Discurs la
inaugurarea Programului de relansare economică a Moldovei, Iaşi, 4
decembrie 1997
Moldova a dat, Ţara
i-a rămas datoare
Suntem eliberaţi acum
de orice acte de demagogie sau interese care mai marchează campaniile
electorale. Nu suntem eliberaţi însă de promisiunile pe care le-am făcut.
Am fost la Iaşi, m-am adresat moldovenilor şi Moldovei propunând un
proiect de relansare economică, de redresare puternică, pe toate
planurile. Adoptarea unui astfel de proiect, acum, după ce vreme de un
an specialişti de la Preşedinţie, Guvern, prefecturi şi primării au
strâns toate datele disponibile, mi se pare mai necesară ca oricând.
Nu vreau să insist
asupra aspectelor istorice şi datoriilor istorice, am vorbit eu însumi
despre ele şi mereu va fi nevoie să ne măsurăm realizările şi
sacrificiile raportându-ne şi la trecut, la ceea ce am dat şi am primit.
Am spus, în 1996, că, de la Unirea Principatelor până astăzi, Moldova a
dat mai mult ţării decât sieşi şi că a venit vremea ca această datorie
istorică a ţării să fie plătită. Moldova a fost neglijată de multe ori
în strategiile de dezvoltare economico-socială a României. Pe plan
economic, în Moldova există o rămânere în urmă faţă de alte regiuni ale
ţării. Ceea ce trebuie să facem acum, este să ne gândim la viitorul
Moldovei, al oraşelor sale, al satelor sale, al locuitorilor săi.
În urma analizei unor
indicatori relevanţi, ca indicele de dezvoltare umană, rata şomajului,
dinamica privatizării, dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi
mijlocii, distribuţia teritorială a finanţărilor interne şi externe, se
constată că Moldova se află într-o situaţie dezavantajoasă. Acest lucru
trebuie îndreptat cu seriozitate, argumentat pe baza unei strategii
pentru a ajunge apoi la proiecte concrete.
O strategie pentru
Moldova
În calitate de
preşedinte al României, am susţinut proiectul euroregiunii Bucovina –
Prutul superior; am promovat proiectul euroregiunii Dunărea de Jos,
precum şi înscrierea, în acordurile trilaterale Ucraina – Republica
Moldova – România şi Polonia – Ucraina – România, a unor proiecte comune
de infrastructură. Ele pot avantaja dezvoltarea economică de perspectivă
a Moldovei, punând în valoare capacităţile sale reale şi potenţiale.
În contextul aderării
României la Uniunea Europeană, dezvoltarea regională este o componentă
de bază a politicii de integrare. De aceea, trebuie să fim în stare să
prezentăm pentru Moldova o strategie regională de o asemenea calitate,
încât să devină de interes european.
Pentru România,
dinamizarea reformei implică iniţierea unor politici de ansamblu privind
dezvoltarea regională, declararea zonelor defavorizate drept arii de
dezvoltare prioritară, în condiţiile unei reale descentralizări şi
autonomii locale. Realizarea programului de relansare economică a
Moldovei presupune, aşadar, o nouă viziune asupra dezvoltării regionale,
consolidarea mecanismelor de finanţare şi accelerarea transformărilor
structurale.
Eficienţa acestui
program va depinde, pe de o parte, de felul în care autorităţile
centrale vor colabora cu autorităţile locale, de modul cum vor fi
aplicate principiile descentralizării şi întăririi autonomiei locale şi,
pe de altă parte, de efortul oamenilor din toate localităţile Moldovei.
Succesul va fi
condiţionat, însă, din start, de corectitudinea evaluării resurselor
naturale şi umane şi, apoi, de utilizarea lor raţională; de îmbinarea
dimensiunii economice cu cea socială. Dacă nu vom realiza şi nu vom
conştientiza acest lucru, la nivelul ţării şi la nivelul regiunilor, şi
nu vom stabili un echilibru, nu va fi posibilă o reformă serioasă,
pentru că ea are nevoie de un suport social consistent. Nu facem reformă
de dragul reformei, ori de dragul unor instituţii europene sau mondiale,
ci pentru oameni şi cu oameni. Capacitatea de a fi permanent în acord cu
mentalitatea oamenilor, de a înţelege punctul lor de vedere şi de a-l
promova în forme instituţionalizate este un lucru esenţial. Iată de ce
lansez, încă o dată, un apel direct, foarte deschis şi sincer,
societăţii civile. Sigur că prefectura, autorităţile locale alese au
obligaţii în acest sens, dar, dacă societatea civilă nu-şi va asuma
responsabilităţi, atunci nu cred că vom putea avea succes într-un
program de o asemenea amploare, cum este programul de dezvoltare
economico-socială a Moldovei.
