APEL PENTRU COMEMORAREA UNEI PERSONALITĂŢI ISTORICE

ROMÂNESTI, GENERALUL NICOLAE RĂDESCU

Având în vedere că la 6 martie 2015 s-au împlinit 70 de ani de la instaurarea comunismului în România prin înlăturarea, în urma unei intervenţii brutale a dirigenţilor sovietici şi a acoliţilor lor, a Guvernului Rădescu şi instaurarea guvernului criminal condus de Petru Groza, Fundaţia Română pentru Democraţie adresează o chemare publică pentru comemorarea ultimului prim ministru postbelic democrat (1944 – 1945), generalul Nicolae Rădescu.

Aşa cum am arătat şi în panegiricul pe care l-am rostit în 23 noiembrie 2000, cu ocazia reînhumării osemintelor generalului Rădescu în cavoul familiei din Cimitirul Bellu, Nicolae Rădescu a fost şi rămâne un om deplin al neamului românesc. Erou al războiului de întregire a neamului, apărător al demnităţii româneşti în faţa ambasadorului Reich-ului nazist, Killinger, încarcerat în lagărul de la Târgu Jiu pentru această atitudine, oponent al înaintării trupelor române dincolo de linia Nistrului în cel de-al Doilea Război Mondial, susţinător în colaborare cu Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu al încheierii armistiţiului cu SUA şi Marea Britanie şi şef al Statului Major al Armatei Române din 14 octombrie 1944, când trupele române luptau alături de forţele aliate pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, a fost însărcinat de Regele Mihai I să conducă Guvernul României la 6 decembrie 1944. Deşi scurtă, prestaţia sa ca prim ministru a rămas în istorie ca o curajoasă încercare de împotrivire la instalarea regimului comunist şi dominaţiei sovietice. În timpul mandatului său, au fost emise monedele de aur Ardealul nostru în scopul contracarării inflaţiei pregătite de ocupantul sovietic şi al diseminării în rândul populaţiei a unei părţi din rezerva de aur a ţării pentru a preîntâmpina jefuirea ei de către ruşi.

Demis la presiunea trimisului Moscovei, Andrei Vâşinski, în urma unui complot organizat de sovietici şi de agenţii lor din România şi consemnat în arest la domiciliu, a reuşit să evadeze în Occident, fiind condamnat în contumacie la închisoare în aşa-numitul „Proces al Mişcării Naţionale de Rezistenţă”. După mai multe luni de exil în Cipru sub supravegherea forţelor anglo-americane în ideea menajării aliatului sovietic în timpul tratativelor de pace, Nicolae Rădescu s-a stabilit în SUA, a fondat Comitetul Naţional Român al cărui prim preşedinte a devenit, sprijinind apariţia publicaţiilor exilului românesc şi acordarea de burse tinerilor români aflaţi în exil. A decedat în mai 1953, fiind înmormântat în Cimitirul Calvary din New York.

În noiembrie 2000, rămăşiţele sale pământeşti au fost aduse în ţară datorită iniţiativei dr. Ştefan Issărescu, soţul Principesei Ileana a României şi a nepoţilor săi, distinşii prof. dr. neurolog Alexandru Şerbănescu şi prof. dr. Vlad Rădescu, cu sprijinul primului ministru al Guvernului României, acad. Mugur Isărescu.

Deşi au trecut 25 de ani de la prăbuşirea dictaturii comuniste din România, viaţa şi activitatea generalului Rădescu este încă necunoscută unei mari părţi a poporului român. Readucerea în memoria colectivă a acestei mari personalităţi nu are numai scopul de a corecta o ruşinoasă lacună a istoriei recente a României dar, mai ales, de a oferi un reper intelectual şi moral tinerelor generaţii.

Dorind să prezinte modele de personaje cu viziune istorică, excelenţă profesională şi culturală, onestitate deplină şi devotament până la sacrificiu faţă de patrie, Fundaţia Română pentru Democraţie a iniţiat, în 2013, un proiect dedicat promovării în conştiinţa publică a monseniorului Ghika, decedat în urma torturilor în închisoarea Jilava şi beatificat de Vatican, în acel an, pentru trecerea în rândul sfinţilor catolici. În 2014, am continuat cu proiectul Centenarul Coposu care, prin dezbateri şi expoziţii, s-a bucurat de audienţă atât în ţară cât şi în Congresul Statelor Unite şi în mari universităţi americane.

