Mesaj pentru Anul Nou 1997, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 31 decembrie 1996 

 

Bilanţ cu bună credinţă

În această noapte, vieţile noastre şi istoria ţării noastre îşi adaugă încă un an. Un an important, un an greu, un an plin, un an care a adus schimbări şi speranţe. La miezul nopţii, va începe un nou an, la capătul căruia speranţele trebuie să devină, în bună parte, împliniri economice şi sociale, împliniri omeneşti, împliniri în ceea ce priveşte statutul internaţional al României.

Nu există om care, în ultimele ceasuri dinaintea Anului Nou, să nu se gândească la felul în care a petrecut acel an, la ce a făcut bun şi folositor, la ce a greşit sau la ce i-a fost dat să îndure. Ca popor, nu putem gândi altfel. Şi dacă privim cinstit şi cu sinceritate în urmă spre anul care s-a scurs, putem spune că bilanţul este negativ din punct de vedere economic, financiar şi social, dar pozitiv în planul politicii externe, al relaţiilor interetnice, religioase şi umane.

Anii ce vin vor stabili dimensiunea pierderilor şi responsabilitatea lor, dar de pe acum noi ştim că pentru ceea ce s-a câştigat meritul nu aparţine unei formaţiuni politice sau alteia, ci majorităţii poporului român care a dovedit că poate construi o schimbare democratică în linişte şi calm, că poate realiza, într-o lume minată de conflicte deschise sau chiar sângeroase, o zonă de înţelegere şi stabilitate.

 

Mai avem multe de făcut

Drumul spre construirea unei economii sănătoase va fi greu şi chiar dureros, dar absolut necesar. Nu trebuie să dăm înapoi. Multe lucruri nu sunt cu adevărat grele, ci ne par grele pentru că nu avem suficient curaj. Vă cunosc speranţele şi ştiu bine greutăţile cărora sunteţi nevoiţi să le faceţi faţă. De aceea vreau să vă spun, la acest ceas de cumpănă între ani, că programul pe care Preşedintele României şi l-a propus pentru următoarele luni pleacă de la viaţa de fiecare zi a românilor, aşa cum mi-a fost dat să o cunosc şi să o trăiesc eu însumi.

Chiar de la începutul anului, odată cu finalizarea noilor structuri de putere, vom demara un program de luptă împotriva corupţiei, a activităţilor mafiote şi a crimei organizate în general, pentru a readuce la bugetul naţional enormele sume de bani care sunt furate din avuţia naţională; pentru a asigura ordinea şi liniştea publică, viaţa şi avutul cetăţenilor, respectarea drepturilor şi libertăţilor fiecăruia.

Suntem într-un moment decisiv al programului de integrare europeană şi euro-atlantică a României. Vom declanşa o campanie fără precedent ca dimensiuni şi implicaţii în vederea integrării în NATO şi în Uniunea Europeană – în plan economic, politic, diplomatic şi militar. Ea are nevoie de sprijinul tuturor, pentru că este o campanie pentru noi toţi şi nu pentru un conducător vremelnic sau pentru vreun partid. În 1997 se va hotărî, pentru o lungă perioadă de timp, soarta României. Este o cursă contra cronometru pentru câştigarea căreia vom lucra zi de zi împreună.

 

Copiii noştri

Anul Nou este simbolizat peste tot în lume de un copil. Iată de ce vreau să vă propun o iniţiativă care pleacă de la acest simbol: să ne unim eforturile pentru a susţine mai mult şi cu mai multă consecvenţă pe copiii ţării noastre. Mulţi dintre copiii noştri sunt deosebit de înzestraţi. Au nevoie de un învăţământ performant, au nevoie de cărţi, de burse, de laboratoare. Alţii, mult prea mulţi, sunt bolnavi, părăsiţi în voia soartei, orfani sau uitaţi. Ei au nevoie de asistenţă, de medicamente, dar au nevoie, mai presus de orice, de căldura inimilor noastre.

Guvernul s-a angajat, după cum am promis şi în campanie, să aloce mai multe fonduri. Dar nu este de ajuns. E nevoie de un efort comun al întregii societăţi pentru ca generaţia pe umerii căreia va sta România mileniului III să crească liber, sănătos şi demn. E nevoie de concertarea tuturor eforturilor care se fac de către familie, şcoală, biserică, de către multe organizaţii caritabile din ţară şi străinătate.

Anul internaţional al copilului s-a încheiat. E nevoie, cred, de un an naţional al copilului în România. Vă chem pe toţi cei care purtaţi de grijă viitorului nostru comun să colaborăm la programul naţional „Copiii noştri”, pe care mă angajez să-l coordonez.

 

Mereu în slujba oamenilor

Se împlineşte o lună de când sunt Preşedintele României şi vreau să vă spun că am încercat în acest răstimp scurt să pun în slujba oamenilor instituţia pe care o reprezint şi care, la rândul ei, vă reprezintă, indiferent dacă este vorba despre marinarii români aflaţi în situaţii critice, despre bolnavi, orfani, bătrâni fără mijloace de întreţinere, despre români care nu pot beneficia de dreptul de a călători în străinătate din cauza actualului regim al vizelor, despre români sinistraţi în urma unor dezastre naturale sau despre patrioţi întemniţaţi pe nedrept, ca Ilie Ilaşcu. Eu cred cu tărie că România nu trebuie să fie indiferentă faţă de soarta niciunuia dintre fiii ei, indiferent de locul pe care îl ocupă în societate şi indiferent de locul unde se află la un moment dat pe harta acestei ţări sau pe harta acestei lumi. Statul român, prin instituţiile sale, trebuie să ofere sprijin moral, material sau diplomatic oricărui cetăţean aflat în situaţii limită, pentru că România înseamnă, înainte de orice, cetăţenii ei.

În această noapte de sărbătoare, simbol al speranţei şi al schimbării, vă doresc tuturor celor care aveţi masa bogată şi sunteţi alături de cei dragi să vă bucuraţi, pentru că prea de multe ori am uitat, copleşiţi de necazuri, sentimentul bucuriei şi gustul vieţii.

În această noapte, în care nici un om nu ar trebui să se simtă stingher, vreau să mă adresez, în mod special, bărbaţilor din România care sunt singuri, faţă în faţă cu un pahar de vin şi cu un aparat de radio, femeilor singure, bătrânilor şi copiilor care se simt părăsiţi, tuturor celor pe care viaţa i-a însingurat indiferent de motiv. Clipele grele sunt trecătoare. Dumnezeu i-a hărăzit fiecăruia partea sa de bucurie ce va veni negreşit.

În lunile şi anii ce vin va trebui să construim o lume în care să  muncim din greu cu toţii, în care să găsim răgazul necesar pentru a ne gândi la cei aflaţi în nevoie materială, dar şi la cei care au nevoie de căldură umană, de înţelegere, de comunicare. Începutul acestei lumi ar putea avea loc acum. Cred că sub semnul acestor gânduri şi acestor speranţe putem întâmpina cu inima mai senină anul care vine, un an care, cred cu toată tăria, ne va aduce mai multă prosperitate, mai multă încredere, un loc demn şi mai de frunte între naţiunile Europei şi lumii. Cred că sub semnul voinţei noastre comune de bine, anul 1997 va fi un an bun pentru România şi pentru fiecare dintre noi.

Vă urez o noapte frumoasă şi numai zile bune. La Mulţi Ani!