Interviuri

Declaraţia preşedintelui Emil Constantinescu

cu privire la afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu

din 31 octombrie 2007

Declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu la emisiunea televizată în 31 octombrie 2007 sunt o combinaţie jalnică între un delir de grandoare şi un sindrom de panică. Preluarea şi popularizarea lor prin presă fără un filtru critic ar putea demonstra că sistemul de comunicare al fostei securităţi pe care l-am încriminat la sfârşitul mandatului meu şi al actualilor ofiţeri acoperiţi este activ şi dominant. Numai astfel ne putem explica cum o persoană care, în conformitate cu documentele C.C. al P.C.R. a făcut parte din cei 2.000 de membri ai nomenclaturii comuniste, autori până în ultima clipă ai dezastrului regimului comunist, în acelaşi timp cum o persoană care, conform documentelor autentificate de actualele servicii de informaţii şi depuse la CNSAS, toată viaţa a fost informator şi colaborator al securităţii, îşi permite să combată sistemul securisto-comunist. Numai astfel ne putem explica cum o persoană implicată şi anchetată în numeroase cazuri de mare şi mică corupţie şi care şi-a construit cariera politică folosind uriaşe sume de bani furnizate de cercurile de interese financiare corupte se poate prezenta ca un luptător împotriva corupţiei. Numai astfel ne putem explica cum o persoană care timp de 17 ani a fost permanent ministru, parlamentar, primar al Capitalei şi preşedinte al României şi a adunat, astfel, o avere personală considerabilă, îşi poate permite să condamne oligarhia din care el însuşi face parte şi să vorbească de reformarea unei clase politice expirate pe care o reprezintă în toate defectele ei.

Putem să ne facem că nu vedem faptul că aşa zisa sa „luptă” cu preşedintele Ion Iliescu nu esta o luptă împotriva oligarhiei securisto-comuniste ci o luptă înverşunată pentru şefia acestei oligarhii? Fost demnitar FSN-ist şi organizator al mineriadelor din 1990 şi 1991, Traian Băsescu, încearcă acum refacerea FSN-ului şi realizarea a ceea ce nu s-a reuşit atunci: eliminarea de pe scena politică a reprezentanţilor partidelor istorice democratice şi îngenunchierea şi subordonarea totală a societăţii civile. În acest sens, înlocuirea mineriadelor cu referendumuri nu reprezintă decât o adaptare la un context diferit, în condiţiile aceleiaşi manipulări a populaţiei. Preşedintele Traian Băsescu îşi permite cu tupeu şi neruşinare să vorbească despre guvernarea CDR-PD-UDMR, în care a fost permanent calul troian al FSN-ului, vârful de lance al atacurilor împotriva PNŢCD şi PNL şi al societăţii civile democratice, precum şi apărătorul şi protectorul corupţilor din mafia flotei şi petrolului, judecaţi şi condamnaţi în acea perioadă.

Am dus, pe toată durata mandatului meu, o luptă permanentă, pe faţă, cu preşedintele Ion Iliescu, o luptă putere-opoziţie, în care am reuşit să înving nu numai pentru că în cei patru ani ai mandatului meu s-au pus bazele integrării României în NATO şi UE, sau pentru că România a fost salvată din colapsul financiar bancar prin reforme economice dure dar şi pentru că aceste acţiuni au fost împinse atât de departe încât nu au mai putut fi anulate, ci dimpotrivă, menţinute şi continuate în timpul celui de-al doilea mandat al preşedintelui Iliescu, astfel încât Traian Băsescu s-a trezit beneficiarul unui progres economic, politic şi administrativ pentru care nu are nici un merit.

Sursa agitaţiei permanente şi gălăgioase a preşedintelui Traian Băsescu este frica de a nu fi părăsit de cercurile mafiote care l-au finanţat şi ca acestea să nu-şi găsească alţi susţinători în zonele de decizie politică. De aici vine şi tentativa sa disperată de instaurare a unei cópii a regimului Putin, prin care să-şi construiască un sistem de putere paralel cu ajutorul serviciilor de informaţii şi al ofiţerilor acoperiţi, plasaţi în toate structurile economice, administrative şi de comunicare, sistem bazat pe presiune şi şantaj.

Aserţiunile repetate ale preşedintelui Traian Băsescu privind reformarea serviciilor de informaţii nu-şi au nici un suport real. Acestea au fost reformate în timpul mandatului meu, nu numai prin înlăturarea prin decret prezidenţial a 38 de generali, prin disponibilizarea a sute de foşti ofiţeri superiori din fosta securitate, prin angajarea unor tineri absolvenţi de învăţământ superior din ţară şi din occident, prin eliminarea posibilităţilor ca acestea să desfăşoare acţiuni economico-comerciale ci mai ales prin obligaţia de a respecta cu stricteţe legile în vigoare. Deconspirarea ofiţerilor şi colaboratorilor fostei securităţi s-a făcut la insistenţele mele, printr-o lege care asigura accesul deplin la toate dosarele, şi numai superficialitatea şi laşitatea membrilor Colegiului CNSAS din anul 2000 a făcut ca aceasta să nu se realizeze atunci, în ciuda apelului meu oficial din şedinţele comune ale colegiului CNSAS şi serviciilor de informaţii de a reclama, în vederea rezolvării prin CSAŢ, a oricărei opoziţii din partea serviciilor de predare a dosarelor din partea serviciilor de informaţii.

