Discurs la adunarea populară dedicată împlinirii a şapte ani de la începutul revoluţiei , Timişoara, Piaţa Operei, 17 decembrie 1996 

 

Oraşul dintâi

Sunt aici pentru a prezenta omagiul poporului român Timişoarei victorioase, Timişoarei care a luptat, Timişoarei care s-a jertfit, eroică,  Timişoarei care n-a uitat.

Ne aflăm în locul unde, în urmă cu şapte ani, a început Revoluţia Română. Ne amintim cu toţii cuvintele care au răsunat atunci în această piaţă şi apoi în pieţele din Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării: “Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara”. Aceste cuvinte şi acea profeţie s-au împlinit, pentru că spiritul Timişoarei a învins. A învins pentru că Timişoara s-a ridicat la luptă în numele libertăţii şi avem libertatea. A învins pentru că Timişoara s-a ridicat în numele democraţiei şi am reuşit  împreună să cucerim democraţia. A învins pentru că Timişoara s-a ridicat în numele solidarităţii şi a oferit României cel mai înalt exemplu de solidaritate umană.

Cei care nu au înţeles că nu se poate construi decât prin sacrificiu şi prin credinţă, n-au înţeles nimic din sufletul poporului nostru care s-a născut şi a dăinuit prin jertfă şi prin credinţă.

 

Oameni adevăraţi au urnit din loc Istoria

Popoarele comemorează bătălii sau revoluţii, comemorează oameni politici, oameni de arme, oameni de cultură. Naţiunea română comemorează de câţiva ani un oraş. Un oraş cu străzile lui, cu oamenii lui, cu eroismul său simplu, dar adevărat. În 1989, istoria României părea că se oprise în loc şi noi priveam de pe o strapontină izolată spectacolul unei lumi în schimbare. În acel moment, oameni adevăraţi din Timişoara, prin eroismul lor, prin jertfa lor, prin conştiinţa lor, au urnit din loc Istoria României.

Nu a fost întâmplător. Au fost secole de istorie care au pregătit acel moment. A fost civilizaţia veche a acestui oraş. A fost cultura europeană a acestui oraş. Au fost oamenii breslelor, au fost intelectualii, au fost ţăranii bănăţeni, a fost demnitatea acestor oameni, a fost spiritul civic creat aici de secole. Oamenii Timişoarei şi-au cucerit în 1989 libertatea. Sub semnul acestei libertăţi trăim noi astăzi. Ei au ştiut mai apoi să construiască o solidaritate, formă supremă a libertăţii. Și au ştiut, cu răbdare, să îi aştepte pe ceilalţi să înţeleagă pe deplin rosturile libertăţii şi ale democraţiei.

 

Un model de construcţie

Timişoara nu este numai un oraş-erou sau un oraş-martir. Timişoara este un principiu, un principiu care ne ajută să ne înţelegem istoria, care ne ajută să construim prezentul, care ne ajută să gândim viitorul. Timişoara se află lângă graniţa ţării. Cu toate acestea, ea nu închide, ci deschide hotarele ţării. Pentru că Timişoara este prin spiritul său un oraş european.

În lumea de azi există multe probleme grave, situaţii tragice izvorâte din neînţelegere, din ură, din intoleranţă. Dar există şi exemplul Timişoarei, exemplul unei construcţii seculare, bazată pe toleranţă, pe înţelegere, pe capacitatea de a zidi şi nu de a distruge. Acesta este adevăratul spirit european. Pe baza acestui principiu putem să construim prezentul şi viitorul ţării noastre, relaţiile cu vecinii noştri.

Timişoara va trebui să fie un model de construcţie, de organizare, de demnitate, de muncă, de hărnicie, după cum, de secole, a fost modelul de toleranţă, de înţelegere etnică şi religioasă, de comunicare între cei care, chiar dacă au păreri diferite, în momente cruciale îşi unesc eforturile spre binele cetăţii, spre binele ţării.

Torţa care s-a aprins la Timişoara, în Decembrie 1989, nu a încetat să ne lumineze atunci când, pe diferite căi şi prin diferite mijloace, s-a încercat să fim aduşi înapoi, atunci când sub diferite forme de represiune directă sau indirectă am fost puşi în faţa unor forţe care au încercat să ne scoată din istorie, care au încercat să ne ducă într-o istorie scrisă şi programată de alţii. Dumneavoastră nu aţi cedat. România nu a cedat şi, astăzi, ea poate să privească cu încredere în viitor.

