Apel pentru reconcilierea naţională lansat la Alba Iulia, 8 septembrie 1996 

 

Politica ne-a învrăjbit, e timpul ca pacea să domnească

 Printr-o tragică încercare a destinului, de mai bine de şase ani, prea mulţi români se urăsc unii pe alţii. Se urăsc pe motive politice, se urăsc pe motive sociale, se urăsc pe motive etnice. În aceşti şase ani, am văzut români bătînd cu sălbăticie alţi români, am văzut români dorind altor români moartea, am văzut români speriaţi, am văzut români săraci şi lipsiţi de puterea de a mai spera.

În aceşti şase ani, au fost învrăjbite familiile între ele, au fost învrăjbiţi vecinii între ei, au fost învrăjbite generaţiile între ele. Destul! Trecutul ne-a învrăjbit, a venit vremea ca prezentul să ne unească.

Mi-am început campania la Ruginoasa unde e treaz spiritul Unirii lui Cuza; o continui aici, la Alba Iulia, unde s-a făurit Marea Unire şi la Blaj, unde românii s-au înfrăţit pentru libertate şi progres. În aceste două luni în care voi străbate ţara, voi vorbi depre reconcilierea între români. Înainte de a reface legăturile de prietenie cu statele vecine, înainte de a privi spre Europa, trebuie ca noi, cetăţenii şi fiii aceleiaşi ţări, România, să ne iertăm şi să ne împăcăm între noi. Am trecut prin decenii de războaie, prin ani de înfruntare; a venit vremea să facem pace unii cu alţii. Dacă ne va fi bine, ne va fi bine împreună; dacă ne va fi rău, ne va fi rău tuturor.

Acum, în ceasul al doisprezecelea al domniei lor, cei care ne-au învrăjbit încearcă din nou să ne învrăjbească. De aceea, voi spune răspicat: de noi nu trebuie să se teamă decât cei ce nu vor respecta legea; noi nu vrem să umplem puşcăriile, ci doar să asigurăm protecţia fiecărui cetăţean. Noi vrem puterea pentru binele tuturor românilor, pentru a o folosi pentru oamenii acestei ţări. Nu vrem încă patru ani de ură; vrem patru ani de solidaritate şi progres.

Vrem să ne întoarcem cu gândul în trecut doar pentru a regăsi acolo valorile României perene, pentru a regăsi forţa de a gândi despre un viitor liber şi demn al României. Istoria noastră ne dă forţa de a lupta pentru România. Noi suntem urmaşii legitimi ai forţelor politice care au construit România. Noi suntem forţa politică legitimă a schimbării acum, a regăsirii acum a identităţii naţionale. Noi venim împreună din istoria regăsită a neamului şi ne îndreptăm cu inteligenţă şi curaj spre România anului 2000: spre acea ţară pe care noi o iubim şi o respectăm, spre acea ţară pe care guvernanţii de azi o dispreţuiesc şi o fură.

Guvernanţii de azi se tem de istorie fiindcă ştiu că nu o merită; guvernanţii de azi se tem de istorie fiindcă simt că vântul istoriei bate împotriva lor, că această ţară pe care au minţit-o, au jefuit-o, au umilit-o cu trufia lor de ciocoi nu se mai lasă nici minţită, nici jefuită.

Guvernanţilor de azi le e frică de experienţa generaţiilor trecute, fiindcă ea ne arată că, sub o guvernare inteligentă şi generoasă, românii au izbutit să-şi transforme ţara în câteva decenii dintr-o provincie rurală, săracă şi neînsemnată, într-un stat modern şi democratic. Guvernanţii de azi se tem de acest trecut, cum se tem şi de viitor, fiindcă şi trecutul şi viitorul ne aparţin nouă, şi nu lor. Nu mai avem nevoie de o asemenea guvernare.

 

Să redăm oamenilor încrederea în propriile forţe

Noi vom şti să guvernăm astfel încât să redăm românilor încrederea în propriile forţe. Vom şti să guvernăm cu imaginaţie şi luciditate, să stimulăm creativitatea, inteligenţa şi vrednicia fiecărui cetăţean, să-i acordăm fiecăruia şansa de a fi cel mai bun, şi ţării posibilitatea de a se afirma la adevărata ei valoare în concertul naţiunilor lumii. Noi vom fi, în fine, acea guvernare care crede ea însăşi în acest ţel şi în capacitatea poporului român de a-l atinge; noi vom fi guvernarea care va şti să nu risipească nici resursele ţării, nici energiile oamenilor. Putem încă recupera decalajele. Acum.

Singurul program politic al regimului Iliescu a fost sărăcirea şi umilirea noastră; singurul program politic al PDSR şi al susţinătorilor regimului Iliescu este azi atacul murdar împotriva programelor noastre. Pentru că ei nu au nici un program, ci doar vorbe; pentru că ei promit că vor face acum ce nu s-au învrednicit şi nu au vrut să facă de când au pus mâna pe putere; pentru că ei nu se pot lăuda decât cu mizeria în care au aruncat România. În fiecare zi, pe toate posturile de radio şi de televiziune, PDSR repetă într-una aceeaşi poveste: că programul nostru, Contractul nostru cu România, nu poate fi aplicat, că noi am aduce de-a valma moşierii şi inflaţia, şomajul şi răzbunarea absurdă. Aceste minciuni se repetă, aşa cum se repetă candidaturile unora de şapte ani încoace. Noi vorbim de drumuri pietruite, de curent electric, de redarea pădurilor de la stat, care le-a luat abuziv, iar guvernanţii ne explică mereu că nimic nu se poate, că aşa este soarta noastră şi a ţării să răbdăm ca pe o condamnare mizeria şi umilinţa. Acest Guvern care nu ştie decât să-şi îmbogăţească miniştrii şi protejaţii, acest partid care nu există decât pentru a menţine la putere o clică şi pentru a gravita la nesfârşit în jurul lui Ion Iliescu, aceste forţe lipsite de legitimitate şi de viitor nu au dreptul moral şi politic să decidă ce se poate şi ce nu în România. Noi avem acest drept. Noi avem principii şi oameni competenţi, noi avem voinţa politică necesară pentru a schimba, în fine, chipul şi destinul României.

 

Să învăţăm din nou mândria de a fi români

Noi nu propunem ţării un program complicat şi abstract, noi nu propunem un viitor îndepărtat şi incert. Noi propunem un program pentru ziua de azi. Fiecare român are dreptul să fie acum liniştit şi prosper; fiecare român are dreptul acum să fie mândru că e român. Au fost sacrificate zadarnic generaţii întregi pentru false proiecte de viitor,  absurde şi inumane. A venit vremea ca politica să aducă roadele muncii cinstite în fiecare casă, pe masa fiecăruia şi în sufletele tuturor. Noi vom şti să facem asta, noi vom şti să chibzuim cu grijă şi dragoste de ţară la priorităţile României.

Vă chem pe toţi acum să dăm din viaţa noastră aceste două luni. Să chibzuim şi să lucrăm două luni pentru victoria în alegeri a Convenţiei Democrate, să lucrăm două luni pentru patru ani de istorie în care să învăţăm din nou mândria de a fi români.

Azi, când toată suflarea creştină aduce închinare Maicii Prea Sfinte Născătoare de Dumnezeu, Maria, cea care deschide calea de răscumpărare întregului neam omenesc, făgăduiesc solemn să închin tot gândul şi toată fapta mea reconcilierii naţionale.