pentru
constituirea Forumului « Generaţia europeană »,
prezentat de
preşedintele Emil Constantinescu în Conferinţa de presă
din 29 noiembrie 2005
V-am invitat pentru a reflecta împreună
asupra unui proiect pentru viitorul României. Propun realizarea
Forumului « Generaţia Europeană », o construcţie care să ofere
societăţii
diversitate, deschidere, dialog şi dinamism. Am luat această iniţiativă la aniversarea a 9 ani
de la data la care, în 1996, depuneam jurământul în faţa
Parlamentului rezultat din alegerile care, pentru prima dată după
60 de ani, fuseseră cîştigate de forţele democratice, provocând
astfel prima alternanţă la putere de la revoluţia din decembrie
1989. Atunci, am prezentat în faţa naţiunii un program
prezidenţial al cărui obiectiv major,
obiectivul prioritar al mandatului meu, însemna despărţirea de
comunism.
Fiecare progres sectorial realizat între 1996 şi 2000 a
reprezentat în acelaşi timp un progres al întregii societăţi către
acest obiectiv esenţial. Consecvenţa cu care reprezentanţii
oficiali ai statului român au susţinut poziţia fermă a
preşedintelui ţării de a ne situa de partea NATO şi a Uniunii
Europene în 1999 a dovedit că România este un aliat de facto şi un
partener de încredere al comunităţii euro-atlantice, asigurând
ţării noastre un nou statut internaţional şi certitudinea
deplasării graniţei de est a NATO şi UE de pe Tisa pe Prut.
Reformele realizate în perioada 1997-2000 au demarat un nou curs
de dezvoltare economică şi socială a României, au consolidat
democraţia şi respectul pentru drepturile cetăţenilor, au
încurajat descentralizarea şi subsidiaritatea, au eliberat
economia de cea mai mare parte a constrângerilor moştenite din
trecutul comunist. În aceşti patru ani de guvernare reformatoare
am reuşit să deschidem o cale, chiar dacă n-am izbutit - şi,
obiectiv, nici nu era posibil - să o parcurgem până la capăt.
Esenţial este că, în ciuda revenirii la putere, în 2001-2004, a
regimului Iliescu, secondat de Adrian Năstase, direcţia generală
de dezvoltare a României pe baze democratice nu a mai putut fi
alterată, iar ancorarea ţării în comunitatea europeană şi
euro-atlantică şi adeziunea clară a societăţii româneşti la
valorile şi principiile acesteia s-au dovedit a fi ireversibile.
Am reuşit
schimbarea pentru că proiectul pe care ni l-am asumat nu a fost
doar un proiect politic, ci expresia aspiraţiei comune a
societăţii româneşti în ce avea ea mai progresist şi mai
dinamic.Azi, într-o nouă etapă, societatea are cerinţe şi
aspiraţii noi, şi, în consecinţă, ea are nevoie şi de un nou
proiect, care să asigure un progres real şi cât mai rapid al
ţării, al comunităţilor şi în viaţa fiecărui cetăţean.
Alegerile din 2004 au dus la victoria, fie şi indecisă până la un
punct, a unui program de luptă contra oligarhiei, a corupţiei şi a
abuzurilor PSD, şi de reluare a procesului de modernizare a ţării.
Este de datoria actualei administraţii să realizeze acest program,
netezind calea pentru integrarea României în Uniunea Europeană. Am
convingerea că fiecare dintre noi, cei reuniţi azi aici, vom
susţine acele acţiuni pe care actuala administraţie este obligată
să le întreprindă împotriva marii corupţii şi pentru demolarea
reţelelor oligarhice de influenţă care blochează dezvoltarea
democratică şi economică a ţării.
Nouă ne revine datoria de a elabora o strategie care să
desăvîrşească dezvoltarea durabilă a României.
Întreaga dezvoltare a României moderne a stat sub semnul urgenţei,
al efortului de a arde etapele. Nici evoluţia României
post-decembriste – care a debutat prin 7 ani de stagnare - nu a
fost cruţată defel de această inevitabilă grabă istorică cu care
am încercat să depăşim decalajul care ne desparte de statele
democratice ale Europei. În acest efort adesea epuizant, am
regăsit fără voia noastră sindromul formelor fără fond, atât de
energic denunţate cândva de Titu Maiorescu şi acum de oficialii UE
care ne monitorizează progresele.
