Discurs la deschiderea campaniei pentru alegerea Preşedintelui României,

Ruginoasa, 4 septembrie 1996 

Statul cu faţa spre sat

 

Astăzi, în toată ţara, cei 16 candidaţi la Preşedinţia României îşi deschid campania electorală cu gândul de a-şi prezenta programul şi de a-şi convinge alegătorii. Eu am ales să fiu aici, împreună cu dumneavoastră, într-o zi atât de importantă pentru noi toţi. ªtiu bine că grijile vieţii de fiecare zi vă împovărează, dar ştiu la fel de bine că aceste griji nu v-au înstrăinat de grijile ţării. Suntem aici în numele acelei Românii curate pe care cu toţii o păstrăm în suflete. În numele României lui Eminescu şi Creangă, în numele României lui Cuza, Kogălniceanu şi Alecsandri, a mânăstirilor şi a marilor bătălii câştigate, în numele acelei Românii pentru care Moldova şi moldovenii, de la ªtefan cel Mare până azi au fost temei, scut şi podoabă; în numele acestei ţări, care, vă amintiţi, „nu este a mea, nu este a voastră, ci a urmaşilor noştri şi a urmaşilor urmaşilor noştri, în veacul vecilor”. În numele acestei Românii pe care o iubim, în numele acestei Românii care a fost jefuită şi umilită, vrem ca România să redevină o ţară mândră de fiii ei şi cu care fiii ei să se mândrească.

Suntem aici pentru a-l cinsti pe Alexandru Ioan Cuza, bărbatul care, împreună cu cele mai ilustre spirite ale veacului său, a clădit din temelii o nouă ţară. A clădit o Românie care a intrat în Europa şi în modernitate cu o rapiditate care a uimit lumea; o Românie care a devenit, în câteva decenii, dintr-o sărmană provincie fanariotă, un stat modern, puternic şi respectat. Pe ce s-a întemeiat acest uluitor progres? El s-a bizuit, înainte de toate, pe enorma energie descătuşată de satul românesc, de ţăranii care, atunci, pentru prima dată în istorie, deveneau cu toţii proprietari, părtaşi recunoscuţi ai vieţii publice; respectaţi pentru munca şi pentru demnitatea lor. Azi este nevoie din nou să redăm satului românesc proprietatea şi demnitatea pe care să clădim o Românie modernă, o Românie care să aparţină tuturor cetăţenilor ei, nu doar unei minorităţi de privilegiaţi.

Pământ şi şcoli

Când Alexandru Ioan Cuza a dat pentru prima oară pământ ţăranului român, el a socotit că îşi îndeplineşte o datorie. Azi, când statul dispune încă de pământul ţării, de pământul ţăranului român, acesta e adesea silit să-şi irosească timpul prin tribunale. Pământul lui, pământul moştenit de la părinţi şi bunici, a fost împărţit după bunul plac al unor funcţionari, iar statul întârzie de mai bine de cinci ani să înmâneze oamenilor titlurile de proprietate care să-i facă stăpâni pentru totdeauna pe pământul lor. Noi vrem să se isprăvească, odată pentru totdeauna, cu această sabotare a proprietăţii dumneavoastră. Noi vă garantăm, aşa cum ne-am angajat în Contractul cu România, ca titlurile de proprietate să fie eliberate în 200 de zile. Mă angajez ca ţăranii să fie scutiţi prin lege de plata impozitului agricol până în anul 2000 şi statul să-i susţină pe agricultori prin credite cu dobânzi subvenţionate.

România lui Cuza s-a clădit pe respectul faţă de proprietarul rural, căruia i-a dat pământ, dar i-a dat şi şcoli. Nu putem construi o Românie modernă cu sate părăsite de profesori şi şcoli părăsite de elevi. Noi vrem să susţinem şcoala românească. Noi vrem reînvierea învăţământului pentru toţi: prin burse pentru copiii dumneavoastră încă din gimnaziu şi prin creşterea bunei stări a fiecărui gospodar, astfel încât nimeni să nu pregete să-şi trimită copiii la carte.

 

De la satul care alungă, la satul care atrage

Vrem ca satele noastre să fie bogate şi curate, să aibă drumuri bune, nu noroi ca acum, să aibă lumină electrică şi telefon, apă curentă şi aer curat, în aşa fel încât gospodarii să fie mândri de satul lor, profesorii, medicii, inginerii agronomi să-şi găsească aici rostul, iar tinerii să meargă să înveţe cu bursă la universităţi şi să dorească ei înşişi să revină în satul lor, pe pământul lor, ca specialişti respectaţi. Vrem să trecem de la satul care alungă la satul care atrage, la ferme prospere şi la obştii prospere, pe care să întemeiem adevărata modernizare a României de mâine. Puteţi avea încredere în angajamentele noastre, în Contractul cu România, care va da viaţă acestui sat modern, care va asigura pensii la la oraş ţăranilor vârstnici şi sprijinul financiar de care ţăranul are atâta nevoie.

