Alocuţiune la Forumul Crans Montana, cu tema Lupta împotriva criminalităţii organizate şi a corupţiei, organizat la Bucureşti, 22 martie 1997 

 

Dimensiunea juridică

Crima organizată, ca şi corupţia, pot fi asemănate cu o prismă care trebuie privită din mai multe unghiuri. În timp ce eram la masa prezidiului, la şedinţa de deschidere a lucrărilor Forumului Crans Montana, găzduit anul acesta de capitala României, am răsfoit cartea domnului procuror Heray despre dimensiunea juridică a combaterii crimei organizate.

M-am uitat apoi la masa prezidiului şi în sală şi am recunoscut jurişti, economişti, reprezentanţi ai instituţiilor abilitate să lupte împotriva corupţiei şi crimei organizate, oameni de afaceri, reprezentanţi ai sindicatelor şi ai societăţii civile din România. Combaterea corupţiei şi a crimei organizate este o problemă de interes naţional, dar a devenit şi o problemă globală, internaţională.

Dimensiunea juridică este fără îndoială expresia cea mai fidelă a voinţei statelor democatice de a stăvili desfăşurarea crimei organizate pe teritoriul lor prin stabilirea unor norme imperative clare, aplicabile univoc, în scopul sancţionării vinovaţilor şi al prevenirii altor acţiuni organizate de încălcare a legii.

Ca expresie a interesului naţional de apărare a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, a consolidării instituţiilor democratice, normele juridice şi punerea lor în aplicare asigură impunerea unui stat de drept. Respectând preeminenţa legii, statele democratice dau forţă DREPTULUI împotriva recursului la forţă, propagat şi aplicat de reţelele crimei organizate.

Caracterul transfrontalier al reţelelor crimei organizate reclamă  abordarea dimensiunii juridice a acţiunilor noastre şi dintr-un alt unghi de vedere, spre o altă faţetă a prismei. Ea dezvăluie necesitatea unei cooperări internaţionale în baza unor acorduri juridice bi sau multilaterale pentru combaterea crimei organizate.

Paradoxurile Cortinei de Fier

Dimensiunea politică relevă un specific al crimei organizate şi al corupţiei în ţările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est. Dictaturile comuniste, în mod paradoxal, au impus situaţii comode pentru statele occidentale. Pe de o parte, le-au întreţinut sentimentul de superioritate, iar pe de altă parte au asigurat o protecţie eficientă împotriva migraţiilor, a imigrărilor clandestine, a traficului de droguri, şi chiar a terorismului. De aici şi un fel de bună-voinţă suspectă şi chiar o neimplicare directă în lupta cu dictaturile comuniste, de vreme ce forţele democratice din aceste ţări au fost lăsate, practic, singure.

După prăbuşirea din interior a regimurilor comuniste, statele occidentale s-au văzut confruntate cu o serie de probleme noi şi, din păcate, de multe ori, le-a fost dificil să le înţeleagă. Între timp, structurile crimei organizate, mult mai mobile, s-au adaptat la (şi au profitat de) problemele tranziţiei.

Primul fenomen cu care s-a văzut confruntat Occidentul a fost masiva imigrare din aceste ţări, care a surprins, deşi substanţa multor întâlniri internaţionale fusese chiar dreptul la emigrare. Peste noapte, occidentalii s-au găsit într-o situaţie foarte curioasă: realitatea pentru care luptaseră sub steagul drepturilor omului se produsese, dar imigrarea îi punea într-o situaţie dificilă şi trebuiau să-şi construiască, din interior, porţi de apărare. Cortina de Fier, zidul ce despărţea lumea liberă de dictaturi, peretele etanş în calea deplasărilor, devenise un  şvaiţăr prin care treceau fluxuri diferite, din arii largi, inclusiv din Orientul Îndepărtat.

În al doilea rând, dificultăţile tranziţiei, legate de un sistem legislativ în formare, de organizarea unor instituţii noi, încă neconsolidate, ale unei democraţii încă fragile, ca şi primele semne ale unei economii de piaţă, care încerca timid să ia locul structurilor centralizate, creau posibilitatea implantării şi dezvoltării unor structuri de tip mafiot, folosite cu abilitate din afară şi din interior.

 

Rădăcinile structurilor mafiote

Astăzi ştim cât de general a fost fenomenul prin care vechi structuri de activişti comunişti, împreună cu structuri ale fostelor servicii secrete din statele eliberate de comunism, au constituit baza unor structuri economice care au căpătat rapid caracterul unor nuclee mafiote şi au fost folosite ca fundament pentru cooperarea cu reţele mafiote occidentale. Pe acest fond, au apărut contrabanda, traficul de droguri, spălarea banilor şi toate celelalte elemente ale crimei organizate în domeniul economic şi financiar. A apărut şi o diferenţiere între multiplele tipuri de extindere a structurilor mafiote, putându-se sesiza şi o corelaţie invers proporţională cu gradul de maturizare a democraţiei sau a economiei de piaţă.

Putem observa că, în ţările din Europa Centrală, care şi-au creat mai repede instituţii democratice şi economii de piaţă performante, corupţia şi crima organizată se menţin la nivele rezonabile, comparabile cu cele din statele occidentale. În Est şi Sud, dezvoltarea structurilor mafiote este aberantă şi poate submina chiar funcţionarea statului. Se poate ajunge ca aceste structuri să substituie statul şi să se plaseze în poziţia de interlocutori ai unor reprezentanţi autentici ai altor state.