Integrarea în Uniunea Europeană se va constitui în cel mai
important proces de modernizare a societăţii româneşti. Fără
integrare europeană, România nu va putea progresa. De aceea, pentru
a da sens şi substanţă principiilor, normelor şi instituţiilor pe
care le-am construit în ultimul deceniu, pentru a susţine
încrederea societăţii în perspectiva europeană a României, este
nevoie de mult mai mult decât se realizează prin acţiuni
guvernamentale. Este nevoie de o mobilizare socială generală care
să asigure saltul în modernitate al României. Capacitatea
administraţiei de a exprima cu adevărat voinţa şi aspiraţiile
cetăţenilor depinde de reluarea dialogului constant, deschis şi
eficient cu societatea, de un nou pact între guvernanţi şi
cetăţeni. Altfel, ne expunem unor riscuri majore. Desistarea
masivă a populaţiei de la exprimarea şi materializarea voinţei
comune de mai bine deschide calea oricăror aventuri şi aventurieri
ai unor politici populiste, nedemocratice.
Suntem datori să propunem societăţii un nou pact civic, în care
cetăţeanul, cu cerinţele şi aspiraţiile sale, să fie pivotul
acţiunii statului şi judecătorul permanent al eficienţei şi
corectitudinii acesteia. Este nevoie şi de un alt fel de
administraţie: o administraţie care respectă mandatul încredinţat,
care construieşte, care există doar în dialog cu societatea. Este
nevoie de un alt fel de funcţionari publici: persoane care şi-au
dovedit competenţa, care au experienţa dialogului cu cetăţenii şi
care sunt gata să se pună în slujba acestora. Politica intereselor
oculte trebuie înlocuită cu o politică a transparenţei şi a
adevărului.
Generaţia care a devenit matură după 1989, cu experienţa acumulată
în acest răstimp de transformări pozitive, dar şi de crize şi
eşecuri, poate deveni fermentul modernizării României. Trebuie să
facem să se audă mesajul de schimbare al acestei noi generaţii,
care respinge rutina din acţiunea politică şi eşecul
politicienilor captivi ai formelor fără fond. Dacă această
generaţie înţelege să-şi asume un rol cardinal în trecerea la o
direcţie de acţiune capabilă să ofere rezultate concrete
societăţii româneşti, ea trebuie să devină principalul promotor
politic al depăşirii decalajelor economice, sociale şi de
civilizaţie care despart încă România de Europa secolului XXI.
România are nevoie de participarea tinerilor la viaţa publică, şi
nu doar de prezenţa lor ca martori critici ai jocurilor politice
ale unor oameni care au ratat înţelegerea timpului în care
trăiesc.
Nu
am intenţia de a mă erija în vreun fel într-o autoritate
supraordonată, nici de a mă substitui vreuneia dintre multele şi
diversele acţiuni de succes ale unor organizaţii neguvernamentale,
a căror contribuţie la asanarea vieţii noastre politice şi la
progresul democratic al României este esenţială. Nu am nici
intenţia ascunsă de a instrumentaliza în vreun fel colaborarea pe
care v-o propun. Consider însă că un parteneriat constant între
comunitatea academică şi de cercetare, organizaţiile
neguvernamentale de apărare a libertăţilor civice şi de protejare
a mediului, asociaţiile civice, profesionale sau umanitare şi
dezvoltarea unui dialog structurat între toţi aceşti vectori ai
proceselor sociale actuale sunt în măsură să confere o nouă
dinamică şi noi perspective de dezvoltare durabilă a României. În
opinia mea, ar fi necesară mai întâi o acţiune sistematică de
informare reciprocă.
Vă
propun aşadar, să constituim împreună o reţea deschisă de
parteneriat şi colaborare, care să lanseze în opinia publică teme
de dezbatere şi consultări cît mai largi. Am în vedere câteva
direcţii de reflecţie şi de acţiune comună, în forme diverse, de
la dialoguri în mass-media la forumuri de discuţie pe Internet şi
de la publicaţii de informare la susţinerea unor iniţiative
legislative comune:
I.Reforma
structurală a administraţiei publice şi redobândirea încrederii
cetăţenilor în instituţiile statului,
prin:
1.Controlul cetăţenesc asupra
administraţiei centrale şi locale.