Cum am putea intra în Europa cu drumuri înglodate, cu lampă de gaz, cu apă cărată de la fântâna satului? Cum putem intra în Europa fără medici, fără agronomi, cu şcoli dărăpănate şi pustii? Preşedintele Iliescu şi PDSR vă promit acum câte un calculator în fiecare clasă, fără măcar să ştie că în satele noastre nici curentul electric nu merge cum ar trebui. Asta înseamnă să pui carul înaintea boilor! Noi trebuie să modernizăm ţara din temelii şi nu să căutăm podoabe lucioase care să ascundă greutăţile şi mizeria în care încă se zbate satul românesc. Ar fi bine să avem un calculator în fiecare clasă, dar pentru asta trebuie mai întâi să avem câte un profesor în fiecare clasă, elevi în fiecare clasă, lumină şi căldură în fiecare clasă.

 

Un stat clădit pe lege şi pe cinste

România lui Cuza s-a clădit pe lege şi pe cinste. Câţi dintre funcţionarii, dintre politicienii, dintre şefii de azi s-ar cuveni să umble cu ocaua atârnată de gât, să-i vadă toţi că au înşelat la cântar? Eu vă chem să-i dăm de gol, începând cu cei mai mari şi mai ticăloşi, cu cei care, vreme de şapte ani, au râs de noi şi de cinstea noastră, au strâns în taină averi murdare şi, în şapte ani, ne-au furat ţara. Vă chem să punem capăt jafului organizat pe care regimul Iliescu îl favorizează. Vă chem să dăm de gol pe aceia care fură din munca cinstită a altora pentru a-şi umple cu neruşinare buzunarele şi conturile în bănci. Vă chem să aducem în fruntea ţării oameni curaţi şi cinstiţi. Vă asigur că în Convenţia Democrată există asemenea oameni care au o meserie cinstită, care sunt respectaţi, şi care au trăit cinstit şi cumpătat o viaţă de om. Cum credeţi că asemenea oameni s-ar apuca aşa, deodată, să dea cinstea pe ruşine? Vă făgăduiesc că vom fi neîndurători cu oricine ar călca legile! Vă promit că, în jurul meu, nu se vor afla decât oameni de ispravă, care pun binele ţării deasupra foloaselor trecătoare. Vă promit că legea va fi aplicată în mod egal pentru toţi şi că nimeni nu va fi mai presus de lege. Aşa s-a întemeiat România lui Cuza; aşa se va înălţa România pe care o dorim!

Pentru aceasta avem nevoie de oameni politici care să fi împărţit cu noi necazurile şi grijile de fiecare zi; care să ştie să asculte zi şi noapte glasul ţării. Miniştrii din palate şi preşedinţii din elicopter nu au cum auzi vocea mulţimii. Vă promit să fiu un preşedinte pentru toţi românii; un preşedinte al celor care se zbat pentru o pâine, al celor care stau azi la coadă pentru o butelie, al celor care au şi ei dreptul la apă caldă, un preşedinte al celor care scriu cereri pe care acum nimeni nu le citeşte. Vreau să câştig alegerile în numele şi pentru apărarea celor pe care cei ce îi conduc de şapte ani nu i-au lăsat decât să piardă.

Să punem degetul pe rană

Vă chem ca, vreme de două luni, să chibzuiţi bine la felul în care vreţi să arate ţara în anul 2000. Trebuie să punem degetul pe rană! Să aflăm unde s-a greşit, dar şi cine a greşit. Să spunem din vina cui fiii Moldovei sunt siliţi şi acum să pribegească prin străini ca să găsească de lucru, în loc să trăiască acasă la ei, gospodari respectaţi ai unei Moldove bogate şi primitoare. Să aflăm din vina cui bărbaţii acestei ţări sunt nevoiţi să-şi vândă munca pe nimic; femeile au ajuns să nu-şi mai dorească prunci, copiii să nu mai meargă la şcoală, iar bătrânii, după munca de o viaţă, să nu-şi mai poată trăi bătrâneţile. Guvernanţii de azi trebuie să ne răspundă de ce ne-au adus aici!

