Discurs la ceremonia de depunere a jurământului în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului României, Bucureşti, 29 noiembrie 1996 

 

Azi, 29 noiembrie 1996, începe un nou drum pentru România. Un drum care este posibil datorită înţelepciunii, cumpănirii, dar şi curajului poporului nostru. Cetăţenii României, în majoritatea lor, au optat pentru schimbare, pentru o viaţă mai bună şi mai dreaptă, dovedind că, indiferent de opţiunile lor anterioare, sunt pregătiţi pentru un act democratic, au o viziune despre viitorul pe care vor să-l zidească şi şi-au redobândit astfel încrederea în sine şi încrederea lumii.

Viitorul pe care şi-l doreşte societatea noastră este un viitor de linişte, pace şi prosperitate. Voinţa sa s-a exprimat pentru forţele care formează actuala majoritate parlamentară şi care va forma, în cel mai scurt timp, noul guvern. Această opţiune înseamnă un lucru cert – obligaţia imperativă de a onora mandatul ce ne-a fost încredinţat.

 

Un contract de încredere

Victoria actualei majorităţi parlamentare are semnificaţia unui contract de încredere prin care naţiunea şi-a împlinit partea care îi revenea. Este rândul actualei Puteri să îndeplinească partea ce-i revine, adică transformarea cât mai rapidă a programelor în realitate. Noua Opoziţie are datoria să vegheze la îndeplinirea acestor programe, să sancţioneze greşelile, dar şi să discearnă acţiunile importante pentru ţară şi să colaboreze la realizarea lor.

Ultimele două săptămâni au însemnat un moment crucial pentru starea democraţiei în România. Proba cea mai grea a unei democraţii este, fără doar şi poate, alternanţa la putere. De două săptămâni procesul de tranziţie de la o administraţie prezidenţială la alta, aşa cum este cazul în marile democraţii ale lumii, se desfăşoară fără probleme. Aceasta a fost, cred, proba de foc a democraţiei româneşti, probă pe care, cu toţii – actuala putere şi fosta putere – am trecut-o. Nu cunosc o mai bună dovadă a faptului că România este, în sfârşit, un stat democratic cu adevărat, decât acest proces. Pot spune, cu toată convingerea, că România a intrat definitiv în rândul statelor democratice.

 

E timpul zidirii

Mulţi dintre noi şi-ar fi dorit ca această zi solemnă să se desfăşoare în vechea clădire, în acel spaţiu simbolic al marii tradiţii a parlamentarismului românesc, unde au răsunat atâtea cuvinte memorabile, unde atâtea legi care au dat chip şi substanţă istoriei României moderne au fost cumpănite, dezbătute, adoptate. N-a fost să fie aşa. Istoria noastră recentă, pe care trebuie s-o privim cu curaj în faţă şi să ne-o asumăm tot aşa cum ne asumăm trecutul de glorie al neamului, ne-a adus să ne întrunim azi într-un loc predestinat unei puteri abuzive, megalomane şi totalitare, într-o clădire construită înadins pentru a sfida poporul şi pentru a-l îndepărta cât mai mult de citadela unde se ascundea Puterea. Avem, de aceea, datoria ca, prin ceea ce vom gândi, vom rosti şi vom face – cu modestie, cu gravă cumpănire şi cu râvna noastră neobosită în folosul ţării – să aducem în acest spaţiu gândul şi cuminţenia poporului care ne-a dat cinstea de a-l reprezenta. Avem datoria de a nu uita nici o clipă că noi suntem aici doar fiindcă poporul român suveran ne-a dat acest mandat. Avem datoria de a nu distruge sau îngropa în uitare trecutul, ci de a-l înnobila, transformând un palat născut ca un simbol al dictaturii într-un loc simbolic al democraţiei, într-o piatră de temelie a instituţiilor statului de drept. Avem această datorie şi sunt convins că avem şi inteligenţa, şi forţa sufletească de a da un sens nou şi istoriei, şi simbolurilor, şi destinului nostru.

Drumul pe care pornim azi este un drum greu. Responsabilitatea care ne revine este de a construi un stat de drept în adevăratul său sens.

