Alocuţiune la întâlnirea cu oamenii de afaceri din Irlanda, Dublin, 14 decembrie 1996 

 

Substanţa politicii

Pentru oamenii de afaceri, timpul înseamnă bani şi nu trebuie să-l irosim. Sunt aici pentru a prezenta, în numele ţării mele, ceea ce cred că poate interesa acum pe cei care doresc să investească în România, pentru ca împreună, dumneavoastră realizând profit şi noi realizând profit, să putem coopera eficient. Ieri am avut o întâlnire emoţionantă cu oamenii de cultură din Irlanda, astăzi, la prânz, voi participa la o importantă întâlnire politică, iar acum mă aflu în faţa unor oameni de afaceri. Poate o bună organizare, poate hazardul le-a aşezat în această ordine. Politica nu are nici o substanţă dacă nu se bazează pe cultură şi pe economie. Iar dacă politica nu foloseşte economiei, dacă nu foloseşte culturii şi, în cele din urmă, omului, ea nu are nici scop.

În România, copiii învaţă la şcoală că au o ţară bogată şi frumoasă. Profesorii o spun cu convingerea adevărului, pentru că aceasta este o realitate pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu. Însă, când ajung mai mari, ei descoperă că o ţară bogată nu are neapărat şi oameni bogaţi.

România a parcurs aproape o jumătate de secol de comunism, una dintre cele mai dure forme de comunism pe care le-a cunoscut omenirea, după care a străbătut o tranziţie de şapte ani spre democraţie şi spre economia de piaţă, poate cea mai lungă tranziţie dintre ţările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est. ªi chiar dacă regimului comunist i-a fost greu să transforme o ţară bogată într-o ţară săracă şi a avut nevoie de mult timp pentru aceasta, au rămas urme adânci şi probleme grave cu care trebuie să ne luptăm şi acum.

 

Transformarea dezavantajului în avantaj

În ultimii şapte ani, România a semănat de multe ori cu o maşină care semnalizează şi la stînga şi la dreapta, înaintând şovăielnic şi încet. ªi a constatat că, în timpul perioadei comuniste, toată forţa maşinii se consumase mai mult pentru claxon decât pentru motor. Sarcina noastră acum este să transferăm energie în motor şi, după ce semnalizăm la dreapta, chiar să o luăm în această direcţie. Inteligenţa politicienilor va trebui să acţioneze în aşa fel încât să transformăm dezavantajele în avantaje. Cei de pe urmă pot deveni cei dintâi, dacă ştiu să înveţe din greşelile lor şi ale altora.

Oamenii de afaceri nu aşteaptă de la mine un discurs despre istoria României, despre filozofie sau despre politică. De aceea, în prefaţarea dialogului cu potenţialii investitori încerc să prezint pe scurt ce are România bun, ce nu are încă bun şi ce putem face pentru o bună desfăşurare a relaţiilor noastre.

România are resurse naturale, e vorba, în primul rând, de resursele subsolului. Fără a dispune de zăcăminte uriaşe, ţara are rezerve în aproape toate domeniile. Resursele solului sunt deosebite. În România există poate unul din cele mai bune soluri din lume, ceea ce asigură baza unei agriculturi care poate avea rezultate excepţionale. Dar tezaurul cel mai important, într-un moment în care ne pregătim pentru mileniul III, sunt resursele umane.

Excelenţa resurselor umane este o realitate deja verificată. Românii au reuşit să se impună în mari universităţi occidentale şi ca profesori, şi ca doctoranzi, şi ca studenţi. Ce nu are România este un sistem de management corespunzător atât la nivel central, cât şi la nivelele de bază. Nu are o infrastructură modernă şi nici o descentralizare corespunzătoare, care să permită descătuşarea iniţiativei şi creativităţii oamenilor. Aici trebuie să concentrăm eforturile noastre. ªi aceasta este marea provocare care stă în faţa Guvernului, instalat acum două zile.

 

Jumătatea plină şi jumătatea goală

Uneori întârzierea poate să fie o şansă. Acum patru ani, am candidat pentru alegerile prezidenţiale, în fruntea aceleiaşi formaţiuni care în acest an a câştigat alegerile. S-ar fi putut câştiga şi acum patru ani, dar, analizând cu seriozitate situaţia din 1992, putem spune că atunci nu eram pregătiţi la fel de bine ca acum. Între timp am reuşit să organizăm noi structuri şi o clasă politică nouă şi, cum spuneam, am învăţat din experienţa noastră şi a altora. În analiza ultimilor şapte ani de la înlăturarea dictaturii comuniste, trebuie să vedem şi jumătatea plină şi jumătatea goală a paharului.

