Alocuţiune la şedinţa de analiză a activităţii Inspectoratului General al Poliţiei în anul 1997,

Bucuresti, 20 ianuarie 1998 

 

Stoparea devalizării băncilor

Am ţinut în mod deosebit să dau curs invitaţiei dumneavoastră şi să particip la această analiză, pentru că mă interesează foarte mult activitatea Poliţiei Române din ultimul an, pentru combaterea infracţionalităţii în general, a corupţiei în special. Am studiat cu atenţie toate materialele care mi-au fost trimise şi care au stat la baza dezbaterilor acestei importante reuniuni de analiză.

Cunoşteam mulţi dintre indicatorii prezentaţi în bilanţul anului 1997 din discuţiile purtate pe parcurs în cadrul Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei organizate. A trecut un an de la constituirea acestui organism şi de la declanşarea ofensivei împotriva marii corupţii şi a crimei organizate. Acest moment de bilanţ este extrem de important pentru întreaga ţară. Sunt solidar cu lupta şi acţiunea celor direct implicaţi în procesul de asanare economică, socială şi morală a societăţii româneşti şi vă felicit sincer pentru reuşitele dumneavoastră.

Fără a omite deficienţele existente, în ultimul an s-a produs o stopare vizibilă a fenomenelor grave de corupţie, mai ales în acele domenii ale căror disfuncţii provoacă un atac permanent la resursele ţării, punând în discuţie siguranţa naţională, în componentele ei esenţiale: financiară, energetică, ecologică, alimentară.

Foarte important pentru ţară este că, în ultimul an, s-a reuşit oprirea în mare parte a hemoragiei financiar-bancare. Nu se mai acordă credite în condiţii ilegale, pe bază de falsuri sau în condiţii ce încalcă grav normele de siguranţă din sistemul bancar. Acum, după ce au fost rezolvate în mare parte o serie de probleme din sistemul financiar-bancar, putem spune că ne aflam, cu un an în urmă, în pragul unui colaps financiar. Gravele abuzuri din sistemul bancar au reprezentat un atentat continuu la siguranţa naţională prin consecinţele lor asupra bugetului şi implicit asupra nivelului de trai al populaţiei. Reţelele de tip mafiot au recepţionat mesajul ofensivei noastre, reducându-şi activităţile de devalizare a capitalului autohton.

 

Descreşterea criminalităţii generale

Se observă o relativă stopare a ascensiunii criminalităţii generale în România, ca rezultat al eforturilor deosebite depuse de Poliţia Română şi celelalte autorităţi implicate în lupta cu infractorii, inclusiv a celor din ce în ce mai bine organizaţi şi dotaţi.

Sigur că există un grad deosebit de periculozitate între marea corupţie şi crima organizată, care afectează economia ţării şi siguranţa naţională, şi criminalitatea aşa-zis obişnuită sau corupţia „mică” de care oamenii se izbesc în relaţiile lor cu funcţionarii de la primărie, administraţia financiară, poştă, vamă, spital, oficiu de pensii etc. Pentru cetăţean ea este însă la fel de gravă pentru că îi afectează salariul, pensia, economiile sau afacerile, securitatea şi viaţa lui de zi cu zi. Chiar dacă obţinem cele mai răsunătoare succese împotriva marii corupţii, dar eşuăm în lupta împotriva criminalităţii generale, cetăţeanul român se va simţi lovit direct, pierzându-şi încrederea în autorităţile publice datoare să-l apere şi să-l protejeze.

Acţiunea împotriva criminalităţii nu poate fi privită izolat. Globalizarea şi mondializarea sunt o realitate. Asistăm şi participăm la globalizarea problemelor economice, politice, culturale. Concomitent ne confruntăm cu o internaţionalizare a criminalităţii, cu extinderea activităţii organizaţiilor criminale transnaţionale, în toate zonele lumii, inclusiv în Europa Centrală şi de Est. În acest context sunt deosebit de îmbucurătoare aprecierile pe care poliţiştii străini le dau profesionalismului şi eficienţei poliţiştilor români. Decizia statului român de a se opune în mod organizat crimei şi corupţiei se bucură şi ea de apreciere pe plan internaţional. Ca urmare, un studiu recent al Iniţiativei de Cooperare în Europa de Sud-Est propune înfiinţarea în România a unui Centru regional de combatere a traficului ilicit şi a crimei organizate. Iată o rezultantă a prestigiului pe care Poliţia Română şi l-a cucerit, alături de celelalte instituţii implicate în ofensiva împotriva crimei organizate.