Vreme de două luni, cei care ne-au condus şi ne-au minţit mai bine de şase ani îşi vor aduce aminte în sfârşit şi de dumneavoastră. Vreme de două luni, vor încerca să îngheţe preţurile, pentru ca la iarnă totul să se scumpească întreit. Vreme de două luni, vor mai schimba, pe ici, pe colo, câte un ministru cu un alt ministru, câte un prefect cu un alt prefect, fără să recunoască că cei schimbaţi nu şi-au făcut datoria. Vreme de două luni vor promite marea cu sarea, vor vorbi de respectarea legii şi de lupta împotriva corupţiei, fără ca măcar unul dintre cei care a călcat legea să fie pedepsit. Fiindcă nu-şi amintesc de alegători decât odată la patru ani, avem nu doar dreptul, ci şi datoria ca, odată la patru ani, să-i tragem la răspundere şi să-i dăm jos.

După ce patru ani şi-au râs de noi şi ne-au furat ţara, vor veni să spună că au învăţat din greşeli şi cât de mult s-au schimbat. Eu zic să-i schimbăm noi cu totul! Să le dăm ocazia să devină, în fine, cetăţeni obişnuiţi ca şi noi. Să coboare din maşini, să nu mai sperie lumea cu sirenele şi cu paznicii lor mascaţi, să vadă şi să audă de aproape glasul şi chipul adevărat al acestei ţări. Să-i înlocuim cu oameni curaţi şi cinstiţi, mai tineri, mai competenţi, mai responsabili.

România întemeiată de Cuza n-a fost clădită de vechili în caftane, pricepuţi să ţeasă intrigi politice, să dea şi să ia peşcheşuri, să pună biruri pe spinarea ţării. România modernă a fost clădită de oameni moderni, de ingineri şi de profesori, de slujbaşi şi de oşteni cu simţul onoarei şi al dreptăţii, cu multă ştiinţă de carte şi cu încă şi mai multă iubire de patrie. Strămoşii noştri au cutezat să le încredinţeze acelor bărbaţi destinul României. Să cutezăm şi noi să încredinţăm soarta ţării, în prag de veac şi de mileniu înnoit, acelor femei şi bărbaţi care vor din adâncul inimii o Românie înnoită, democratică şi prosperă.

Fără aceşti oameni noi, nu putem trăi vremuri noi. Fără un preşedinte care să fie duşmanul corupţiei, garantul legii şi ordinii în ţară nu vom putea progresa. Va fi dreptate pentru toţi doar atunci când vom avea o conducere dreaptă, o conducere de care să se teamă doar hoţii. Va fi dreptate pentru toţi doar atunci când preşedintele va fi al tuturor cetăţenilor acestei ţări şi când el va respecta primul toate legile şi întreaga Constituţie. Mă leg în faţa dumneavoastră să fiu acest preşedinte de care ţara are nevoie; să lupt pentru lege şi dreptate aşa încât hărnicia şi cinstea să fie răsplătite, iar fărădelegea să fie pedepsită fără excepţie.

 

Preşedintele tuturor, nu doar al celor ce-l aplaudă

România modernă s-a clădit prin unitatea tuturor românilor: ţărani şi învăţători de ţară, boieri luminaţi şi orăşeni, moldoveni şi munteni, alături de care fii ai Ardealului şi ai Banatului, ai Crişurilor şi ai Maramureşului s-au luptat şi s-au trudit pentru idealul unirii tuturor într-o singură ţară. România de azi este însă o ţară dezbinată, în care guvernanţii, începând cu preşedintele ţării, nu au vrut să asculte decât glasul celor care i-au lăudat şi i-au linguşit. Dacă vrei să readuci ţara în matcă, nu poţi fi preşedinte doar pentru cei care te aplaudă. România e mai presus de aplauze.

Pentru a sluji ţara trebuie să ne unim din nou. Nu avem vreme de vrajbă, dacă vrem să mergem înainte. Nu putem să ne irosim forţele şi timpul luptându-ne între noi. A venit vremea ca, din nou, Moldova să se alăture Munteniei, să ne strângem iarăşi laolaltă cu Ardealul şi Banatul, cu Ţara Crişurilor şi cu Maramureşul. Cărturarii să stea iarăşi la loc de cinste şi fiecărui cetăţean să i se respecte drepturile, onoarea, libertatea de a gândi şi de a acţiona pentru binele lui, al familiei sale, al ţării. A venit timpul ca, împreună, noi toţi, cetăţeni ai României, să ne luăm ţara înapoi de la cei ce ne-au furat-o. A venit vremea ca Hora Unirii să nu mai fie rechiziţionată de un singur partid şi să redevină simbolul nostru, al tuturor cetăţenilor acestei ţări, fraţi şi prieteni în cuget şi simţiri. De aceea vă chem să ne unim cu aceeaşi bărbăţie şi cutezanţă ca înaintaşii noştri, să pornim împreună pe drumul greu, dar necesar de a reclădi ţara, pe drumul care ne va reda tuturor mândria şi demnitatea. „Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română”! Pentru binele nostru, pentru binele şi bunul nume al ţării, pentru viitorul copiilor noştri.

Dumnezeu să binecuvânteze România!