Declaraţia preşedintelui CDR
privind tergiversarea măsurilor de sancţionare a corupţiei,
Bucureşti, 1 august 1996
Infracţiuni grave, neanchetate
În ultima vreme au fost aduse la
cunoştinţa opiniei publice româneşti şi străine fapte de o gravitate
excepţională, care ne arată în ce măsură viaţa economică şi socială a
ţării noastre se confruntă cu extinderea unor fenomene de corupţie la
nivel înalt care creează mari prejudicii economice şi morale
instituţiilor şi cetăţenilor.
Convenţia Democratică din România
este pe deplin legitimată să denunţe toate aceste grave încălcări ale
legii. CDR este formată din partide şi asociaţii civice
care nu au participat la guvernare şi cu atât mai puţin la abuzurile
acesteia. Ele nu au putut influenţa deciziile puterii şi nu au
beneficiat de nici un fel de avantaje.
CDR consideră că este
necesară combaterea corupţiei prin acţiuni concrete, care au lipsit cu
desăvârşire în ultimii trei ani şi jumătate. Cerem ca împotriva
persoanelor găsite vinovate să fie luate măsuri de sancţionare, cu
respectarea tuturor procedurilor legale. Numai astfel se va reda
oamenilor încrederea că legea este respectată şi instituţiile statului
însărcinate să asigure aplicarea legilor funcţionează cu adevărat.
Până în prezent,
Procuratura a blocat toate încercările de a se stabili adevărul şi
vinovăţia în evenimentele dramatice care au zguduit România din 1989
încoace. Ea nu a reuşit să ancheteze în mod serios nici un singur caz de
mare corupţie şi nici să solicite, cu probe, Parlamentului, ridicarea
imunităţii demnitarilor în cauză.
Întârzierea
privatizării favorizează corupţia
Atunci când spune că
problema corupţiei nu este o problemă politică, preşedintele Iliescu
are, parţial, dreptate – în sensul că nu este vorba despre confruntarea
între doctrine şi programe politice. Dar este vorba despre o realitate
care opune, pe de o parte, un grup de interese urmărind menţinerea
uriaşului aparat birocratic, administrativ şi economic preluat de la
vechiul regim, peste care s-a suprapus în ultimii trei ani o nouă reţea,
de tip mafiot, totul constituind un angrenaj care generează stagnare
economică şi corupţie, iar pe de altă parte, un mare procent al
cetăţenilor care susţin necesitatea descentralizării, a autonomiei
locale, administrative şi financiare, încurajarea iniţiativei private şi
a privatizării unităţilor de stat. În acest fel, problema corupţiei se
leagă de problema fundamentală a ţării: deblocarea crizei prin creştere
economică.
Corupţia nu poate fi
eradicată fără a distruge bazele mecanismului care o generează.
Cerem tuturor celor
în răspunderea cărora se află respectarea legilor statului să le aplice
cu toată energia şi până la capăt, indiferent de rangul şi influenţa
celor vinovaţi de fapte de corupţie.