DE LA JOCUL DE SUMA NULA LA CÂSTIGUL COMUN

 

Surpriza imploziei sistemului comunist

     Lumea Estului european a parcurs în ultimii opt ani un drum complicat si o istorie a carei dinamica accelerata impune o analiza responsabila, singura capabila sa întemeieze o strategie realista pe termen mediu si lung.
     Caderea Zidului Berlinului, simbolul eliberarii popoarelor din aceasta zona de constrângerile regimului comunist, precedata de perestroika si urmata de reorganizarea spatiului fost sovietic, a aparut ca o neasteptata implozie a sistemului comunist. Ea trebuie înteleasa nu doar ca o renastere a traditiei democratice în Europa estica, ci si ca un proces major în evolutia generala a democratiei; ca o imensa revolutie globala care a schimbat în mod radical configuratia politica a lumii.
     Trebuie sa recunoastem ca, la originea procesului de democratizare a Estului si Centrului european, nici unul dintre factorii politici participanti nu era cu adevarat pregatit pentru o asemenea eventualitate: nici actorii directi, adica tarile din zona si nici Occidentul în ansamblu. Posibilitatea ca divizarea continentului european sa înceteze în mod pasnic nu fusese examinata cu seriozitate în nici unul dintre scenariile strategilor militari ori ale analistilor politici, care imaginau mai degraba apocalipse decât renasteri.

 

Parteneri cu drepturi egale

     Faptul ca societatile noastre, sustinute de organizatii neguvernamentale din tarile cu vechi traditii democratice, au reusit sa-si reorienteze propria istorie fara pretul unei conflagratii majore iar aceasta reorientare a dus, dincolo de câteva cazuri particulare, la o instaurare pasnica a regulilor democratice fundamentale, legitimeaza dorinta participarii noastre ca parteneri cu drepturi egale la edificarea unei noi arhitecturi de stabilitate si cooperare pe continent. Fara efortul si, adesea, sacrificiul nostru nu ar fi posibila o asemenea constructie. De fapt, noi am avut, primii, viziunea unui spatiu euro-atlantic unificat si generator de pace; noi am purtat povara concretizarii acestei posibilitati prin reforma administratiei si a economiei nationale; noi am asigurat victoria politica a institutiilor si fortelor democratice. Este, de aceea, firesc sa fim parte integranta a unificarii de pe urma careia va beneficia întregul spatiu european si, dincolo de aceasta, lumea în întregul ei.
     Faptul ca acest proces de integrare a îmbracat, în prima etapa, forma unui parteneriat cu NATO în vederea extinderii Aliantei nu este de natura sa afecteze interesele nimanui, pentru ca el nu a fost si nu este numai rodul unei decizii din calcul strategic sau politic, ci expresia unei stari de spirit a societatilor noastre, reînviate sub semnul valorilor pe care lumea democratiilor libere le-a proclamat si le-a pus în opera.
     Dorinta fireasca a tarilor din Europa Centrala de a articula propriile institutii, propriile mentalitati, propriile valente de cooperare în spatiul libertatii si democratiei traditionale transcede cadrul precis al structurilor politico-militare euro-atlantice si priveste mai ales catre procesul de stabilizare, de cooperare si de edificare a unui continent unitar si armonios pe care NATO, alaturi de alte organizatii din aceeasi familie – Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa sau Consiliul Europei – nu au încetat sa-l promoveze.

 

Logica binara, a tertiului exclus, apartine trecutului

     Dincolo chiar de aceste aspiratii, o noua logica a politicului se impune în partea noastra de lume si aceasta logica este fundamentul care ne permite sa descifram corect evenimentele, sa le organizam în proiecte de viitor.
Mai bine de un mileniu, singura logica pe care o recunostea rationamentul politic a fost logica binara, a tertiului exclus. În raporturile dintre state, expresia dominanta a acestei logici a fost teoria jocurilor de suma nula, în care ceea ce câstiga unul dintre parteneri se scade, irevocabil, în paguba adversarului.
     Generatiile postbelice au experimentat nu doar geometriile neeuclidiene si logicile plurivalente, ci si, tot mai mult, o logica a jocului politic în care ceea ce câstig eu se aduna, nu se scade din câstigul partenerului meu. Acesta a fost principiul care a facut sa functioneze instantele de cooperare euro-atlantice. Aceasta este logica reuniunii noastre de azi. Aceasta este si logica pe care România se straduieste sa o promoveze în dezvoltarea unei politici de solidaritate si de cooperare regionala, menita sa consolideze si sa fructifice stabilitatea zonala ca parte a stabilitatii continentale si euro-atlantice, sa construiasca o retea de articulari reciproc avantajoase, o tesatura vie de comunicare si de cooperare.