România s-a aflat într-o poziţie intermediară. Pe de o parte, structurile mafiote nu au evoluat până la forme frecvente de presiune deschisă şi violenţă stradală. Elogiez poliţia română pentru acţiunea ei la acest nivel; pentru că a ţinut sub control pericolul unor acţiuni de terorism şi, parţial, traficul de droguri. Pe de altă parte, timp de şapte ani, tranziţia a fost cea mai lentă, iar marea corupţie a avut o dezvoltare periculoasă. Ne-am aflat în situaţia extrem de curioasă în care fosta Putere, chiar cu o anume aroganţă, recunoştea existenţa corupţiei – unei corupţii fără corupţi – în timp ce opinia publică, disperată, cerea o luptă hotărâtă sau cel puţin începerea luptei împotriva corupţiei la nivel înalt.

 

De la corupţia fără corupţi, la ofensiva împotriva corupţilor

Momentul alegerilor din 1996 a însemnat o schimbare radicală a politicii oficiale din România pentru construcţia unei democraţii autentice şi a unei reforme care să conducă la o economie de piaţă sănătoasă. Simultan a fost declanşată lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate.

Prima etapă a programului de combatere a corupţiei şi crimei organizate în România a vizat restabilirea autorităţii statului şi, în primul rând, a instituţiilor abilitate să descopere şi să ia măsuri directe împotriva celor vinovaţi. Această primă etapă a avut succes. În momentul în care a fost considerată o acţiune în sprijinul siguranţei naţionale, a luptei împotriva unor structuri care ameninţă siguranţa naţională, instituţiile au reacţionat prompt şi concertat făcând curăţenie în rândurile lor, fără să fie nevoie de alte impulsuri din exterior. Succesul acestei acţiuni, plecate de sus în jos, se datorează şi faptului că opinia publică din România a susţinut această campanie cu o forţă extraordinară.

A doua etapă de combatere directă a corupţiei şi-a asumat rezolvarea cazurilor celor mai cunoscute, pe care mass-media le adusese în atenţia autorităţilor de-a lungul anilor. Lipsa de voinţă politică, specifică perioadei 1990 – 1996, a făcut ca numeroase cazuri grave să rămână necercetate şi nesancţionate. După alegerile din 1996, acţiunile împotriva structurilor mafiote din domeniul bancar, din domeniul petrolului, al alcoolului şi al tutunului au avut un prim rezultat eficient, blocând cel puţin continuarea activităţii lor în aceste domenii. Jaful din economia naţională, care atinsese dimensiuni uriaşe, a fost stopat.

În acelaşi timp, structurile mafiote interne şi cele internaţionale, care operează pe teritoriul României, au intrat într-o perioadă de expectativă. Vor să vadă cum va continua această acţiune: dacă va exista o reacţie negativă, dacă se va împotmoli, dacă cei care o îndeplinesc vor obosi.

 

Cooperarea internaţională în combaterea crimei organizate

Dacă acesta este aspectul intern al unei probleme legate şi de consolidarea democraţiei, şi de consolidarea economiei de piaţă, nu mai puţin important este aspectul internaţional. Este clar astăzi că această problemă nu mai poate fi abordată separat de fiecare ţară în parte. Este nevoie de o cooperare rapidă în toate domeniile, începând chiar de la nivelul cunoaşterii problemelor. Pentru o cooperare efectivă a experţilor din ţările occidentale cu instituţiile noastre, am lansat de la tribuna diferitelor forumuri şi organizaţii internaţionale apelul de a trimite în România experţi în domeniul legislativ, financiar,  bancar, care să colaboreze cu experţii români.

În al doilea rând, este vorba de o cooperare între instituţiile specializate ale statelor prin Interpol şi Europol sau direct, în cadrul unor acorduri bilaterale privind asistenţa şi colaborarea între ministerele de justiţie, de interne, între poliţişti, procurori, judecători.

În al treilea rând, este nevoie de o cooperare cu oamenii de afaceri. În timpul tuturor discuţiilor pe care le-am avut, investitorii din străinătate invocau două motive pentru a explica numărul redus al investiţiilor străine şi volumul scăzut al acestora în România. Se refereau, pe de o parte, la ineficienţa structurilor birocratice centralizate care generează, de fapt, corupţie şi, pe de altă parte, la ineficienţa combaterii corupţiei şi crimei organizate de către instituţiile abilitate. Iată că, acum, în România se desfăşoară o acţiune puternică de descentralizare, de curăţire a instituţiilor, de instaurare a unui nou tip de management şi, în acelaşi timp, diferitele instituţii specializate în controlul aplicării legilor îşi fac datoria. Este timpul ca şi oamenii de afaceri, investitori direcţi, investitori de portofoliu sau acţionari în domeniul bancar, să coopereze cu noi, pentru a asigura un teren curat mediului de afaceri.

Lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate este o prioritate naţională a României şi va deveni o componentă a programelor de integrare europeană şi euro-atlantică, pe care le susţinem cu toţii.