Traian Băsescu nu poate lupta împotriva Securităţii. El este Securitatea. Şi cea de ieri şi cea de azi. El nu poate nici măcar conduce în mod real serviciile de informaţii pentru că este el însuşi manevrat de zecile de ofiţeri ai Securităţii care l-au racolat şi utilizat, care l-au promovat, care i-au curăţat şi distrus dosarul prin proces verbal dar care şi-au păstrat toate copiile. Traian Băsescu este de fapt o simplă marionetă în mâinile grupului CIE- DIE, secţiunea Europa Occidentală, care l-a avut în subordine cît timp a condus agenţia de la Anvers. Eu am putut conduce, curăţa şi reforma serviciile de informaţii- atât cât s-a putut în acele condiţii de criză politică, economică, socială, interetnică şi în condiţiile unui război în zonă pentru că nu am colaborat niciodată şi sub nici o formă cu Securitatea, pentru că nu au existat nici un fel de declaraţii în favoarea regimului comunist care să poată fi folosite împotriva mea, pentru că nu am putut fi şantajat cu nimic deoarece niciodată în viaţă nu am încălcat legea. De aceea, orice afirmaţie a lui Traian Băsescu în legătură cu vreo dificultate de a impune serviciilor de informaţii respectarea legii nu este numai o insultă la adresa adevărului ci şi a bunului simţ.

Traian Băsescu nu poate lupta împotriva corupţiei, pentru că el reprezintă corupţia mare sau mică, aceasta fiind ambianţa în care şi-a trăit întreaga viaţă.

Traian Băsescu nu poate reforma Justiţia, pentru că el însuşi este un obiect de activitate al Justiţiei. Locul său nu este la Cotroceni ci pe culoarele D.N.A. şi în sălile de judecată, şi atât timp cât procesele în care este inculpat penal nu sunt judecate iar anchetele penale în care este implicat nu sunt finalizate, atât timp cât complicii săi nu sunt anchetaţi, cei anchetaţi nu sunt judecaţi iar cei condamnaţi nu sunt arestaţi, nu putem vorbi de reformarea Justiţiei şi nici măcar de o minimă credibilitate a Justiţiei în România.

Traian Băsescu nu poate reforma clasa politică pentru că reprezintă exact ce trebuie reformat în aceasta: demagogia, minciuna, aroganţa, trădarea valorilor, dispreţul faţă de ideologii, lipsa de respect pentru lege şi instituţiile statului.

Traian Băsescu nu poate reforma societatea românească pentru că reprezintă ce e mai rău în aceasta: dispreţul faţă de cultură şi educaţie, cultivarea instinctelor primitive, ale urii şi dispreţului faţă de minorităţile etnice, sexuale, vulgaritatea în comportament şi limbaj, lipsa de loialitate, spiritul conflictual, arivismul.

Faptul că o persoană cu acest caracter şi caracteristici ocupă cea mai înaltă poziţie în stat şi se bucură de încrederea unei mari părţi a populaţiei nu este problema lui Traian Băsescu, ci este o problemă a noastră, a tuturor. Eu mi-am făcut datoria de a proclama adevărul. Numai acel adevăr care este susţinut şi confirmat de acte oficiale, acte care sunt publice şi se află la dispoziţia tuturor. Eu sunt gata să răspund în Justiţie pentru oricare din afirmaţiile mele prezente sau trecute. Dar mă întreb de ce aceste adevăruri care îl privesc pe Traian Băsescu nu ajung la cunoştinţa populaţiei, de ce nu sunt dezbătute, de ce sunt înlocuite cu minciuni şi manipulări la adresa adversarilor preşedintelui? În ultima emisiune televizată a preşedintelui, am putut auzi smiorcăielile sale penibile privind o presupusă persecutare a sa de către presa scrisă şi televiziuni. Traian Băsescu uită că s-a bucurat de obedienţă a formatorilor de opinie fără precedent de la căderea comunismului până în prezent. Faptul că nici aceasta nu-l mulţumeşte arată că modelul său de presă este presa ceauşistă. Traian Băsescu pare să ignore că fără o abilă şi permanentă campanie de manipulare prin mijloacele de comunicare, deschise sau subterane, el ar fi dispărut de mult din orice funcţie, ca mulţi alţi şefi de stat sau demnitari europeni care au comis abateri infinit mai puţin grave ca ale sale.

Modelul politic al preşedintelui Traian Băsescu este, fără îndoilaă, partidul unic prezidenţial şi, aşa cum a declarat, conducerea ţării prin referendumuri. Prin implicarea sa activă în favoarea votului uninominal în două tururi de scrutin, Traian Băsescu uită un singur lucru: el însuşi a fost ales preşedinte al României şi primar general al Bucureştiului prin vot uninominal în două tururi de scrutin. Dacă acest tip de vot a dus la alegerea unei persoane ca Traian Băsescu, care a afectat grav nu numai prestigiul dar şi funcţionarea instituţiilor pe care le conduce, ar trebui să ne gândim mai bine la utilitatea unui astfel de sistem în contextul unei societăţi imature şi manipulabilă din punct de vedere politic.

În tupeul său nemărginit, Traian Băsescu îşi permite să dea sentinţe asupra unor perioade istorice şi să comenteze pe şefii de stat care l-au precedat. Nu am nici o îndoială că preşedintele Băsescu va sfârşi, mai devreme sau mai târziu, în gunoiul istoriei. Dar trebuie ca acolo să fie însoţit şi de trupa de aplaudaci şi manipulatori care i-au creat majoritatea electorală de încredere şi intenţie de vot. Filosofii, analiştii şi comentatorii care-i adună acum scamele de pe costumul prezidenţial şi-i aşează cravata vor trebui să plătească pentru răul făcut ţării. Şi voi avea grijă ca toate vorbele şi scrierile lor să nu fie uitate, aşa cum s-a întâmplat cu cele ale adulatorilor lui Ceauşescu, pentru că cei de acum nu mai au scuza unei dictaturi, acţiunile lor reprezentând o pervertire a democraţiei şi libertăţii presei, fără egal în Europa.

1 noiembrie 2007 Emil Constantinescu