Discurs la Summit-ul OSCE de la Lisabona, 3 decembrie 1996 

 

Pentru o lume a cooperării şi solidarităţii

Carta de la Paris, după şase ani

Prima mea participare, în calitate de Preşedinte al României, la summit-ul unei organizaţii internaţionale dedicate dialogului şi stabilităţii, cum este Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, îmi oferă fericita ocazie de a reconfirma ataşamentul României la valorile democraţiei, legalităţii şi demnităţii umane promovate de OSCE, cu tenacitate şi eficienţă, încă din vremea scindării, la care continentul nostru a fost supus atâtea decenii.
Sunt mândru să reprezint o ţară cu o lungă istorie şi cu vocaţie europeană, care, ieşind din izolarea şi opresiunea unui regim dictatorial, îşi demonstrează voinţa de reintegrare în familia statelor moderne şi democratice. Recentele alegeri parlamentare şi prezidenţiale din România, desfăşurate liber şi corect, confirmă faptul că ţara mea este decisă să-şi multiplice eforturile pentru consolidarea democraţiei, afirmarea economiei de piaţă şi integrarea în structurile Uniunii Europene şi ale Alianţei Nord-Atlantice.
Evoluţiile pozitive din ultimii ani şi mă gândesc, în primul rând, la consolidarea instituţiilor şi practicilor democratice din statele Europei Centrale şi Orientale, la procesul de pace şi de reconstrucţie din spaţiul ex-iugoslav, la receptivitatea crescândă faţă de partenerii asociaţi, ne întăresc credinţa că obiectivul central proclamat la Paris, acum şase ani, de construire a unei Europe libere, unite şi prospere, va deveni realitate.
Carta de la Paris a relansat dimensiunea democratică şi umană a OSCE încurajând statele post-comuniste din Europa Centrală şi de Est în efortul lor de creare a instituţiilor democratice şi de promovare a drepturilor omului. După cum o dovedeşte şi experienţa recentă a României, atunci când popoarele cred şi militează pentru un ideal, pot găsi resursele şi forţa necesare efectuării schimbărilor dorite, în spiritul valorilor autentice ale democraţiei şi statului de drept. În plan intern, autorităţile române au decis să accelereze substanţial procesul de reformă democratică a instituţiilor publice şi de promovare a economiei de piaţă pe calea restructurării şi privatizării. În ceea ce priveşte politica externă a României, priorităţile rămân neschimbate şi ele se bazează, mai mult ca niciodată, pe un larg consens naţional. Integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană constituie principalul obiectiv unificator al politicii externe şi interne a României, noul guvern fiind ferm decis să întreprindă măsurile necesare pentru accelerarea sensibilă a acestui proces.

O cultură a cooperării respectând identitatea celuilalt

Constat, în acelaşi timp, cu satisfacţie, pornind de la bilanţurile pe care tocmai le facem în aceste zile, că tot ceea ce OSCE a stăruit să dezvolte, în peste două decenii de activitate, a pus bazele unei culturi a cooperării izvorâte din conştiinţa necesităţii respectării drepturilor omului, din cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă între popoare prin solidaritate, prin respectarea tradiţiilor şi a identităţii celuilalt, a dreptului fiecăruia de a-şi decide liber viitorul.
Aş dori să repet, pentru justeţea lor, afirmaţiile preşedintelui Havel, formulate în urmă cu doi ani, la Budapesta: „Nici o ţară nu poate să împiedice o alta să-şi caute locul în sânul unei structuri sau a unei organizaţii de care este legată prin factori care ţin de civilizaţie, de geografie, de securitate, de istorie şi cultură. Totodată, toate statele ar trebui să depăşească suspiciunea asupra faptului că apartenenţa la o anume instituţie este o ameninţare sau că, în general, existenţa, extinderea sau dezvoltarea structurilor deja existente constituie o ameninţare adresată unei alte instituţii sau unei alte ţări”.

Candidatura României la preşedinţia OSCE

Păstrarea şi protejarea, cu grijă, a valorilor fundamentale ale OSCE face parte din sarcina noastră de a dezvolta cultura cooperării şi a solidarităţii între toate statele Europei, Canada şi Statele Unitte ale Americii care constituie această organizaţie. Profund ataşată acestui obiectiv, la realizarea căruia şi-a adus o constantă contribuţie, România ar dori să beneficieze de sprijinul statelor membre ale OSCE pentru a i se încredinţa la începutul mileniului viitor preşedinţia acestui mare forum. Sper că veţi acorda încredere ţării mele şi veţi susţine propunerea pe care o fac acum.
Aş invoca, ca argumente, angajarea fără rezervă în procesul de cooperare la nivel european, faptul că România acordă o atenţie deosebită diverselor forme de cooperare subregională şi consideră că acestea reprezintă acţiuni complementare, capabile să contribuie la securitatea şi stabilitatea regională şi implicit continentală. România participă şi va participa activ la Cooperarea Economică a Mării Negre, Acordul Central-European de Liber Schimb şi Iniţiativa Central Europeană, la procesul de stabilitate şi bună vecinătate în Europa de Sud-Est, la relansarea cooperării între statele riverane Dunării.
Semnarea, în această toamnă, şi ratificarea de către România a Tratatului de prietenie şi bună vecinătate cu Ungaria conferă reala măsură a importanţei pe care o acordăm promovării bunelor relaţii cu vecinii noştri. Vreau să subliniez, cu această ocazie, că încheierea unui tratat de bază similar cu Ucraina reprezintă un obiectiv primordial, pe termen scurt, al noului guvern al României.

OSCE în noua arhitectură europeană de securitate

Apropiindu-ne de sfârşitul acestui secol, avem datoria să evaluăm cu realism realizările, dar şi eşecurile OSCE; să identificăm liniile directoare ale activităţii sale în contextul viitorului secol. Este necesar şi logic să sporim rolul statelor membre ale OSCE în configurarea noii arhitecturi europene de securitate.
Având un important potenţial de prevenire şi gestionare a conflictelor, dispunând de instrumente şi de mecanisme specifice, OSCE trebuie să fie şi în viitor un forum de dialog în care toate statele membre, mici, mijlocii şi mari, să-şi apere şi să-şi armonizeze interesele de securitate. În acest sens, subscriem la ideea elaborării unui nou model, sau mai degrabă a unui nou sistem de apărare a securităţii europene pentru secolul XXI. Securitatea însăşi are, astăzi, un caracter diferit de ceea ce a fost şi cu atât mai mult de ceea ce va fi mâine. Ea nu mai este dominată de aspectul pur militar de odinioară, a devenit o ecuaţie mai complexă, reunind dimensiunea politică, diplomatică, militară şi economică.
Dimensiunea democratică a securităţii ne apare, ea însăşi, esenţială şi, poate, cea mai importantă pentru viitorul OSCE. Ea este cea mai puternică garanţie pentru protejarea şi bunăstarea persoanei umane, ultima ratio a politicii oricărui guvern responsabil.
Numai acţionând pentru consolidarea dimensiunii democratice, umane şi economice a securităţii putem asigura o stabilitate şi o pace durabile pe ansamblul continentului. România vrea să aibă un aport propriu în toate aceste compartimente ale cooperării, ale stabilităţii şi securităţii europene. Suntem conştienţi că acest efort nu va fi simplu. Dar, cu discernământ, cu voinţă politică, curaj şi entuziasm, vom reuşi, sunt sigur, să realizăm ceea ce ne-am propus.