Conferinţă la simpozionul Corupţia şi crima organizată, factori de risc la adresa securităţii naţionale, organizat de Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti, 14 martie 1997 

 

Ofensiva criminalităţii transfrontaliere

La recenta întâlnire de la Dublin a şefilor de stat şi de guvern din ţările Uniunii Europene şi statele asociate la Uniunea Europeană a existat un moment important şi anume un dialog informal, fără consilieri, fără interpreţi, în care, timp de trei ore, s-au abordat în exclusivitate problemele luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate.

Discuţiile au fost deschise de cancelarul Germaniei, care a arătat că, în momentul de faţă, statele occidentale au capacitatea strategică şi militară de a stopa eventuale războaie, dar se confruntă cu un pericol mult mai mare, care subminează însăşi existenţa societăţii democratice: corupţia şi crima organizată. Există o ofensivă a fărădelegilor care, prin proliferarea structurilor de tip mafiot, creează o economie subterană, un circuit financiar ocult, o organizare paralelă, care ameninţă funcţionarea instituţiilor legal constituite. Structuri teroriste periculoase se află la capătul structurilor de crimă organizată. Traficul de droguri, spălarea banilor şi întreg sistemul ilegal care acţionează în segmentele economice şi bancare permit vehicularea unor sume uriaşe de bani ce ajung, în mare măsură, la dispoziţia organizaţiilor teroriste. Forţa lor constă inclusiv în faptul că dispun de servicii secrete proprii şi, având o desfăşurare transnaţională, sunt din ce în ce mai greu de supravegheat şi de anihilat.

 

 

Consecinţe ale corupţiei la nivel înalt

La întâlnirea de la Dublin s-a subliniat, de asemenea, că, prin corupţie la înalt nivel, se penetrează din interior structurile democratice în segmentul politic (Parlament, Guvern, putând ajunge chiar la nivel de şef de stat); structurile militare, de apărare; serviciile secrete. Statul democratic este astfel subminat din interiorul lui şi cade sub comanda unor centre de putere extrastatale.

Pericolul acestui fenomen a fost amplificat şi de transformările politice care au avut loc în Europa Centrală şi de Est. În mod paradoxal, dictaturile comuniste din această zonă asigurau un baraj de protecţie pentru Europa occidentală şi chiar SUA, în calea unor sisteme mafiote din zona orientală, foarte bine organizate. Odată cu prăbuşirea acestor dictaturi şi opţiunea pentru sistemul democratic, trecerea de la economia planificată la economia de piaţă a creat un câmp extraordinar de dezvoltare a unor structuri paralele de tip mafiot. Sunt structurile de crimă organizată, care, traversînd frontierele, capătă aspect transnaţional, constituind aşa-numita crimă strategică.

 

De ce prioritate naţională?

Lupta împotriva crimei organizate are un dublu scop în România. Pe de o parte, stabilizarea autorităţii statului şi conservarea patrimoniului naţional în beneficiul cetăţenilor; pe de altă parte, în ceea ce priveşte obiectivul nostru de integrare europeană, asigurarea că România nu constituie o zonă de tranzit sau de formare a unor noi structuri mafiote, ci, dimpotrivă, un baraj esenţial împotriva lor. Acesta a fost, de altfel, angajamentul pe care mi l-am luat în intervenţia mea la acea reuniune de la Dublin. Am declarat că noi nu vom aborda problema teoretic şi, dimpotrivă, vom trece la acţiune.

Fenomenul corupţiei şi al crimei organizate trebuie perceput în toate dimensiunile până la detalii, pentru a fi atacat cu eficienţă.

Această luptă presupune cunoaşterea fenomenului, găsirea unor mijloace legale adecvate şi a posibilităţilor de cooperare între toate instituţiile abilitate să lupte împotriva acestui mare flagel.

Aşa a apărut ideea acestui Consiliu Naţional de Acţiune, repet, de Acţiune, Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate. El răspunde obligaţiei constituţionale a Preşedintelui României de a veghea ca legea să fie respectată şi îndatoririi Consiliului Suprem de Apărare a Ţării de a preveni ca încălcarea legalităţii să devină un fenomen periculos, un atentat la adresa siguranţei naţionale. Iată de ce prevenirea şi lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate sunt şi trebuie să fie o prioritate naţională.