Ce avem noi acum?
Avem, într-adevăr, suportul unei voinţe politice ferme şi consecvente, a
forţelor care au câştigat alegerile acum un an. Sunt aici pentru a
garanta că această voinţă politică există şi voi veghea ca ea să dea
roade. Acest program de dezvoltare economico-socială a Moldovei are o
structură regională, dar este un program naţional, este un program al
României, în ansamblul ei, şi este un program pentru o Românie integrată
în Europa. Şi pentru că programul are valenţele unui program naţional,
responsabilitatea aplicării sale nu aparţine unui singur partid sau unei
alianţe de partide, oricât de puternică ar fi majoritatea în Parlament
sau în plan local. De aceea, chem în sprijinul realizării programului de
relansare a Moldovei toate forţele politice şi civice responsabile din
Moldova şi din întreaga ţară.
Actorii schimbării
Este necesar ca
locuitorii Moldovei să se elibereze de frustrări şi să devină adevăraţii
actori ai schimbării. Alegătorii din Moldova au contribuit, prin
opţiunea lor pentru schimbare, la victoria în alegeri a forţelor
democratice. Mai mult sau mai puţin, nu are o importanţă. Mie, care nu
am obţinut o majoritate aici, în Moldova, faptul că moldovenii nu au
avut suficientă încredere în mine pentru a-mi acorda votul lor, îmi
creează şi mai multe obligaţii faţă de Moldova. Totdeauna trebuie să
doreşti să-i convingi şi pe cei pe care nu i-ai convins şi să fii
alături de ei. Oricum, trebuie să ne eliberăm de considerente electorale,
să încercăm să dezideologizăm problemele importante şi să fim solidari
în relansarea economico-socială a întregii ţări.
Este nevoie să fim
uniţi pentru ca sentimentul românului învingător, pe care l-am evocat
acum câteva zile, la Alba-Iulia, la adunarea dedicată Zilei Naţionale,
să devină o realitate. Aceasta este esenţa îndemnului meu: să ne dorim
să fim şi să ajungem să fim învingători eliberându-ne definitiv de
sentimentul că am fi doar victime ale istoriei. Să devenim toţi,
împreună, creatori şi actori ai istoriei, convinşi că ea depinde de noi.
Nu întâmplător am
ţinut ca, după Alba-Iulia, după Transilvania, să vin în Moldova. Şi nu
întâmplător am vorbit despre acest proiect în întâlniri pe care le-am
avut în străinătate cu lideri politici şi responsabili ai unor institute
de cercetări care stabilesc proiecţii şi programe pentru mileniul trei.
În aceste programe România şi, în cadrul ei, Moldova trebuie să-şi afle
locul cuvenit.
Ieşirea din „insula
albă”
Când mi s-a oferit
ocazia să fiu invitatul de onoare al sesiunii speciale România – reformă
şi oportunităţi de afaceri, în cadrul Conferinţei dedicate securităţii
şi stabilităţii în Europa de la Vilnius, am prezentat coordonatele
europene ale programului de dezvoltare a infrastructurii din partea
estică a României.
Coridorul de
transport Nord-Sud sau Coridorul nouă, în ambele variante, va trece pe
la Iaşi. Fie că este vorba de varianta Helsinki – Kiev – Chişinău – Iaşi
– Constanţa, fie că este vorba de varianta Helsinki – Ţările Baltice –
Varşovia – Lvov – Cernăuţi – Iaşi – Constanţa, oraşul dumneavoastră va
fi prezent. Toate drumurile vor duce la Iaşi şi prin Iaşi.
Acest coridor, pentru
care am sensibilizat preşedinţii din zonă, preşedinţii unor ţări
importante din Vest, conducerea FMI şi a Băncii Mondiale, poate deveni
cel mai important coridor de transport din Europa. Pentru a lega Marea
Baltică de Marea Egee prin Marea Neagră, el va traversa zece state şi o
bună parte din România, de la Constanţa până în Nordul Moldovei.
Nu vom vedea
rezultatele acestui proiect mâine, poimâine sau în anul următor. Dar
România, care era o „insulă albă” în 1996, fiind în afara proiectelor
marilor circuite de transport şi tratată ca o ţară condamnată la izolare,
se află acum, într-adevăr, la răscrucea marilor proiecte şi programe de
dezvoltare.
Proiectele care
găsesc cel mai uşor finanţare sunt cele mai scumpe, cele mai
costisitoare. În lume nu se strâng sume mari decât pentru proiecte
grandioase. De aceea sunt convins că proiectul Coridorului Nord-Sud va
găsi şi finanţare. Acest proiect grandios va scoate definitiv Moldova şi
oraşul Iaşi din izolare, plasându-vă în centrul Europei.