Fie ca timpul înaintării noastre pe acest drum să fie timpul zidirii.

Dacă în ultimii şapte ani s-au construit instituţiile care asigură cadrul necesar, dar nu suficient, pentru acest edificiu complex, acum datoria noastră  este de a face ca aceste instituţii să funcţioneze aşa cum trebuie. Comportamentul instituţiilor dă caracterul real al unui regim politic, aşa cum comportamentul unui om dă măsura caracterului acestuia.

 

Instituţiile statului în slujba cetăţeanului

Această lecţie trebuie s-o învăţăm împreună, dar timpul nostru de învăţare trebuie să fie scurt. Prea mulţi ani acest popor a fost supus tiraniei şi presiunilor unui aparat de stat care s-a considerat deasupra omului de rând, neînţelegând faptul că el există doar ca să îl servească pe acesta. Aşa cum o cere Constituţia, „nimeni nu este mai presus de lege”. Legea trebuie să fie una pentru toţi. Actul de justiţie trebuie să devină un act prin care se face fundamental dreptate. El trebuie să merite să fie mai presus de orice suspiciune. Atunci când ieşim din sala de judecată, trebuie să avem argumente clare că acolo s-a făcut dreptate, chiar dacă am pierdut un proces.

Administraţia publică trebuie să devină un organism eficient în slujba comunităţii. Experienţa pe care am acumulat-o în administraţia publică locală timp de cinci ani ne demonstrează că acest lucru este posibil, fiind nevoie doar de voinţa de a face bine ceea ce avem de făcut. O administraţie publică eficientă nu înseamnă epurări, nu înseamnă răsturnări periculoase, înseamnă doar un singur lucru – omul potrivit să fie la locul potrivit.

 

Integrarea europeană şi nord-atlantică

Provocarea sfârşitului de mileniu pentru ţara noastră este aderarea la Uniunea Europeană şi la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord. Misiunea noastră nu este deloc uşoară, dar dacă ea va reuşi, răsplata va fi pe măsura ei. Iar dacă nu vom reuşi, nu vom fi iertaţi niciodată, pentru că, în neonorarea obiectivelor de interes naţional, nu există scuze, nici circumstanţe atenuante.

Noi, toţi, indiferent de culoare politică, de apartenenţă etnică, de religie, noi, cetăţenii României, trebuie să facem să renască statutul european al României. Această renaştere nu este una declarativă, ci înseamnă un şir de fapte concrete, de acte responsabile pe care trebuie să le ducem la bun sfârşit.

În primul rând, trebuie să asigurăm economiei cadrul în care energiile poporului român să poată să se manifeste din plin.

În al doilea rând, trebuie ca românii să beneficieze corect de resurse materiale, să fie apăraţi printr-o protecţie socială reală; să beneficieze de un climat de pace, linişte şi stabilitate.

În al treilea rând, trebuie ca instituţiile şi legislaţia noastră să fie compatibile cu cele ale ţărilor Europei occidentale.

În al patrulea rând, trebuie să intensificăm colaborarea pe toate planurile, politic, cultural, ştiinţific, economic şi, nu în ultimul rând, uman cu statele avansate, dar şi cu vecinii noştri care doresc şi ei să fie membri ai aceleiaşi mari familii – Europa.

Dacă nu vom demonstra că putem să ne înţelegem şi să colaborăm în mod real cu vecinii noştri, care şi în cazul integrării europene vor rămâne partenerii noştri, atunci şansele noastre de integrare în structurile NATO şi ale Uniunii Europene sunt anulate.

 

Legământ

În ceasul de început al mandatului meu, vreau să rostesc un legământ – acela de a veghea la onorarea promisiunilor pe care cei ce au câştigat alegerile le-au făcut. Rolul unui preşedinte este şi acela de a garanta respectarea a ceea ce a dus la investirea cu mandat popular a forţelor politice care au câştigat alegerile. De aceea s-a introdus în textul Legii Fundamentale prevederea ca Preşedintele României să nu poată fi membrul vreunui partid politic.

Preşedintele trebuie să aibă un singur partid – naţiunea şi o singură ideologie – România