 

Prestigiul instituţiilor fundamentale ale statului

Primul obiectiv este asigurarea sau refacerea prestigiului unor instituţii publice, care, în dispreţul legii şi al opiniei publice, nu au acţionat împotriva faptelor unor persoane care ani la rând au sfidat cu aroganţă şi agresivitate legea şi ordinea constituţională. Mă refer la autorii unor abuzuri notorii, dar şi la liderii mineriadelor din iunie ’90 şi septembrie ’91. A existat o complicitate tacită a organelor abilitate să apere interesele statului şi ale cetăţenilor. Inactive, blocate sau chiar timorate, acestea nu au reacţionat aşa cum legea îi obligă să intervină.

După declanşarea campaniei împotriva corupţiei şi înfiinţarea Consiliului Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate, instituţiile în cauză au început să acţioneze. Nu a fost nevoie de vreo „comandă”. A fost efectiv un impuls propriu, favorizat de o altă atmosferă, de o altă viziune a conducerii statului. S-au reluat cercetările asupra unor sesizări şi plângeri penale suspendate de facto; s-au efectuat audieri şi arestări; se administrează probe pe baza cărora parchetele vor decide cine şi pentru ce va fi trimis în judecată. A fost şi un alt tip de reacţie, pentru eliminarea corupţilor din interiorul instituţiilor. Armata a propus trecerea în retragere a unui general şi trimi-terea lui în faţa Tribunalului Militar, pentru acte de corupţie. Acelaşi lucru s-a petrecut în cadrul Poliţiei române. Ea are acum o nouă conducere şi a reuşit să găsească în interiorul ei forţe incoruptibile şi competente care să lupte împotriva corupţiei propriilor cadre. În diferite stadii se află în acest moment o operaţiune de restructurare, de auto-curăţare, desfăşurată în interiorul Parchetului, al Justiţiei, al Serviciilor Secrete, în ideea că nu pot să lupte împotriva corupţiei, împotriva crimei organizate, persoane care la rândul lor, într-un fel sau altul, inclusiv din cauza implicării lor în plan economic, pot fi şantajate sau acuzate pentru acţiuni de conivenţă cu structuri din afara serviciului public pe care îl îndeplinesc.

 

Implicarea societăţii civile

În momentul în care instituţiile publice reacţionează pentru reinstaurarea legalităţii, există proba că funcţionarea lor a depins, înainte, de un anumit climat politic iar, acum, acest climat s-a schimbat în favoarea respectării legii şi a împărţirii dreptăţii în mod egal pentru toţi, fără excepţie.Un sprijin în acest sens a venit din partea societăţii civile şi el a generat această acţiune de autopurificare în cadrul instituţiilor publice.

A solicita sprijinul cetăţenilor într-o astfel de campanie nu înseamnă sub nici o formă o provocare generatoare de delaţiuni. România de astăzi refuză să mai accepte statutul unui cetăţean provocat, ameninţat şi înfricoşat, privat de elementarul drept la intimitate şi libertate. Ceea ce propunem astăzi este cu totul altceva. Este o implicare a cetăţeanului într-o atitudine democratică activă, ca manifestare a spiritului civic. În afara acestui spirit civic, punţile de comunicare între populaţie şi autorităţi ar rămâne un ţel intangibil.

Un rol deosebit îl are mentalitatea fiecărui om. Trebuie accentuat şi rolul credinţei şi al Bisericii, pentru că este nevoie în mod esenţial de restabilirea locului unor valori morale fundamentale în societate. Este vorba de cinste, bună credinţă, corectitudine, adevăr, respect, dreptate; este vorba despre ceea ce este bine şi ceea ce este rău. Societatea românească şi instituţiile sale s-ar fi aflat în pragul prăbuşirii în momentul în care, neacţionând împotriva celor care se îmbogăţesc prin înşelăciune, neacţionând împotriva celor care au furat din avutul altuia şi tolerând abuzurile şi corupţia, s-ar fi ajuns la o schimbare radicală a opţiunilor în favoarea unor soluţii extremiste, dictatoriale.