2.Promovarea unor forme concrete de
denunţare şi sancţionare a corupţiei în administraţie.
3.Un proiect al societăţii civile de
reorganizare a ministerelor.
4.Participare la formarea, selectarea şi
evaluarea funcţionarilor publici
5.Organizarea de acţiuni comune pentru a
impune desecretizarea completă a dosarelor fostei Securităţi şi a
arhivelor CC al PCR; elaborarea ununi proiect de amendare a Legii
Arhivelor.
6.Dezbateri şi propuneri concrete pentru
modernizarea legislaţiei referitoare la siguranţa naţională şi
pentru demilitarizarea serviciilor de informaţii.
II.Susţinerea
reformării Justiţiei, prin:
1.Monitorizarea de către organizaţiile
civice a CSM
2.Susţinerea unui proiect de restructurare
a Curţii Constituţionale, ai cărei judecători să fie selectaţi din
rândul unor specialişti reputaţi în drept constituţional, la
propunerea societăţii civile şi nu a partidelor politice.
3.Dezbaterea publică a propunerilor de
promovare a magistraţilor la Curţile de Apel şi la Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie.
4.Responsabilizarea publică a Corpului de
executori judecătoreşti.
III.Un nou pact
între cetăţeni şi clasa politică, prin:
1.Continuarea acţiunilor iniţiate de
Coaliţia pentru un Parlament curat de Pro Democraţia, reluarea
propunerilor Institutului pentru Politici Publice vizând
introducerea votului nominal în Parlament şi monitorizarea
individuală a activităţii consilierilor locali şi a
parlamentarilor.
2.O acţiune sistematică de colaborare
pentru formarea şi promovarea unei noi generaţii de politicieni.
3.Crearea unor canale de comunicare între
noile elite politice şi administrative şi noile elite din mediile
academice şi mediile economico-financiare în mod direct sau prin
intermediul noii generaţii din mass media.
4.Dezbaterea căilor şi mijloacelor de
constituire a unei mişcări populare pentru o dreaptă democratică
şi europeană fără de care nu este posibilă nici o social
democraţie autentică, de tip european.
5.O alianţă naţională pentru integrarea
categoriilor sociale şi etno-culturale marginalizate, pentru
combaterea extremismului, a incitării la violenţă şi a
discriminării.
IV.Susţinerea reformării şi
modernizării sistemului de educaţie, prin:
1.Creşterea responsabilităţii familiei şi
a comunităţii locale faţă de bunul mers al şcolii.
2.Organizarea de dezbateri sectoriale
pentru definirea obiectivelor şi mijloacelor reformării
învăţământului elementar, gimnazial, liceal şi universitar.
3.O dezbatere naţională, Educaţia –
încotro? pentru clarificarea scopurilor şi obiectivelor
generale ale educaţiei în contextul integrării europene a
României.
4.O acţiune sistematică pentru
diversificarea formelor de educaţie continuă, inclusiv pentru
formarea continuă a profesorilor.
5.Deschiderea efectivă şi transparentă a
concursurilor de recrutare şi promovare în învăţământul superior
public şi privat.
6.Propuneri pentru susţinerea întineririi
corpului didactic universitar, pentru utilizarea efectivă a
tinerilor cercetători şi profesori formaţi la mari universităţi
din Occident şi pentru promovarea acestora în administraţie.
V.Promovarea identităţii culturale a
românilor în contextul integrării europene şi al globalizării
1.Iniţierea unei dezbateri naţionale:
Cine suntem, cine vrem să fim? Locul culturii şi creaţiei
intelectuale româneşti în lume.
2.Identificarea căilor de susţinere a
creaţiei tehnice, artistice, ştiinţifice şi culturale.
3.Deschiderea şi diversificarea dialogului
cultural şi civic, prin identificarea şi promovarea unor figuri şi
voci noi.
4.Solidarizarea liderilor de opinie şi a
cetăţenilor împotriva agresiunii inculturii, a limbajului suburban
şi a violenţei în spaţiul public.