Dezbatere cu studenţii Universităţii Bucureşti

          La invitaţia decanului Facultăţii de istorie a Universităţii Bucureşti, dl. Emil Constantinescu, preşedintele Acţiunii Populare, a participat marţi, 19 aprilie a.c., la o dezbatere cu studenţii universităţii. La reuniune au participat prof. conf. Florin Muller şi dna. profesor Zoe Petre, fost consilier prezidenţial la Cotroceni în perioada mandatului preşedintelui Emil Constantinescu.

          In amfiteatrul Universităţii au fost prezentate tetralogia „Timpul dărâmării, timpul zidirii” şi volumul „Adevărul despre România- 1989-2004”, scrise pe baza datelor, documentelor şi scrisorilor adunate până acum. Vorbind despre perioda 1996-2000,  Emil Constantinescu şi-a exprimat speranţa că ultimii 15 ani din istoria României vor fi judecaţi obiectiv şi cât mai aproape de adevăr, pentru că este nevoie, în acest moment, de o istorie recentă a societăţii româneşti mai mult decât de orice altceva. Răspunzând întrebărilor adresate de studenţi, preşedintele Constantinescu a apreciat că ultimul capitol al volumului „Adevărul despre România”, intitulat „Adevărul despre minciună”, pleacă de la ideea că istoria perioadei 1989-2004 poate fi înţeleasă numai dacă o descifrăm ca pe o istorie a manipulării, pentru că până acum cunoaştem doar rezultatul manipulărilor care s-au pregătit dinainte de 1989, care s-au făcut în timpul revoluţiei şi de atunci până astăzi, care se va face în continuare până va anula tot ce s-a întâmplat cu adevărat şi va fi înlocuit cu alt tip de istorie, corespunzătoare unor grupuri de interese bine precizate.

          În ciuda unor transformări radicale necesare societăţii româneşti, perioada 1996-2000 a fost percepută ca un eşec iar oamenii s-au declarat, aproape în totalitate, dezamăgiţi deoarece cu cât transformările sunt mai radicale, cu atât democraţilor li se asociază slăbiciunea. Pentru naţiunea română, administraţia din perioada 1996-2000 a fost decisivă şi a schimbat complet cursul istoriei României. „Priorităţile mandatului meu au fost independenţa, securitatea naţională, unitatea ţării, pacea internă şi externă şi posibilitatea de a face faţă unor ameninţări enorme care priveau toate aceste elemente. Aceste deziderate nu mai prezintă nici o importanţă atunci când s-au rezolvat într-un mod pozitiv, la fel cum nu eşti recunoscător că eşti sănătos atunci când nu mai eşti bolnav”.

          Din punct de vedere al crizelor, perioada 1996-2000 se poate compara cu perioada 1938-1945, numai că acum, din fericire, s-au rezolvat lucrurile cu bine. „Conducătorii au importanţă în istorie atunci când reuşesc să-şi asume deciziile în anumite momente importante ale ţării. Dacă au fost crize ei pot rămâne în istorie dar dacă popoarele au fost fericite, atunci istoria îi uită”, a apreciat preşedintele Constantinescu.

În 1996, pe o hartă a Europei editată în Franţa, România şi Iugoslavia erau colorate în roşu, cu secera şi ciocanul desenate pe ele, fiind considerate ţări comuniste. În 1996, România era îndreptată către fostele state sovietice iar preşedintele Iliescu oscila între o „alianţă cu NATO sau o strânsă relaţie de securitate cu Rusia”. Dacă nu s-ar fi produs schimbarea de regim politic în 1996, în mod sigur s-ar fi acţionat asupra României prin producerea unor conflicte etnice. În 1996, CDR-ul a întors faţa României către Europa, înscriind-o definitiv pe drumul către NATO şi Uniunea Europeană. 

          “Adevărul despre România – a spus Emil Constantinescu - este o carte despre moartea, suferinţa şi umilinţele românilor din 1989 încoace, dar şi despre crimele şi aroganţa celor care au profitat de ele”.

21 aprilie 2005