 

Impactul internaţional

La întâlnirile pe care le-am avut cu şefi de stat şi de guvern din regiunea noastră, din Europa Occidentală şi chiar din zone mai îndepărtate ale lumii  –  în Statele Unite, Canada sau Japonia – problemele cooperării internaţionale în lupta împotriva spălării banilor murdari şi a contrabandei de orice fel au ocupat mereu un loc special, de mare interes. Ele se regăsesc în numeroase documente semnate în ultimul timp de statul român. Este bine cunoscută iniţiativa românească privitoare la relaţiile trilaterale şi acordurile regionale care debutează printr-un capitol dedicat cooperării în lupta împotriva crimei organizate. De aceea, succesele şi insuccesele Poliţiei române sunt succese sau insuccese ale României într-un plan mai larg, al eficienţei, prestigiului şi încrederii. Este un capital de care România are nevoie în procesul integrării sale în structurile europene şi nord-atlantice.

Rezultatele pozitive obţinute în 1997 în combaterea corupţiei şi criminalităţii vor rămâne doar un început promiţător, nedus până la capăt, dacă autorităţile implicate, inclusiv Poliţia, nu-şi vor continua procesul de reformare atât la nivel organizatoric, al politicii de selecţie şi formare a cadrelor specializate, cât şi la nivelul mentalităţii şi al metodelor folosite în activitatea profesională.

 

Profesionalismul poliţistului anchetator

Eforturile Poliţiei au nevoie de o confirmare. Dacă cercetările se realizează cu profesionalism şi constatările sunt susţinute cu probe, atunci soluţiile finale din dosarele instanţelor judecătoreşti nu-i pot achita pe  infractori şi nici nu se pot încheia prin condamnări simbolice, invers proporţionale cu gravitatea faptelor comise. Dar aceasta este o problemă legată şi de calitatea activităţii altor instituţii, care urmează acţiunilor poliţiei. Este vorba despre Parchet, în primul rând, şi este vorba despre Justiţie. Ca putere separată a statului, magistratura nu poate fi în nici un fel dirijată şi nu poate să existe nici un fel de imixtiune a preşedintelui sau a altor puteri ale statului. Trebuie să creăm o altă mentalitate a societăţii, pentru a schimba mentalitatea magistraţilor, în raport cu normele deontologice, şi mentalitatea justiţiabililor, în raport cu hotărârile judecătoreşti.

Autoritatea statului, în general, şi autoritatea magistraturii, îndeosebi, nu pot fi impuse şi garantate decât de cei care lucrează efectiv în interiorul instituţiilor destinate să apere interesele naţionale şi interesele fiecărui cetăţean în parte. Există o conexiune fundamentală între ceea ce înseamnă stat democratic, apărarea intereselor şi a drepturilor fiecărui cetăţean în parte şi apărarea interesului naţional în numele căruia statul trebuie să-i reprezinte pe toţi cetăţenii împreună. Nu există nici o contradicţie între aceste interese. Forţa unui stat democratic constă tocmai în echilibrul dintre drepturi şi obligaţii.

De la Poliţie pleacă ceea ce constituie fundamentul actului de dreptate prin care se sancţionează încălcarea dreptului cetăţeanului. Instrumentarea fiecărui caz necesită cel mai înalt grad de profesionalism. Va trebui să recunoaştem că sunt multe cazuri în care parchetul şi chiar  instanţa de judecată sunt obligate să returneze dosare pentru că nu sunt suficient documentate şi bazate pe probe.

 

Excluderea imixtiunii politicului

Cu sprijinul conducerii Ministerului de Interne, voi continua să acţionez pentru stoparea oricărei imixtiunii a politicului în activitatea poliţiei, atât în domeniul promovării cadrelor, cât şi în ceea ce priveşte influenţarea cercetărilor în cauze penale.

Vremea în care dosarele stăteau în rafturi, în sertare sau dulapuri, la ordin sau pentru a fi folosite în scop de şantaj, s-a încheiat. Începând de la cele mai înalte nivele ale autorităţilor statului, indiferent de funcţie, de apartenenţa politică, de legăturile de rudenie, de afaceri sau de orice alt fel, nimeni, absolut nimeni, nu se mai poate sustrage răspunderii pentru faptele comise. Mă declar garantul acestei atitudini, iar dacă cineva, în orice moment şi în orice punct, pe vreo filieră, îndrăzneşte să blocheze vreun dosar, invocând poziţia unei persoane, vă rog să vă adresaţi, în mod direct şi personal, preşedintelui.

