultate favorabile pentru toţi şi pentru fiecare în parte.