Marchez mereu pe
hartă această situaţie geopolitică favorabilă a României. Acum, când nu
ne mai aflăm sub presiunea nimănui, politica României se face aici, în
România, în interes naţional şi dându-i chiar o anvergură europeană.
Ce produse vor purta
mărcile noastre?
Dacă reuşim să
privatizăm acum şi să vindem unor mari companii străine în primul rând
industriile consumatoare de energie, care generează pagube imense şi
grevează asupra veniturilor fiecăruia dintre noi, atunci industria de
ciment, metalurgică şi altele se pot redresa şi pot alimenta bugetul
României. Vom încasa impozite, vom încasa bani, în loc să plătim pentru
consumurile uriaşe şi datoriile acestor mari energofagi. Ele vor produce,
numai că odată privatizate, produsele lor vor purta mărci străine.
Întrebarea este ce
produse vor purta mărcile noastre naţionale? În primul rând programele
de soft, cele care implică creativitate, imaginaţie, cultură, noile
valori care vor stabili de fapt ierarhia ţărilor în mileniul trei.
Acestea vor fi valorile. Spun acest lucru la Iaşi, ca un apel adresat
direct unui oraş cu mari universităţi, cu un potenţial enorm de
inteligenţă, de cultură, de cercetare ştiinţifică şi, în general, de
educaţie. Acest potenţial trebuie să fie angrenat, trebuie să fie
valorificat. Şi, dacă vom fi capabili să facem acest lucru, chiar
noi vom culege beneficiile imediate ale muncii noastre.
Pentru că transformările în acest câmp sunt extrem de rapide, iar
ierarhiile se vor schimba şi ele cu rapiditate dându-ne şansa
progresului la care aspirăm de-atâta vreme.
Poate unul dintre cele mai nefericite
stereotipuri mentale cu care am ieşit din regimul totalitar a fost cel
al „acţiunilor” bifate într-o agendă. Dacă vă amintiţi, toată lumea se
aduna, lăsa totul la o parte şi „se făcea o acţiune”. După aceea „acţiunea”
era abandonată pentru că se pregătea o altă „acţiune”.
N-aş vrea ca programul inaugurat azi să urmeze această cale. Important
este ce se întâmplă cu acest program în continuare. Dacă nu trecem la
treabă, nu vom avea nici o scuză. Imaginile de la televiziune trec,
rămânem doar noi, cu faptele noastre.
M-am lovit şi de un
fenomen negativ al cărui ecou o să producă o mare neplăcere, dar este un
lucru care s-a întâmplat şi pe care trebuie să-l povestesc pentru a
rămâne cu conştiinţa curată. La Haga, într-o întâlnire cu oameni de
afaceri, am aflat că o companie americană vroia să investească în
România, să asambleze computere în România; era vorba de un proiect mare
cu 500 de salariaţi şi robotizare. Dar au adăugat şi o condiţie: „Dorim
să ne garantaţi că vom putea investi la Timişoara sau, dacă nu, mergem
în Polonia”. Le-am garantat că preşedintele nu dă asemenea garanţii.
Ne întrebăm de ce vin
sau nu vin investitorii. Investitorul este interesat de capacitatea
managerială, de capacitatea de muncă şi de organizare, de mentalitatea
oamenilor cu care va lucra. Investitorii vin ca să obţină câştig. Dacă
nu suntem în măsură să ne dovedim calităţile, dacă întâlnesc oameni care
le spun „noi sâmbăta nu lucrăm, noi marţi facem grevă”; dacă anunţăm că
vom prezenta joi un proiect, iar joi spunem că vineri şi, după aceea,
amânăm pe săptămâna viitoare, nu vom putea realiza nimic. Aceasta este
problema.
Orgolii şi... orgolii
Pentru ca Moldova să
devină cât mai curând un centru atractiv, trebuie să opereze
transformări radicale în planul mentalităţii, în toate straturile ei, de
la cei care conduc până la oamenii care lucrează efectiv.
Trebuie să se producă
o schimbare la nivelul microstructurilor, la nivelul întreprinderilor,
la nivelul colectivelor; trebuie găsite căi de stimulare a
întreprinderilor mici şi mijlocii. Va veni apoi şi descentralizarea,
prin Legea autonomiei administraţiei locale şi Legea bugetelor locale.
Este o armă cu două tăişuri, pentru că toate mijloacele şi problemele
vor fi în grădina dumneavoastră.