Nu mai puţin dăunătoare este acreditarea ideii că valoarea socială într-o societate în transformare este dată numai de bani, numai de cei care dispun de bani pe orice fel de cale. Dacă, în ultimii ani, ideile de cinste, de dreptate, de muncă s-au putut eroda cu o viteză uluitoare, pe un teren moştenit de la un regim totalitar şi ateist, care lipsise individul de o educaţie în spiritul valorilor creştine esenţiale, al moralei în general, este limpede că restabilirea locului acestor valori în conştiinţa oamenilor depinde în primul rând de educaţie şi de exemplul celor implicaţi în întreg procesul de reformare morală a societăţii româneşti.

 

Corupţia atacată de sus în jos

Lupta împotriva corupţiei şi a crimei organizate trebuie dusă pe foarte multe fronturi. Ceea ce vedem noi este numai vârful unui mic aisberg şi s-ar putea să descoperim şi altele, mai înalte. Hotărârea noastră este de a ataca corupţia de sus în jos, pentru a da societăţii certitudinea că este vorba de o acţiune serioasă. Există probe concludente despre existenţa unor structuri de tip mafiot în traficul de petrol, alcool şi ţigări. Problemele bancare, care nu ţin numai de bani, ci ţin de credibilitate, pot să afecteze în modul cel mai grav securitatea unei ţări. Unul dintre obiectivele noastre este însănătoşirea băncilor şi întărirea încrederii în sistemul bancar, pentru a asigura baza de capital necesar reformei economice.

Pierderea încrederii în instituţiile publice reprezintă un risc major, cu repercusiuni greu de evaluat asupra contractului dintre stat şi cetăţeni. Istoria recentă a unei alte ţări din zonă arată ce se întâmplă în caz de destructurare a societăţii prin violenţă sau crah economic, în condiţiile în care statul s-a dovedit incapabil să facă faţă unor fenomene de tip mafiot. Aşa putem înţelege şi noi ce s-ar fi putut întâmpla dacă fenomene de tip „Caritas” s-ar fi extins în toată ţara. Ne amintim acum că unele persoane cu funcţii publice şi-au permis să lanseze chiar doctrine de tipul izbăvirii României prin „Caritas”. Ele ar fi condus la pierderea economiilor personale ale majorităţii depunătorilor (7 din 8!) şi a solvabilităţii instituţiilor debitoare. Pe lângă acest fenomen primitiv al îmbogăţirii pe o cale foarte uşoară şi în mod evident aberantă, există şi structuri mai ascunse, la care au o cooperat funcţionari bancari prin corupţie, credite preferenţiale sau negarantate, din care au apărut averile aşa-numiţilor miliardari de carton.

 

O lupă necruţătoare asupra întregii economii

Într-un moment în care România se pregăteşte pentru integrarea europeană economică, care nu se poate desfăşura decât într-un regim concurenţial deschis, european sau global, noi trebuie să ştim foarte clar care sunt forţele economice sănătoase care pot să facă faţă acestei competiţii. Reforma economică în România are şi această miză de a pune sub o lupă necruţătoare o realitate economică aflată în concurenţă, internă mai întâi. Nu ne putem permite o integrare care să distrugă capitalul autohton românesc şi trebuie să punem în evidenţă acele structuri economice viabile, capabile să reziste economiei de piaţă, pe cele care au fost susţinute artificial, prin subvenţii şi credite neperformante, precum şi enorma economie subterană bazată pe ilegalităţi fiscale, escrocherii şi şantaj.

