Discurs la
adunarea populară dedicată împlinirii a şapte ani de la începutul
revoluţiei , Timişoara, Piaţa Operei, 17 decembrie 1996
Oraşul dintâi
Sunt aici pentru a
prezenta omagiul poporului român Timişoarei victorioase, Timişoarei care
a luptat, Timişoarei care s-a jertfit, eroică, Timişoarei care n-a
uitat.
Ne aflăm în locul
unde, în urmă cu şapte ani, a început Revoluţia Română. Ne amintim cu
toţii cuvintele care au răsunat atunci în această piaţă şi apoi în
pieţele din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării: Azi în Timişoara,
mâine-n toată ţara. Aceste cuvinte şi acea profeţie s-au împlinit,
pentru că spiritul Timişoarei a învins. A învins pentru că Timişoara s-a
ridicat la luptă în numele libertăţii şi avem libertatea. A învins
pentru că Timişoara s-a ridicat în numele democraţiei şi am reuşit
împreună să cucerim democraţia. A învins pentru că Timişoara s-a ridicat
în numele solidarităţii şi a oferit României cel mai înalt exemplu de
solidaritate umană.
Cei care nu au
înţeles că nu se poate construi decât prin sacrificiu şi prin credinţă,
n-au înţeles nimic din sufletul poporului nostru care s-a născut şi a
dăinuit prin jertfă şi prin credinţă.
Oameni adevăraţi au
urnit din loc Istoria
Popoarele comemorează
bătălii sau revoluţii, comemorează oameni politici, oameni de arme,
oameni de cultură. Naţiunea română comemorează de câţiva ani un oraş. Un
oraş cu străzile lui, cu oamenii lui, cu eroismul său simplu, dar
adevărat. În 1989, istoria României părea că se oprise în loc şi noi
priveam de pe o strapontină izolată spectacolul unei lumi în schimbare.
În acel moment, oameni adevăraţi din Timişoara, prin eroismul lor, prin
jertfa lor, prin conştiinţa lor, au urnit din loc Istoria României.
Nu a fost întâmplător.
Au fost secole de istorie care au pregătit acel moment. A fost
civilizaţia veche a acestui oraş. A fost cultura europeană a acestui
oraş. Au fost oamenii breslelor, au fost intelectualii, au fost ţăranii
bănăţeni, a fost demnitatea acestor oameni, a fost spiritul civic creat
aici de secole. Oamenii Timişoarei şi-au cucerit în 1989 libertatea. Sub
semnul acestei libertăţi trăim noi astăzi. Ei au ştiut mai apoi să
construiască o solidaritate, formă supremă a libertăţii. Și au ştiut, cu
răbdare, să îi aştepte pe ceilalţi să înţeleagă pe deplin rosturile
libertăţii şi ale democraţiei.
Un model de
construcţie
Timişoara nu este
numai un oraş-erou sau un oraş-martir. Timişoara este un principiu, un
principiu care ne ajută să ne înţelegem istoria, care ne ajută să
construim prezentul, care ne ajută să gândim viitorul. Timişoara se află
lângă graniţa ţării. Cu toate acestea, ea nu închide, ci deschide
hotarele ţării. Pentru că Timişoara este prin spiritul său un oraş
european.
În lumea de azi
există multe probleme grave, situaţii tragice izvorâte din neînţelegere,
din ură, din intoleranţă. Dar există şi exemplul Timişoarei, exemplul
unei construcţii seculare, bazată pe toleranţă, pe înţelegere, pe
capacitatea de a zidi şi nu de a distruge. Acesta este adevăratul spirit
european. Pe baza acestui principiu putem să construim prezentul şi
viitorul ţării noastre, relaţiile cu vecinii noştri.
Timişoara va trebui
să fie un model de construcţie, de organizare, de demnitate, de muncă,
de hărnicie, după cum, de secole, a fost modelul de toleranţă, de
înţelegere etnică şi religioasă, de comunicare între cei care, chiar
dacă au păreri diferite, în momente cruciale îşi unesc eforturile spre
binele cetăţii, spre binele ţării.
Torţa care s-a aprins
la Timişoara, în Decembrie 1989, nu a încetat să ne lumineze atunci când,
pe diferite căi şi prin diferite mijloace, s-a încercat să fim aduşi
înapoi, atunci când sub diferite forme de represiune directă sau
indirectă am fost puşi în faţa unor forţe care au încercat să ne scoată
din istorie, care au încercat să ne ducă într-o istorie scrisă şi
programată de alţii. Dumneavoastră nu aţi cedat. România nu a cedat şi,
astăzi, ea poate să privească cu încredere în viitor.