 

Cum s-au nascut Trilateralele

     Pentru a evita cadrul nu o data greu de gestionat al jocurilor politice binare, am propus partenerilor nostri o schema trilaterala de acorduri politice care sa permita, asemeni unor ferestre de descarcare, o echilibrare reciproca în care fiecare dintre parteneri devine, dupa caz, extrema sau termen mediu. Flexibilitatea acestor structuri si, deopotriva, capacitatea lor stabilizatoare par sa fi suscitat interesul si adeziunea multor tari din zona, între care ma bucur sa reamintesc acordul de cooperare trilaterala cu Ucraina si Republica Moldova, ca si faptul ca am folosit chiar prilejul acestei reuniuni pentru a pune bazele unei cooperari de acelasi gen între România, Ucraina si Polonia.
     Toate aceste eforturi de instaurare a unui climat de cooperare si de încredere reciproca în aria noastra central- si sud-est europeana sunt parte integranta a procesului pe care l-am demarat dupa 1989, când vointa noastra s-a desfacut ireversibil din chingile cu care totalitarismul o sufocase. Aceastei desfaceri, dureroase si adesea prea lente, i s-a spus „tranzitie”'. S-ar parea ca, cel putin în tarile Europei Centrale si de Est, am intrat acum într-o noua faza istorica pe care as numi-o „post-tranzitie”.
     Post-tranzitia nu înseamna ca am ajuns la liman si ca am parcurs în întregime drumul de la totalitarism la democratie. Post-tranzitia înseamna ca, având la îndemâna institutiile si mecanismele democratice si insistând pe continuarea reformei si a proceselor democratice, societatile noastre au acum capacitatea de a juca un rol mai clar definit în arhitectura de securitate continentala si transcontinentala. Am obtinut calificarea si legitimitatea participarii, ca parteneri a caror vointa este respectata si a caror voce este ascultata, la construirea proiectelor unui viitor comun.

 

Sfârsitul utopiei

     Societatile, institutiile noastre au de înfruntat pericole grave, dintre care cel mai acut provine din proliferarea coruptiei si a crimei organizate. Riscul ca întregul edificiu al democratiei si institutiilor statului de drept, construite cu atâta truda, sa fie viciat, confiscat si deturnat de coruptie, trafic de influenta si bani murdari este cu atât mai mare cu cât fortele subterane care îi vehiculeaza nu sunt indiferente sau neutre politic, putând recurge oricând la demagogia izolationista si agresiva pentru a mentine sub control vechile lor feude locale.
     De aceea, statele noastre au datoria sa-si înaspreasca legile si sa-si consolideze instrumentele institutionale pentru a-si proteja cetatenii, viata si viitorul lor. Pentru ca aceasta criminalitate organizata nu respecta nici un fel de granite, trebuie ca, în efortul nostru de a promova libera circulatie a persoanelor, a bunurilor si a ideilor, sa prevenim subminarea si pervertirea bunelor intentii; sa construim bariere solide în calea retelelor transnationale care ne ameninta securitatea.
     Invit sefii de stat aflati aici sa ne unim într-un demers comun pentru un mediu social curat si cinstit. Sa imaginam si sa facem sa functioneze un sistem solid de cooperare pentru a apara sanatatea economiei, a societatii si a viitorului nostru comun.
     Sfârsitul utopiei înseamna începutul unui viitor realist. Poate fi un viitor bun si prietenos, daca învatam împreuna sa proiectam si sa construim, sa gândim creativ si sa actionam credibil si eficient. Avem o experienta istorica asemanatoare si sperante asemanatoare. Sa le cladim laolalta într-un viitor comun, pastrându-ne identitatea, traditiile si aspiratiile nationale.

Discurs la Reuniunea sefilor de stat si guvern din tarile Europei Centrale, zonei baltice si Europei de Est privind Coexistenta pasnica a natiunilor si relatiile de buna vecinatate – garantia securitatii si stabilitatii în Europa, Vilnius, 5 septembrie 1997.