Piaţa Universităţii, azi
În 22
aprilie 2020, când se împlinesc treizeci de ani de la debutul
mitingului-maraton din Piaţa Universităţii, gândul meu se
îndreaptă spre cei care au luptat pentru democraţie, în
primăvara anului 1990. Spre cei care – militând atunci în Liga
Studenţilor, Grupul Independent pentru Democraţie, Alianţa
Poporului, Asociaţia 21 Decembrie, Asociaţia 16-21 Decembrie,
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Societatea
Timişoara, asociaţii aleliceenilorşi sindicate libere – s-au
reunit în jurul “kilometrului 0” al “zonei libere de comunism”.
Spre greviştii foamei din corturile din faţa Teatrului Naţional,
spre primele posturi de radio independente şi spre ziarele
România liberă, Baricada, Zig-Zag, Expres, Dreptatea, Viitorul
care dimineaţa erau citite pe nerăsuflate şi seara, aprinse,
deveneau candele ale speranţei. Spre cei care au vorbit timp de
şapte săptămâni din balconul Facultăţii de Geologie, pe care
l-au transformat într-o tribună şi o “şcoală a democraţiei” şi
spre cei care, participând seară de searăla manifestaţie, au dus
mesajul lor mai departe.
Credeam că
suntem mulţi, alegerile din “duminica orbului” ne-au arătat că
eram puţini, dar violenţa represiunii care a pus capăt
manifestaţiei din Piaţa Universităţii a demonstrat că cei
puternici atunci se temeau de dispariţia fricii din sufletele
oamenilor, de forţa adevărului şi a credinţei în idealuri. Mulţi
dintre cei care au participat la acea renaştere spirituală a
societăţii nu mai sunt printre noi şi avem datoria să-i păstrăm
în memoria noastră şi să le aducem un pios omagiu în Săptămâna
Luminată.
După
treizeci de ani, evenimentele de atunci au devenit istorie. O
istorie care ne-a adus în Uniunea Europeană, în Alianţa
Nord-Atlanticăşi în rândul democraţiilor consolidate. Ne
confruntăm cu alte dificultăţi, cu alte provocări şi
incertitudini, cu multă dezbinare şi cu un alt val de ură, care
s-a mutat din stradă pe reţelele de socializare. Suntem
însinguraţi nu numai de pandemia care ne-a izolat în casele
noastre, dar şi de egoismul pe care competiţia acerbă pentru
interese, bani şi lupta pentru putere l-au răspândit, însă putem
regăsi forţa de a ne reuni gândul şi simţirea.
Avem la
dispoziţie cincizeci şi trei de zile de acum înainte pentru a
rememora evenimentele de atunci, pentru a ne reaminti visurile
şi idealurile pentru care am luptat, greşelile pe care le-am
făcut, contestările reciproce care ne-au îndepărtat unii de
alţii. Sinceritatea şi profunzimea cuvintelor rostite din
balconul Universităţii din Bucureşti de mari intelectuali ai
României şi de mulţi oameni simpli dar curaţi la suflet, pe care
le vom posta pe site-ul nostru în săptămânile următoare, pot fi
recuperate într-un recurs la istoria recentă a României.
Redescoperirea acelor momente de “lumină în întuneric” ne poate
ajuta să învingem nu numai virusurile care necontaminează
corpul, dar şi pe cele care ne contaminează conştiinţa şi să
înţelegem că “numai împreună putem reuşi” împotriva Răului,
redescoperind Binele din noi.
Emil
Constantinescu
|