Când vom avea Legea
bugetelor locale, nu vom mai putea da vina pe administraţia centrală. Va
fi momentul responsabilităţii totale. Consiliul judeţean se va afla în
clipa aceea în faţa unei răspunderi imense. La fel şi fiecare primar, şi
chiar fiecare cetăţean. Trebuie să pregătim acest moment al
responsabilităţii. Să-l conştientizăm, să selectăm oameni competenţi în
evaluarea, realizarea şi folosirea veniturilor, să consultăm
contribuabilii aşa încât ei să devină partenerii administraţiei în
constituirea bugetului local.
O altă problemă o
constituie felul în care ne mobilizăm energiile în faţa unui proiect
major. Când am vizitat, oficial, Japonia, m-a surprins frecvenţa cu care
autorităţile mi-au mulţumit pentru că susţinusem într-un for
internaţional ideea ca Japonia să organizeze prima expoziţie mondială de
după anul 2005. Nu era doar un gest de politeţe, de politeţe japoneză.
La un moment dat am întrebat: „De ce consideraţi acest lucru atât de
important pentru japonezi?” Răspunsul care mi s-a dat a fost foarte clar:
“Pentru că noi avem în permanenţă nevoie de un ţel, care să mobilizeze
toate energiile naţionale şi să menţină naţiunea capabilă de sacrificiu.
Avem bani, dar menţinem salariile la un nivel scăzut. Nu banii, ci ţelul
contează”. Ei au înţeles mecanismul competiţiei mondiale în care, dacă
stai pe loc, mergi înapoi. Mi-au spus: „Avem nevoie de aceste obiective.
Iată, trenul cu care aţi circulat de la Tokyo la Osaka l-am făcut pentru
Olimpiadă. Pentru viitoarea Olimpiadă vom face cel mai grozav tren din
lume, vom transforma complet oraşul”.
Solidaritatea umană
nu se poate crea decât în jurul unor proiecte majore. De la marii
intelectuali ai Iaşului, marii oameni de cultură, până la cei mai tineri
locuitori ai Moldovei este nevoie ca toţi să înţeleagă că trebuie să ne
ordonăm eforturile în jurul acestui proiect major care priveşte soarta
Moldovei şi soarta României pentru mileniul trei. Ce şi unde vom fi noi
atunci? Depinde de ce facem acum: putem câştiga enorm, sau putem pierde
tot.
Nu ni se cere decât
să muncim, nu haotic, ci organizat; să renunţăm la false orgolii; să nu
vorbim numai despre noi şi problemele noastre; să înţelegem că există
lucruri deasupra orgoliului personal sau de grup; să ajungem să depăşim
această perioadă grea şi doar după aceea să lăsăm loc şi orgoliilor
individuale. Acum e nevoie să ne unim.
Responsabilitatea
parlamentarilor CDR
Votul acordat în 1996
parlamentarilor şi consilierilor care au candidat pe listele CDR din
Moldova a avut ca temei încrederea electoratului că programul de
relansare economică va fi realizat. Rolul meu a fost să-l fac cunoscut
şi să-l susţin, ca parte integrantă a programului de guvernare din acest
mandat. În ce ritm şi cu ce rezultate se va solda punerea sa în practică
în perioada următorilor trei ani răspund, în egală măsură, administraţia
locală din judeţele Moldovei şi aleşii CDR care reprezintă Moldova în
Parlament. Senatorii şi deputaţii Convenţiei au la îndemână mijloace
constituţionale: intervenţii în plenul Camerei şi în comisii, iniţiative
legislative, formularea de amendamente, interpelarea membrilor
Guvernului şi, la fiecare sfârşit de săptămână, contactul direct cu
prefecţii, primarii şi consilierii din toate judeţele Moldovei.
Cunoaşterea
realităţii de la faţa locului, stabilirea priorităţilor pentru fiecare
judeţ şi identificarea mijloacelor de realizare a obiectivelor stabilite
de comun acord cu administraţia locală sunt în acest moment principalele
îndatoriri ale parlamentarilor CDR din Moldova. De felul cum şi le vor
îndeplini depinde nu numai succesul candidaturii lor la viitoarele
alegeri, dar şi succesul relansării economiei româneşti în întregul ei.
Se spune adeseori că,
în România, acum, se face istorie. Important este şi cum anume noi, cei
de astăzi, vom rămâne în istorie. Sigur că o asemenea frază poate să
sune bine sau poate să sune lamentabil, dar – poate – o vorbă mare ne va
fi îndemn şi pentru fapte mari. Ce vom face (şi nu ce vom spune că am
făcut) şi cu ce rezultate depinde de noi, de fiecare dintre noi.