Mesaj către ţară pentru sprijinirea luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate,

Bucureşti, 8 ianuarie 1997 

 

Împotriva corupţiei şi abuzurilor

În fiecare zi, din buzunarul fiecăruia dintre noi sunt furaţi bani. În fiecare zi, din avuţia naţională sunt înstrăinate în interes personal bunuri şi valori. În fiecare zi, România devine mai săracă, bugetul statului devine mai fragil şi viitorul nostru mai nesigur. În fiecare zi, sume imense de bani sunt deturnate din mersul lor firesc şi intră în conturile unui grup de oameni restrâns, dar din ce în ce mai puternic. În ultimii şapte ani, aceşti oameni au pătruns în toate structurile puterii, în fostele guverne, în fostele parlamente, în jurul fostului preşedinte, în justiţie, în poliţie, în armată, în serviciile speciale, în lumea bancară.

Am fost ales preşedinte în urma unei campanii care a pus pe primul plan problema corupţiei generalizate care macină România. Iar în ultima lună am fost întrebat de multe ori ce voi întreprinde concret pentru eliminarea acestui flagel. A venit momentul să ofer un răspuns acestor întrebări.

Am afirmat mereu că vom putea finanţa proiectele de protecţie a celor mai săraci dintre noi prin banii obţinuţi din diminuarea drastică a economiei subterane de tip mafiot. Începem acum acţiunea de recuperare a banilor dumneavoastră. Prin această campanie mai urmărim un obiectiv, cel puţin la fel de important ca acela material. Vrem să refacem autoritatea instituţiilor statului. Vrem să redăm oamenilor cinstiţi din această ţară încrederea în ei înşişi. Vrem să redăm oamenilor care se spetesc pentru fiecare bănuţ convingerea că drumul muncii cinstite este  singurul adevărat şi că toate celelalte sfârşesc rău. Vrem să insuflăm tinerilor dorinţa de a munci şi a trăi din muncă şi să stârpim odată pentru totdeauna ideea îmbogăţirii prin furt sau prin înşelăciune.

Încă din primele zile ale mandatului meu am solicitat instituţiilor abilitate ale statului o informare completă privind dimensiunile şi consecinţele corupţiei şi criminalităţii organizate din România, privind cauzele care au blocat cursul dosarelor penale în fază de urmărire sau de judecată şi motivele pentru care infracţiuni notorii, uneori petrecute sub ochii noştri, nu-şi găsesc ani în şir vinovaţii.

 

Nici o amânare, nici o favoare

Presei îi revine meritul de a fi tras primul semnal de alarmă în legătură cu aceste fenomene devastatoare pentru viaţa noastră de fiecare zi şi pentru viitorul copiilor noştri. Din păcate, situaţia reală, aşa cum mi-a fost dat să aflu cu mijloacele pe care le are la îndemână şeful statului, este mai gravă decât am putea crede citind ziarele sau privind la televizor. Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a ajuns la concluzia că astăzi corupţia şi criminalitatea organizată reprezintă fenomene care pun în pericol siguranţa naţională. Dacă lucrurile vor evolua în direcţia în care evoluează acum, există riscul de a ajunge la o dezorganizare economică şi monetară de proporţii sau, în plan social, la violenţe şi atentate, la răfuieli publice de tip mafiot.

În faţa unei asemenea provocări nu mai e timp decât pentru acţiune. Orice amânare ar fi sinucigaşă. Iată de ce i-am chemat la Preşedinţie pe conducătorii tuturor instituţiilor care au obligaţia să lupte cu criminalitatea şi corupţia şi le-am cerut să pună capăt blocajelor, tergiversărilor şi acuzelor reciproce. Am format, începând de ieri, un organism nou, Consiliul Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei şi Crimei Organizate în cadrul căruia aceste instituţii să acţioneze împreună, fără intermediari, fără amânări. Coordonez personal acest organism şi răspund de eficienţa lui.

În combaterea acestui flagel al corupţiei nu vom ţine seama nici de poziţia socială, nici de avere, nici de apartenenţa politică, nici de grade de rudenie. Vom ţine seama numai de lege. ªi vom începe cu cazurile cele mai grave.

