Mesaj pentru Anul
Nou 1997, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 31 decembrie 1996
Bilanţ cu bună
credinţă
În această noapte,
vieţile noastre şi istoria ţării noastre îşi adaugă încă un an. Un an
important, un an greu, un an plin, un an care a adus schimbări şi
speranţe. La miezul nopţii, va începe un nou an, la capătul căruia
speranţele trebuie să devină, în bună parte, împliniri economice şi
sociale, împliniri omeneşti, împliniri în ceea ce priveşte statutul
internaţional al României.
Nu există om care, în
ultimele ceasuri dinaintea Anului Nou, să nu se gândească la felul în
care a petrecut acel an, la ce a făcut bun şi folositor, la ce a greşit
sau la ce i-a fost dat să îndure. Ca popor, nu putem gândi altfel. Şi
dacă privim cinstit şi cu sinceritate în urmă spre anul care s-a scurs,
putem spune că bilanţul este negativ din punct de vedere economic,
financiar şi social, dar pozitiv în planul politicii externe, al
relaţiilor interetnice, religioase şi umane.
Anii ce vin vor
stabili dimensiunea pierderilor şi responsabilitatea lor, dar de pe acum
noi ştim că pentru ceea ce s-a câştigat meritul nu aparţine unei
formaţiuni politice sau alteia, ci majorităţii poporului român care a
dovedit că poate construi o schimbare democratică în linişte şi calm, că
poate realiza, într-o lume minată de conflicte deschise sau chiar
sângeroase, o zonă de înţelegere şi stabilitate.
Mai avem multe de
făcut
Drumul spre
construirea unei economii sănătoase va fi greu şi chiar dureros, dar
absolut necesar. Nu trebuie să dăm înapoi. Multe lucruri nu sunt cu
adevărat grele, ci ne par grele pentru că nu avem suficient curaj. Vă
cunosc speranţele şi ştiu bine greutăţile cărora sunteţi nevoiţi să le
faceţi faţă. De aceea vreau să vă spun, la acest ceas de cumpănă între
ani, că programul pe care Preşedintele României şi l-a propus pentru
următoarele luni pleacă de la viaţa de fiecare zi a românilor, aşa cum
mi-a fost dat să o cunosc şi să o trăiesc eu însumi.
Chiar de la începutul
anului, odată cu finalizarea noilor structuri de putere, vom demara un
program de luptă împotriva corupţiei, a activităţilor mafiote şi a
crimei organizate în general, pentru a readuce la bugetul naţional
enormele sume de bani care sunt furate din avuţia naţională; pentru a
asigura ordinea şi liniştea publică, viaţa şi avutul cetăţenilor,
respectarea drepturilor şi libertăţilor fiecăruia.
Suntem într-un moment
decisiv al programului de integrare europeană şi euro-atlantică a
României. Vom declanşa o campanie fără precedent ca dimensiuni şi
implicaţii în vederea integrării în NATO şi în Uniunea Europeană – în
plan economic, politic, diplomatic şi militar. Ea are nevoie de
sprijinul tuturor, pentru că este o campanie pentru noi toţi şi nu
pentru un conducător vremelnic sau pentru vreun partid. În 1997 se va
hotărî, pentru o lungă perioadă de timp, soarta României. Este o cursă
contra cronometru pentru câştigarea căreia vom lucra zi de zi împreună.
Copiii noştri
Anul Nou este
simbolizat peste tot în lume de un copil. Iată de ce vreau să vă propun
o iniţiativă care pleacă de la acest simbol: să ne unim eforturile
pentru a susţine mai mult şi cu mai multă consecvenţă pe copiii ţării
noastre. Mulţi dintre copiii noştri sunt deosebit de înzestraţi. Au
nevoie de un învăţământ performant, au nevoie de cărţi, de burse, de
laboratoare. Alţii, mult prea mulţi, sunt bolnavi, părăsiţi în voia
soartei, orfani sau uitaţi. Ei au nevoie de asistenţă, de medicamente,
dar au nevoie, mai presus de orice, de căldura inimilor noastre.
Guvernul s-a angajat,
după cum am promis şi în campanie, să aloce mai multe fonduri. Dar nu
este de ajuns. E nevoie de un efort comun al întregii societăţi pentru
ca generaţia pe umerii căreia va sta România mileniului III să crească
liber, sănătos şi demn. E nevoie de concertarea tuturor eforturilor care
se fac de către familie, şcoală, biserică, de către multe organizaţii
caritabile din ţară şi străinătate.
Anul internaţional al
copilului s-a încheiat. E nevoie, cred, de un an naţional al copilului
în România. Vă chem pe toţi cei care purtaţi de grijă viitorului nostru
comun să colaborăm la programul naţional „Copiii noştri”, pe care mă
angajez să-l coordonez.
Mereu în slujba
oamenilor
Se împlineşte o lună
de când sunt Preşedintele României şi vreau să vă spun că am încercat în
acest răstimp scurt să pun în slujba oamenilor instituţia pe care o
reprezint şi care, la rândul ei, vă reprezintă, indiferent dacă este
vorba despre marinarii români aflaţi în situaţii critice, despre bolnavi,
orfani, bătrâni fără mijloace de întreţinere, despre români care nu pot
beneficia de dreptul de a călători în străinătate din cauza actualului
regim al vizelor, despre români sinistraţi în urma unor dezastre
naturale sau despre patrioţi întemniţaţi pe nedrept, ca Ilie Ilaşcu. Eu
cred cu tărie că România nu trebuie să fie indiferentă faţă de soarta
niciunuia dintre fiii ei, indiferent de locul pe care îl ocupă în
societate şi indiferent de locul unde se află la un moment dat pe harta
acestei ţări sau pe harta acestei lumi. Statul român, prin instituţiile
sale, trebuie să ofere sprijin moral, material sau diplomatic oricărui
cetăţean aflat în situaţii limită, pentru că România înseamnă, înainte
de orice, cetăţenii ei.
În această noapte de
sărbătoare, simbol al speranţei şi al schimbării, vă doresc tuturor
celor care aveţi masa bogată şi sunteţi alături de cei dragi să vă
bucuraţi, pentru că prea de multe ori am uitat, copleşiţi de necazuri,
sentimentul bucuriei şi gustul vieţii.
În această noapte, în
care nici un om nu ar trebui să se simtă stingher, vreau să mă adresez,
în mod special, bărbaţilor din România care sunt singuri, faţă în faţă
cu un pahar de vin şi cu un aparat de radio, femeilor singure,
bătrânilor şi copiilor care se simt părăsiţi, tuturor celor pe care
viaţa i-a însingurat indiferent de motiv. Clipele grele sunt trecătoare.
Dumnezeu i-a hărăzit fiecăruia partea sa de bucurie ce va veni negreşit.
În lunile şi anii ce
vin va trebui să construim o lume în care să muncim din greu cu toţii,
în care să găsim răgazul necesar pentru a ne gândi la cei aflaţi în
nevoie materială, dar şi la cei care au nevoie de căldură umană, de
înţelegere, de comunicare. Începutul acestei lumi ar putea avea loc acum.
Cred că sub semnul acestor gânduri şi acestor speranţe putem întâmpina
cu inima mai senină anul care vine, un an care, cred cu toată tăria, ne
va aduce mai multă prosperitate, mai multă încredere, un loc demn şi mai
de frunte între naţiunile Europei şi lumii. Cred că sub semnul voinţei
noastre comune de bine, anul 1997 va fi un an bun pentru România şi
pentru fiecare dintre noi.
Vă urez o noapte
frumoasă şi numai zile bune. La Mulţi Ani!