Pasul următor va fi o acţiune împotriva centrelor de crimă organizată transnaţionale care s-au format pe teritoriul României. Din fericire, structurile de tip mafiot nu s-au extins la baza societăţii. La acest nivel, Poliţia şi-a făcut mai bine datoria şi avem o situaţie deosebită faţă de ţările aflate mai la sud sau mai la est. Dimpotrivă, când corupţia a acţionat la nivel superior sau la vârf, Poliţia s-a blocat, iar parchetele şi instanţele de judecată au rămas inactive. S-a ajuns astfel să se vorbească curent despre corupţie şi să se contureze un fenomen ciudat, de corupţie fără corupţi şi fără corupători.

 

Combaterea tranzitului, vânzării şi consumului de droguri

Tranzitul de droguri pe teritoriul României conduce, mai devreme sau mai târziu, la centre de vânzare de droguri şi pe teritoriul României. Chiar dacă este vorba iniţial de droguri mai uşoare, e cunoscută urmarea acestui flagel în rândul tineretului. Aceşti tineri, atraşi prin droguri şi câştiguri ocazionale din traficarea drogurilor, devin captivi şi sunt utilizaţi apoi ca masă de manevră pentru dezvoltarea structurilor crimei organizate. Este o datorie esenţială pentru noi să apărăm tinerii acestei ţări, să nu-i lăsăm să intre în aceste structuri.

Crima organizată prin droguri şi pentru droguri trebuie nu numai sancţionată, dar şi prevenită. Cu sprijinul medicilor, al profesorilor, al părinţilor, al organizaţiilor neguvernamentale.

 

Integrarea implică şi cooperarea în lupta împotriva corupţiei

Abordarea procesului de integrare europeană şi nord-atlantică la nivel diplomatic sau de interoperabilitate a forţelor armate este ineficientă dacă nu este completată cu această luptă împotriva corupţiei din economie, bănci, administraţie, justiţie.

În convorbirile diplomatice se practică un stil rezervat şi politicos. Nu se spun în faţă toate adevărurile, dar am putut să remarc care este aprecierea reală de care se bucură reprezentanţi ai unor state, atunci când i-am descoperit izolaţi după acea cortină de catifea a indiferenţei sau a excluderii, datorate tarelor politicii lor interne.

România nu va putea să se integreze nici economic, nici strategic în structurile europene şi nord-atlantice, dacă nu va reuşi să evite să mai ajungă vreodată dincolo de o asemenea cortină. ªi, mai mult, ea trebuie să dovedească că acţionează ca un baraj în faţa structurilor crimei organizate, a structurilor teroriste, a imigraţiei ilegale şi a oricărui fenomen ce ar acutiza criminalitatea strategică.

Lupta împotriva corupţiei este eficientă dacă este rezultatul unei voinţe politice ferme, exprimate prin măsuri concrete şi realiste. Miza acestei bătălii este însuşi viitorul democratic al naţiunii, prosperitatea acesteia şi, aşa cum am subliniat mereu, puterea de apărare a ţării.

Hotărârea de a acţiona împotriva corupţiei şi a crimei organizate reprezintă în primul rând un act politic lipsit de conotaţii politicianiste. Este o decizie fundamentală, care se adresează întregii naţiuni şi care nu poate primi nici cea mai vagă culoare politică. Iată de ce am susţinut totdeauna că, de la preşedinte până la oricare alt cetăţean, nimeni, dar absolut nimeni nu poate fi protejat atunci când încalcă legea. Toţi trebuie să răspundem în mod egal în faţa legii.

Lupta noastră împotriva corupţiei şi a crimei organizate este, totodată, o manifestare firească a unor aspiraţii istorice şi culturale pentru care românii au plătit preţuri uriaşe de-a lungul timpului. Raportată la această experienţă istorică, campania împotriva corupţiei înseamnă o atitudine obligatorie din partea fiecăruia dintre noi în faţa oricărui caz cunoscut, a oricărui indiciu de activitate neloială, ilicită şi ilegală care compromite aspiraţiile noastre, siguranţa naţională şi viitorul naţiunii.

A lupta cu toată fermitatea şi energia împotriva criminalităţii de orice fel înseamnă a lupta pentru libertate, democraţie, economie de piaţă aducătoare de prosperitate; pentru o reală securitate naţională; pentru integrarea într-o Europă democratică unită.