 

Legea, mai presus de toate

Mi s-a cerut, nu o dată, destituirea unor demnitari care nu şi-au făcut datoria în lupta cu aceste fenomene. Vor avea loc destituiri, dar de fiecare dată va trebui să ţinem seama de procedurile legale şi de vinovăţiile individuale corect stabilite. În orice caz, un lucru trebuie să devină clar: pasivitatea organelor de stat abilitate prin lege să facă ordine nu este altceva decât complicitate la corupţie. Ea va fi tratată ca atare.

Voi cere Parlamentului ca legislaţia incompletă sau inadecvată să fie completată sau modificată în cel mai rapid mod permis de regulile statului de drept. Voi cere înăsprirea pedepselor pentru o serie de infracţiuni grave, a căror frecvenţă a devenit periculoasă pentru ordinea publică. Dar trebuie să fie limpede că nu ne putem ascunde nici o clipă în spatele lipsei legilor pentru a amâna războiul cu corupţia sau cu criminalitatea organizată. România are un Cod Penal şi numeroase legi speciale prin care infracţiuni ca acelea despre care am vorbit sunt pedepsite de multă vreme. Problema noastră este să aplicăm aceste legi fără a mai amâna la nesfârşit soluţionarea dosarelor.

România a fost furată începând de la graniţele ei, începând cu punctele vamale pe unde au trecut şi încă mai trec mari cantităţi de mărfuri în regim de contrabandă. Anual, cinci sute de miliarde de lei care ar fi trebuit să ajungă la bugetul de stat şi mai apoi la alocaţiile pentru copii, la ajutoarele sociale, în învăţământ sau în sănătate, ajung în buzunarele unor contrabandişti.

Astfel de oameni fură României demnitatea şi prestigiul internaţional. Investitori străini serioşi şi importanţi s-au văzut nevoiţi în ultimii ani să plătească mari sume de bani unor înalţi funcţionari ai statului pentru a li se oferi posibilitatea să deschidă şi să dezvolte afaceri în România. De multe ori ei pleacă şi investesc în alte ţări. În felul acesta suntem lipsiţi de fonduri pentru retehnologizare, de locuri de muncă, de credibilitate şi respect pe pieţele internaţionale de mărfuri sau de capital.

Ca Preşedinte, am datoria să coordonez personal această luptă, aşa cum Guvernul are datoria să gestioneze corect şi în folosul dumneavoastră sumele pe care le vom recupera. În acelaşi timp, însă, am şi obligaţia de a garanta caracterul democratic al acestei acţiuni de amploare. Vrem să repunem legea în drepturile ei, fără a prejudicia drepturile nici unei persoane, fără a afecta imaginea nici unei instituţii. Nu vom începe o vânătoare de vrăjitoare, ci un război de apărare. Inamicul e deja pe teritoriul nostru, ne sleieşte resursele, ne nesocoteşte tradiţiile şi interesele legitime, ne spune la ureche că orice încercare de împotrivire e în zadar, că în România se fură şi se va fura mereu.

 

Intransigenţi şi cu noi înşine

Mă adresez celor care lucrează în procuratură şi justiţie, în poliţie, jandarmerie, organe de control, servicii secrete, armată, în mod deosebit specialiştilor tineri, cu rugămintea de a participa la această luptă împotriva corupţiei şi a crimei organizate cu toată responsabilitatea, pentru a reda oamenilor încrederea în instituţiile statului şi pentru a-şi apăra propria onoare.

Fac un apel special către juriştii cu experienţă în domeniul avocaturii. Îi rog să-şi pună pentru o perioadă de timp experienţa în slujba organelor de anchetă penală şi a magistraturii care au nevoie de oameni calificaţi pentru a face faţă perioadei care urmează.

Vă chem pe dumneavoastră, milioane de femei şi de bărbaţi cinstiţi din România, să punem capăt acestui flagel, vă chem să spunem nu cererilor de mită, drogurilor, mărfurilor despre care ştim că provin din contrabandă. Vă rog pe dumneavoastră să semnalaţi celor în drept orice abuz şi orice infracţiune cu încrederea că maşinăria legii va începe să funcţioneze şi în ţara noastră.

Am vorbit suficient despre lege sau despre Constituţie. A venit timpul să le aplicăm în litera şi spiritul lor.