Declaraţie privind iniţiativa CDR de introducere a unei moţiuni de cenzură împotriva Guvernului Văcăroiu, Bucureşti, 1 septembrie 1995

 

Consecinţele politicii agrare falimentare a Guvernului Văcăroiu

Problema agrară a fost mereu o temă preferată a demagogiei FSN–FDSN–PDSR. Nimic din promisiunile electorale nu s-a realizat cu adevărat în beneficiul micilor producători agricoli.

Politica Guvernului Văcăroiu de impunere arbitrară a preţurilor de achiziţie fără a lua în considerare costurile de producţie a defavorizat sectorul privat şi a favorizat, şi pe această cale, concurenţa neloială practicată de unităţile cu capital de stat.

 

Nu ţăranii sunt vinovaţi de slaba calitate a grâului din producţia acestui an, ci dezinteresul Ministerului Agriculturii pentru asigurarea asistenţei fito-sanitare.

Nu obţinerea unor aşa-zise producţii-record este cauza scandalului declanşat de incapacitatea de absorbţie a pieţei interne, ci politica agrară falimentară practicată de Guvernul Văcăroiu prin nesocotirea greutăţilor în care se zbat producătorii individuali prinşi în menghine între preţurile uriaşe pretinse de prestatorii de servicii din sectorul de stat şi preţurile derizorii oferite de unităţile de achiziţii a produselor agricole, care aparţin – şi ele – sectorului de stat.

 

Argumente pentru o moţiune de cenzură

Guvernul trebuie sancţionat pentru faptul de a fi încălcat hotărâri pe care el însuşi le-a emis. Prin HG nr. 72/1994 şi HG nr. 541/1995, Guvernul a declarat grâul „produs de importanţă naţională”. În această situaţie:

Cum este posibil ca un produs de interes naţional să rămână nevalorificat şi expus degradării?

Cum este posibil să se vorbească despre o producţie–record de 3.225 kg/ha şi, în acelaşi timp, să se ajungă la un record de nevalorificare din cauza slabei calităţi a grâului?

Dacă Ministerul Agriculturii şi-ar fi respectat obligaţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 41/1995 privind asistenţa fito-sanitară şi dacă Guvernul ar fi urmărit cum îşi face Ministerul Agriculturii datoria, nu s-ar fi ajuns astăzi să existe asemenea recorduri de rebuturi la grâu.

Dezinteresul total faţă de soarta sectorului privat din agricultură priveşte, în acelaşi timp, neasigurarea unui volum corespunzător de credite avantajoase şi lipsa de transparenţă în utilizarea creditelor externe contractate de Guvern.

În plus, contigentarea arbitrară a exporturilor şi taxele vamale nefundamentate practicate la importuri au compromis şansa livrărilor de produse agricole româneşti pentru piaţa externă.

Criza grâului este o criză de structură provocată de politica iresponsabilă a Guvernului şi de lipsa de reacţie a parlamentarilor PDSR şi ai aliaţilor săi. De aceea sancţionarea Guvernului pe calea moţiunii de cenzură este necesară. CDR a luat această iniţiativă şi mizează pe susţinerea întregii Opoziţii democratice din Parlament.