Să fim alături şi în
zilele de lucru
Ani de zile am fost
alături în fiecare decembrie, la manifestările comemorative. Am fost
alături şi în momente de bucurie, am fost alături şi în momente dificile.
Să fim împreună şi de acum înainte în zilele cernite ale comemorărilor,
în zilele de bucurie, dar şi în zilele obişnuite de lucru, mai ales în
ele, pentru că avem multe lucruri de făcut pentru ca, în această ţară
bogată, să nu mai fie atâţia oameni săraci, pentru că nu avem voie să
permitem ca această ţară să mai fie dominată de hoţie, de corupţie, de
nedreptate şi de minciună.
Avem datoria faţă de
cei care au murit, faţă de cei care s-au jertfit, faţă de cei care au
rămas răniţi pe viaţă trupeşte şi mult mai mult sufleteşte, să construim
un prezent pe măsura jertfei lor şi, mai ales, să construim viitorul pe
care l-au visat. Nu va fi uşor, va fi chiar foarte greu, dar ştiu că
putem să facem împreună acest lucru, pentru că dacă dumneavoastră şi
alţii ca dumneavoastră au fost gata să se sacrifice pentru libertate,
vor şti să găsească în ei acea forţă de care avem nevoie acum, într-un
moment de cumpănă al istoriei noastre, ca să ne cucerim şi prosperitatea,
şi liniştea, şi demnitatea. Nimeni nu va munci în locul nostru, nimeni
nu va munci pentru noi; şi chiar dacă ar face-o, nu ar fi demn de noi să
acceptăm acest lucru. Trebuie ca oamenii aleşi să conducă să-i servească
cu adevărat pe cei care i-au ales. Dacă mai este nevoie de privaţiuni,
şi va mai fi, atunci ele să fie împărtăşite de cei care conduc ţara şi
aşteptăm ca ei, primii, să-şi dedice timpul şi energia pentru a da
României un alt destin.
Nu pot promite rezolvarea tuturor
problemelor
Nu vă pot promite că vom putea să
rezolvăm toate problemele fiecăruia şi ale tuturor într-un termen scurt,
aşa cum am dori după atâţia ani de durere şi de frustrare. Dar vă promit
că voi lupta împotriva minciunii şi a nedreptăţii, că voi lupta pentru
justiţie, voi lupta pentru ca munca cinstită şi competenţa să stea la
baza noii societăţi pe care trebuie să o construim împreună. Pentru
aceasta trebuie să fim alături în acest moment greu pentru ţara noastră.
Știu că putem lucra împreună şi că nu voi putea reuşi fără ajutorul
dumneavoastră.
Orice trup are o inimă. Și trupul
României are o inimă, şi aceasta este Timişoara. În 1989, cei care au
încercat să oprească în loc istoria au dorit să împuşte această inimă.
Eroii Timişoarei au arătat că această inimă a României întregi nu poate
fi împuşcată.
Vom afla până la urmă adevărul despre
cine a tras în 16-22 decembrie; vom afla şi adevărul despre cine a tras
după 22, pentru ca niciodată să nu se mai tragă împotriva oamenilor
nevinovaţi, să ne eliberăm de fantasmele trecutului, să înlocuim ura cu
iubirea, să înlocuim neînţelegerea cu dialogul între oameni.
Pentru ca urmaşii să nu întrebe de ce
nu am făcut ce trebuia, atunci când puteam să facem
Aşa cum prietenii adevăraţi cer
prietenilor lor ce este mai greu, dumneavoastră celor care aţi luptat,
celor care v-aţi sacrificat, celor care aţi aşteptat vă cer acum, în
numele poporului român, să daţi încă o dată exemplul că de aici poate să
plece modelul de reconstrucţie a României pe baza muncii, a demnităţii
şi a cinstei. Să arătăm lumii că, în sfârşit, România poate să ofere un
exemplu pozitiv, de înţelegere, de muncă şi de cinste, astfel încât să
fim demni de cei care s-au jertfit, să putem sta cu fruntea sus în faţa
copiilor noştri şi nimeni să nu ne întrebe vreodată de ce n-am făcut ce
trebuia să facem, atunci când puteam s-o facem.
Am reuşit să cucerim libertatea, am
reuşit să cucerim democraţia. Vom reuşi să dezvoltăm înţelegerea
interetnică şi religioasă, vom reuşi să menţinem stabilitatea politică,
socială şi financiară. Vom fi în stare să câştigăm şi războiul împotriva
sărăciei din această ţară atât de greu încercată, începând de aici, din
Timişoara, pentru că Timişoara este inima care bate puternic pentru
România.