Preşedinţia va susţine completarea cadrului legislativ cu legile de care Poliţia are nevoie pentru ca activitatea ei să fie mai eficientă iar poliţistul să se bucure de statutul pe care îl merită în societate, pentru a fi stimat şi respectat. Poliţiştii trebuie să beneficieze de o salarizare pe măsura importanţei sociale a muncii lor şi a riscului cu care sunt confruntaţi.

 

Condiţii de risc deosebit

Nu este un secret că, în sistemele totalitare, activitatea Poliţiei este mult uşurată. Controlul asupra cetăţeanului este total, în ceea ce priveşte deplasările lui, activitatea lui, relaţiile lui. Un sistem democratic introduce alte principii, eliberează cetăţeanul, îi asigură toate drepturile. În aceste noi condiţii, lupta împotriva criminalităţii se desfăşoară mult mai dificil. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu economia de piaţă. Dacă economia de stat se confrunta cu câteva tipuri de infracţiuni, nu prea complicate, economia de piaţă generează alte relaţii şi, pe fondul lor, un alt tip de infracţiuni cu conexiuni noi şi complexe, care nu se încadrează în tiparele vechilor legi penale. În acest context, este nevoie de o pregătire adecvată, pentru a face faţă unor situaţii noi. Lupta este mai dificilă de data aceasta şi implică riscuri deosebite. Infractorii sunt şi ei mai bine pregătiţi şi dispun, de multe ori, de o dotare superioară celei de care beneficiază Poliţia sub aspect tehnic şi logistic.

Tocmai de aceea, este nevoie mai mult ca oricând de coeziune în cadrul Poliţiei, este nevoie ca Poliţia să devină un model pentru societate, este nevoie să fie excluşi din sistem cei care încalcă chiar ei legea şi compromit instituţia în faţa opiniei publice. Este necesar ca Poliţia să aibă autoritate morală, poliţiştii să devină exemple de conduită în societatea românească.

 

Reforma morală în Poliţie

Lucrul cel mai grav care se poate petrece într-o societate este aşa-numita corupţie de stat, la care participă chiar instituţiile specializate în lupta împotriva ei. Acest fenomen începuse să prindă teren şi la noi, prin participarea la acte de corupţie a unor persoane din interiorul Poliţiei, al serviciilor secrete, organelor vamale, Parchetului, Justiţiei,  Executivului sau chiar din Parlament.

Numai o reformă morală a societăţii poate asigura baza unui progres real, care să nu se limiteze la reprimarea fenomenului infracţional, ci să-l prevină prin controlul aplicării legii, prin respectarea normelor de etică profesională. Reforma Poliţiei poate să joace un rol cardinal, iar poliţiştii pot să devină ei înşişi repere morale pentru societatea românească. Dacă vom reuşi acest lucru, rezultatul va fi la fel de decisiv, o armă la fel de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât dotarea tehnică sau logistică a Poliţiei. Promovarea în funcţii trebuie operată numai pe criterii de competenţă şi prin selectarea profesioniştilor care se situează, din punct de vedere moral, deasupra oricăror suspiciuni.

Pentru ca Poliţia să se bucure în şi mai mare măsură de respectul şi sprijinul cetăţenilor, ea trebuie să-şi reconsidere raporturile cu comunităţile locale, cu cetăţeanul ca persoană, să se comporte corect, atent şi civilizat. Acest mod civilizat, superior, de comportare a Poliţiei poate avea, la rândul lui, un efect benefic extraordinar în societate. Poliţistul nu va fi perceput numai ca organ de represiune, ci şi ca partener social. Ocrotirea cetăţeanului şi a proprietăţii de orice fel se cuvine să devină datoria dumneavoastră de onoare. Numai aşa procesul de construcţie a autorităţii instituţiilor publice va avea în Poliţie un exemplu şi un punct de plecare.

Poliţia poate să devină adevăratul manager al mecanismului legal de realizare a siguranţei cetăţeanului şi a ordinii publice, în cadrul comunităţii. Fermitatea şi imparţialitatea în aplicarea legii, indiferent de puterea economică sau politică a celui care sfidează normele legale, sunt factori indispensabili ce vor impune recunoaşterea autorităţii cu care legea v-a învestit.