 

Să fim alături şi în zilele de lucru

Ani de zile am fost alături în fiecare decembrie, la manifestările comemorative. Am fost alături şi în momente de bucurie, am fost alături şi în momente dificile. Să fim împreună şi de acum înainte în zilele cernite ale comemorărilor, în zilele de bucurie, dar şi în zilele obişnuite de lucru, mai ales în ele, pentru că avem multe lucruri de făcut pentru ca, în această ţară bogată, să nu mai fie atâţia oameni săraci, pentru că nu avem voie să permitem ca această ţară să mai fie dominată de hoţie, de corupţie, de nedreptate şi de minciună.

Avem datoria faţă de cei care au murit, faţă de cei care s-au jertfit, faţă de cei care au rămas răniţi pe viaţă trupeşte şi mult mai mult sufleteşte, să construim un prezent pe măsura jertfei lor şi, mai ales, să construim viitorul pe care l-au visat. Nu va fi uşor, va fi chiar foarte greu, dar ştiu că putem să facem împreună acest lucru, pentru că dacă dumneavoastră şi alţii ca dumneavoastră au fost gata să se sacrifice pentru libertate, vor şti să găsească în ei acea forţă de care avem nevoie acum, într-un moment de cumpănă al istoriei noastre, ca să ne cucerim şi prosperitatea, şi liniştea, şi demnitatea. Nimeni nu va munci în locul nostru, nimeni nu va munci pentru noi; şi chiar dacă ar face-o, nu ar fi demn de noi să acceptăm acest lucru. Trebuie ca oamenii aleşi să conducă să-i servească cu adevărat pe cei care i-au ales. Dacă mai este nevoie de privaţiuni, şi va mai fi, atunci ele să fie împărtăşite de cei care conduc ţara şi aşteptăm ca ei, primii, să-şi dedice timpul şi energia pentru a da României un alt destin.

 

Nu pot promite rezolvarea tuturor problemelor

Nu vă pot promite că vom putea să rezolvăm toate problemele fiecăruia şi ale tuturor într-un termen scurt, aşa cum am dori după atâţia ani de durere şi de frustrare. Dar vă promit că voi lupta împotriva minciunii şi a nedreptăţii, că voi lupta pentru justiţie, voi lupta pentru ca munca cinstită şi competenţa să stea la baza noii societăţi pe care trebuie să o construim împreună. Pentru aceasta trebuie să fim alături în acest moment greu pentru ţara noastră. Știu că putem lucra împreună şi că nu voi putea reuşi fără ajutorul dumneavoastră.

Orice trup are o inimă. Și trupul României are o inimă, şi aceasta este Timişoara. În 1989, cei care au încercat să oprească în loc istoria au dorit să împuşte această inimă. Eroii Timişoarei au arătat că această inimă a României întregi nu poate fi împuşcată.

Vom afla până la urmă adevărul despre cine a tras în 16-22 decembrie; vom afla şi adevărul despre cine a tras după 22, pentru ca niciodată să nu se mai tragă împotriva oamenilor nevinovaţi, să ne eliberăm de fantasmele trecutului, să înlocuim ura cu iubirea, să înlocuim neînţelegerea cu dialogul între oameni.

Pentru ca urmaşii să nu întrebe de ce nu am făcut ce trebuia, atunci când puteam să facem

Aşa cum prietenii adevăraţi cer prietenilor lor ce este mai greu, dumneavoastr㠖 celor care aţi luptat, celor care v-aţi sacrificat, celor care aţi aşteptat –  vă cer acum, în numele poporului român, să daţi încă o dată exemplul că de aici poate să plece modelul de reconstrucţie a României pe baza muncii, a demnităţii şi a cinstei. Să arătăm lumii că, în sfârşit, România poate să ofere un exemplu pozitiv, de înţelegere, de muncă şi de cinste, astfel încât să fim demni de cei care s-au jertfit, să putem sta cu fruntea sus în faţa copiilor noştri şi nimeni să nu ne întrebe vreodată de ce n-am făcut ce trebuia să facem, atunci când puteam s-o facem.

Am reuşit să cucerim libertatea, am reuşit să cucerim democraţia. Vom reuşi să dezvoltăm înţelegerea interetnică şi religioasă, vom reuşi să menţinem stabilitatea politică, socială şi financiară. Vom fi în stare să câştigăm şi războiul împotriva sărăciei din această ţară atât de greu încercată, începând de aici, din Timişoara, pentru că Timişoara este inima care bate puternic pentru România.