|
DECLARAŢIE
Având în vedere degradarea accelerată a
climatului social şi a cooperării dintre instituţiile statului,
care pot aduce grave prejudicii securităţii naţionale şi pot
întrerupe cursul ascendent al dezvoltării economice a României,
considerând justificate demonstraţiile de
protest ale cetăţenilor din Capitală şi din alte mari oraşe ale
ţării,
solicit majorităţii parlamentare PSD –
ALDE să ceară Guvernului abrogarea Ordonanţei de Urgenţă
referitoare la modificarea Codului Penal şi să asigure
promovarea în Parlament a unui proiect de lege care să fie
dezbătut în procedură normală, alături de proiectul Legii de
graţiere. Dacă această propunere va fi acceptată, toate
partidele parlamentare vor avea posibilitatea să exprime
punctele de vedere documentate, la fiecare articol supus
dezbaterii parlamentare, în totală transparenţă faţă de opinia
publică. Se va evita totodată posibilitatea ca partidele
politice să deturneze în scopuri partizane obiectivul principal
al manifestaţiilor de protest – eliminarea corupţiei, din toate
sectoarele societăţii.
Apreciind implicarea Universităţii din
Bucureşti în rezolvarea conflictului instituţional actual,
propun ca, în paralel cu dezbaterea parlamentară, să se
organizeze o largă dezbatere în cadrul societăţii civile, sub
egida Academiei Române, cu participarea profesorilor şi
cercetătorilor de la Facultăţile de Drept ale Universităţilor
din Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, a institutelor de
cercetări juridice, a asociaţiilor magistraţilor şi a
asociaţiilor civice cu expertiză în domeniul legislaţiei.
Obiectivele acestei dezbateri ar trebui să fie: ordinea
constituţională; separaţia puterilor în stat; măsuri de
prevenire a corupţiei şi a abuzurilor, pentru a împiedica
venirea altor persoane corupte în locul celor anchetate,
judecate sau condamnate; edificarea unei economii concurenţiale
sănătoase, eliberată de intervenţii oculte.
Cred că România nu este în situaţia de a primi
lecţii de democraţie de la niciun alt stat din U.E. sau din altă
parte a lumii şi poate să-şi rezolve singură problemele interne,
apelul la orice instanţe străine fiind ruşinos.
Am observat că
s-au evocat deseori în ultimele zile manifestaţiile sângeros
reprimate în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 şi a Pieţei
Universităţii. Aş vrea să mă adresez participanţilor la
actualele mitinguri de protest pentru a le spune că
înţeleg foarte bine îngrijorările şi
nemulţumirile lor. Nu ştiu dacă mai sunt astăzi mulţi interesaţi
de experienţa unei persoane implicate direct, în urmă cu
douăzeci şi şapte de ani, în schimbările care au început odată
cu prăbuşirea dictaturii comuniste, dar s-ar putea ca evocarea
lor să ajute la ceva.
Am deschis balconul Facultăţii de Geologie din
Piaţa Universităţii, pentru a permite exprimarea liberă a
ideilor în manifestaţia maraton pentru democraţie din aprilie –
iunie 1990. În discursul pe care l-am ţinut în 15 noiembrie
1990, la mitingul de înfiinţare a Alianţei Civice, în faţa a
peste o jumătate de milion de oameni, m-am opus înlăturării prin
forţă a conducerii politice de atunci şi am pledat pentru o
schimbare democratică, prin alegeri parlamentare şi
prezidenţiale. După ce am fost ales preşedinte, prin votul a
peste şapte milioane de cetăţeni români, m-am dus la Bruxelles
şi Strasbourg pentru a anunţa că România nu mai acceptă
monitorizarea pentru nerespectarea drepturilor omului şi aceasta
a fost imediat ridicată de Consiliul Europei. Am lansat,
împreună cu preşedintele Clinton, în 1997, la Bucureşti,
Parteneriatul strategic cu S.U.A., care a fost consolidat în
anul 2000. Am reuşit să deschid negocierile de aderare la
Uniunea Europeană, în 1999 şi să asigur integrarea României în
N.A.T.O., în valul al doilea. În toată acea perioadă, nimeni din
străinătate nu şi-a permis să dea indicaţii României, ţara
noastră fiind prezentată de şefii de stat occidentali ca un
model de rezolvare a problemelor interetnice şi ca un lider
regional. Am declanşat prima mare campanie împotriva corupţiei.
Am reuşit să depăşim o gravă criză financiară, să asigurăm, în
anul 2000, prima dezvoltare economică sănătoasă, să rezolvăm
disputele dintre instituţii prin dialog respectuos şi să redăm
oamenilor sentimentul libertăţii.
Toate acestea s-au putut realiza pentru că în
acei ani grei a existat o excepţională solidaritate civică, iar
cetăţenii au acceptat să plătească preţul dur al tuturor
reformelor.
Mulţi dintre cei care au luptat cu peste două
decenii în urmă pentru schimbarea regimului totalitar şi a
sechelelor lui au părăsit această lume. Sper ca idealurile
pentru care ei au luptat să rămână vii în prezent şi o sursă de
inspiraţie în vremurile ce vor veni.
Emil Constantinescu
Preşedintele României 1996 - 2000
4 februarie 2017
|