Cu toate că nu ne aflăm în faţa unei cifre consacrate pentru celebrarea unui jubileu de la naşterea (30 martie 1874) sau de la moartea (16 mai 1953) generalului Nicolae Rădescu, cred că actuala situaţie de criză morală profundă a societăţii româneşti, aflată sub şocul dezvăluirii corupţiei organizate şi a derapajului etic la cel mai înalt nivel al instituţiilor statului, impune aducerea în atenţie a unei personalităţi a cărei întreagă viaţă şi activitate au făcut cinste României în vremuri de restrişte, declarând anul 2015, anul recuperării memoriei generalului Nicolae Rădescu.

În primăvara anului 1990, un tânăr excavatorist din Braşov, venit la Bucureşti pentru a manifesta împotriva instalării neocomunismului în România, a luat iniţiativa demolării celor două simboluri ale comunismului sovietic şi românesc din capitală: statuia lui Lenin şi statuia lui Petru Groza. În 1993, tânărul excavatorist, membru al Alianţei Civice, s-a sinucis în semn de protest faţă de menţinerea structurilor comuniste. În acest an, în locul statuii lui Lenin din fosta Piaţa Scânteii, se va ridica Monumentul Aripi. Rezistenţa anticomunistă din România, un proiect iniţiat în timpul mandatului meu prezidenţial şi continuat prin colaborarea dintre Fundaţia Română pentru Democraţie, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Ministerul Culturii şi Primăria Generală a Municipiului Bucureşti.  În acest context, adresez un apel Guvernului României, Primăriei Generale a Municipiului Bucureşti şi cetăţenilor capitalei, ca la 70 de ani de la instaurarea guvernului comunist să se ridice, pe locul fostului monument al lui Petru Groza, dărâmat în 1989 un monument al generalului Rădescu, ultimul prim ministru democrat, înlăturat în 6 martie 1945.

În 10 mai 1999, am promulgat Legea prin care s-a reinstituit Ordinul Steaua României înfiinţat de Regele Carol I în 10 mai 1877 în scopul promovării unui corp de elită profesională şi morală în societatea românească. Apreciez faptul că noul preşedinte al României, Klaus Iohannis, a decis să-şi inaugureze dreptul de a acorda această înaltă distincţie prin decorarea preşedintelui Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România în semn de recunoştinţă pentru toţi cei care au luptat şi au suferit persecuţii în timpul regimului comunist. Cred că acordarea post-mortem a Ordinului Steaua României generalului Nicolae Rădescu - decorat în timpul vieţii, în 1916, cu Ordinul „Mihai Viteazul” pentru fapte de vitejie în războiul de reîntregire - ar fi binevenită.

Mă adresez Consiliului General al Municipiului Bucureşti cu propunerea de a schimba denumirea bulevardului care poartă în prezent numele generalului Vasile Milea, care a condus în 21 decembrie 1989 represiunea criminală împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii, în Bulevardul General Nicolae Rădescu.

Apelez la conducerea Ministerului Apărării şi a Ministerului Educaţiei Naţionale pentru a acorda numele Nicolae Rădescu unei instituţii universitare cu profil militar şi a propune introducerea în capitolul de istorie recentă a României a unei prezentări adecvate, în spiritul adevărului, a evenimentelor legate de înlăturarea guvernului Nicolae Rădescu şi înlocuirea lui cu guvernul Petru Groza.

Îmi exprim speranţa că momentele dramatice ale anului 1945 şi personalitatea generalului Nicolae Rădescu vor putea fi evocate în emisiuni de radio şi televiziune spre a fi cunoscute şi înţelese de opinia publică în adevărata lor semnificaţie.

Pentru coordonarea evenimentelor comemorative din anul dedicat memoriei generalului Nicolae Rădescu, propun înfiinţarea unui Consiliu Naţional şi invit reprezentanţi ai instituţiilor publice, ai Asociaţiei Cultului Eroilor şi ai altor reprezentanţi ai societăţii civile să ni se alăture.

Fundaţia Română pentru Democraţie îi cheamă pe toţi cei interesaţi să participe luni, 30 martie, orele 14.00, la ceremonia organizată de Fundaţia Română pentru Democraţie, în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, la mormântul generalului Nicolae Rădescu din Cimitirul Bellu Bucureşti.

Emil Constantinescu

Preşedintele Fundaţiei Române pentru Democraţie

Preşedintele României 1996 - 2000