În aceşti ani, România a adoptat o constituţie modernă, chiar dacă ea nu a fost întotdeauna respectată; o legislaţie de tip occidental, chiar dacă nu întotdeauna aplicată; a construit instituţii democratice comparabile cu cele ale democraţiilor avansate, chiar dacă ele nu au funcţionat întotdeauna cum trebuie; s-au creat şi bazele unei economii de piaţă, burse de mărfuri şi burse de valori, chiar dacă ele uneori au fost mai mult clădiri şi staff-uri decât instituţii în care s-a desfăşurat o reală activitate comercială. S-a realizat şi o reformă economică, chiar dacă de multe ori ea a semănat mai mult cu o reformă lingvistică în care s-au schimbat numele întreprinderilor, dar nu şi organizarea lor.

Toate aceste nuclee există şi este mai uşor să le faci să funcţio-neze, decât să o iei de la început. Aşa că va trebui să folosim tot ceea ce s-a realizat bun şi, cu o voinţă politică fermă, într-un timp scurt, să dăm un conţinut clar deciziei politice de a face reforma acţionând în consecinţă.

 

Un preţ ce trebuie plătit

Programul de guvernare al noii puteri este constituit din două segmente: un Program de urgenţă, de cinci luni, şi un Program de reforme structurale, de patru ani. În Programul de urgenţă sunt prevăzute: analiza clară a realităţilor şi a gestiunii guvernelor din ultimii şapte ani; realizarea unor măsuri sociale în sprijinul păturilor celor mai defavorizate; aprobarea unui pachet legislativ care să trezească încrederea oamenilor de afaceri (mai ales a investitorilor străini); realizarea unui pact social cu sindicatele şi societatea civilă pentru ca preţul reformei structurale să fie acceptat.

Programul de urgenţă va pregăti reforma structurală care va începe peste cinci luni şi va fi dură. Ea va determina şi creşterea somajului, şi creşterea preţurilor, dar este un sacrificiu pe care trebuie să ni-l asumăm. Românii sunt pregătiţi să plătească acest preţ dacă există un sens al reformei iar faptul acesta este poate cel mai mare câştig al procesului de schimbare a  mentalităţii pe care l-am parcurs.

Vorbeam despre resursele importante pe care le are România. La acestea se adaugă extrem de favorabila poziţie geopolitică. România se află la intersecţia unor drumuri istorice milenare. Centrul geografic al Europei se află chiar în România, dar el trebuie transformat dintr-un centru geografic într-un centru politic şi economic. România are o deschidere la Marea Neagră, care o leagă nu numai cu Oceanul Mondial, dar şi cu o zonă care devine extrem de promiţătoare, cea a republicilor din Sudul fostei URSS şi, de asemenea, cu Orientul. Prin noul canal care leagă Dunărea cu Rhinul, România, pe al cărei teritoriu sunt gurile Dunării, a devenit capătul de plecare al unui drum al apelor care leagă Marea Neagră de Marea Nordului, traversând toată Europa.

 

Valorificarea poziţiei geo-politice

Vom începe cu dezvoltarea infrastructurii prin concesiuni, pentru a valorifica poziţia favorabilă în care ne aflăm. Vom pune în operă un program de autostrăzi şi modernizări rutiere, de modernizare a căilor ferate, a aeroporturilor, a porturilor şi telecomunicaţiilor. Recent, s-a încheiat licitaţia de aproape două miliarde de dolari pentru sistemul GSM, care va deveni funcţional în foarte scurt timp şi care va sta la baza unui sistem de telecomunicaţii moderne.

Ceea ce ne lipseşte este capitalul financiar. În momentul de faţă, în urma schimbărilor politice, România a dobândit un mare capital de simpatie. Sarcina noii administraţii este să transforme rapid acest capital de simpatie într-un capital de credibilitate, iar capitalul de credibilitate într-un capital financiar.

 

Descentralizarea administraţiei şi încurajarea investiţiilor

Printre primele legi care vor fi adoptate vor fi legea bugetelor locale şi legea patrimoniului, al căror scop este să asigure instrumentele financiare necesare descentralizării administraţiei locale, să spargă birocraţia centralizată a vechiului regim şi să permită contactul investitorilor direct cu zonele de interes. Pentru încurajarea investiţiilor străine, vom introduce un amendament, prin care se va acorda drept de cumpărare a terenului pentru construcţiile pe care investitorii străini, înregistraţi ca persoane juridice în România, le vor ridica pe teritoriul nostru. În acelaşi timp, aşa cum ne-am angajat în campania electorală, vom lua măsuri dure împotriva corupţiei.

Există, în fine, şi alte numeroase proiecte legislative capabile să transforme capitalul de simpatie, de care ne bucurăm, într-un real capital de credibilitate, de care avem nevoie pentru atingerea scopului pe care ni l-am propus: combaterea sărăciei locuitorilor unei ţări bogate în a cărei prosperitate noi credem fără nici o ezitare.