PROCLAMAŢIE

15 ani de la începerea manifestaţiilor

din Piaţa Universităţii

           Au trecut 15 ani de la începerea manifestaţiilor din Piaţa Universităţii. Au trecut 15 ani de la cel mai important eveniment din istoria formării şi consolidării societăţii civile din România.

           22 aprilie nu este doar un moment aniversar. Este o zi în care trebuie să conştientizăm ce a însemnat Piaţa Universităţii şi ce s-a întâmplat cu România în aceşti 15 ani.

           Piaţa Universităţii a fost continuarea firească a revoltei anticomuniste din decembrie 1989, semnalul că o bună parte a românilor nu mai era dispusă să accepte nici un fel de surogat al democraţiei. Oameni curajoşi şi vizionari, cei mai mulţi dintre ei tineri, au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva celor care profitaseră de revolta populară din decembrie 1989 pentru a da o lovitură de stat.

           Piaţa Universităţii este momentul fondator al democraţiei din România. Valorile Pieţei Universităţii au fost profund pozitive. Am luptat atunci împotriva comuniştilor, a securiştilor, a profitorilor regimului comunist care puseseră mâna pe putere. Ştiam însă că înlăturarea acestora va fi doar un început spre realizarea scopurilor fundamentale ale unei noi Românii: adevărul, libertatea, democraţia profundă, pentru care mai aveam de luptat.

              Din Piaţa Universităţii a pornit un drum ireversibil către democratizarea reală a României, din Piaţa Universităţii s-a născut nevoia de unitate a partidelor politice democratice şi a organizaţiilor civice care au format Convenţia Democratică din România – formaţiunea politică care, prin victoria sa electorală şi politică din 1996, a schimbat definitiv cadrul politic şi instituţional de dezvoltare a României, a orientat ireversibil integrarea societăţii româneşti în structurile europene şi euro-atlantice.

           Sunt ferm convins că victoria forţelor democratice din 1996 ar fi fost de neconceput fără Piaţa Universităţii, după cum la fel de greu de imaginat ar fi fost  înlăturarea PSD de la putere în 2004 dacă nu ar fi existat schimbările politice radicale din anii 1997-2000.

           Marea manifestaţie din Bucureşti din 1990 a servit drept model nu numai mitingurilor din ce în ce mai ample şi mai hotărâte din România anilor 1990-1996, ci şi marilor mişcări democratice de stradă de la Moscova (1991), Belgrad (2000), Tbilissi, Ucraina şi din nou România (2004).

           La 15 ani de la manifestaţiile din Piaţa Universităţii, România semnează tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Societatea românească are acum toate condiţiile să realizeze idealurile celor care s-au solidarizat în Piaţa Universităţii pentru progresul României, cu riscul de a fi reprimaţi cu sălbăticie de minerii aduşi în Bucureşti de o putere iresponsabilă.

„Acţiunea Populară” şi-a asumat idealurile şi năzuinţele exprimate pentru prima dată de marea manifestaţie din aprilie-mai 1990, aşa cum şi-a asumat principiile, realizările  (ca şi eşecurile)  primei guvernări autentic democratice dintre 1996 şi 2000. Pentru a omagia cu adevărat această mare mişcare a societăţii civile din România, avem datoria să ne dedicăm cu toate forţele progresului european al ţării, să participăm la reconstrucţia democratică a instituţiilor şi societăţii româneşti, a României europene la care visam împreună, în Piaţa Universităţii, acum 15 ani.

           Putem şi trebuie să aflăm acum adevărul despre decembrie 1989 şi despre mineriade. Putem şi trebuie să nu ne mai lăsăm minţiţi şi furaţi, să nu ne mai temem să spunem ce credem. Putem şi trebuie să trăim într-un stat de drept în care cetăţenii sunt egali în faţa legii. Putem şi trebuie să readucem morala în viaţa publică, să promovăm o clasă politică dedicată idealurilor Pieţei Universităţii.

22 aprilie 2005

Emil Constantinescu

Preşedintele Acţiunii Populare