Mesajul preşedintelui Emil Constantinescu pentru Ziua Armatei,

25 octombrie 2012

În fiecare an, în luna octombrie mă gândesc la toţi cei care şi-au legat cariera şi viaţa de Armata Română. Ne amintim, în primul rând, cu pioşenie, de eroii care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă timp de secole pentru a păstra demnitatea şi spiritul naţiunii noastre. Mă gândesc, în acelaşi timp, la veteranii, astăzi în viaţă, care poartă cu ei amintirea, durerile şi sacrificiile războiului şi, de ce nu, de multe ori înfruntă cu greutate şi sacrificiile care astăzi le sunt impuse de către situaţia economică. Mă gândesc, în acelaşi timp, cu multă recunoştinţă, la cei care, în timpul mandatului meu de preşedinte, comandant al Armatei şi preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, fiind în Armată, au contribuit la reforma Armatei. Au contribuit prin gândire la proiectul nou de asigurare a securităţii naţionale şi au contribuit iarăşi, cu multe sacrificii, la reforma Armatei care în acel timp a însemnat o reducere drastică a numărului de militari, a numărului de generali, a numărului de ofiţeri. Acea reformă nu ar fi putut fi posibilă fără înţelegerea proiectului, fără contribuţia tuturor care în acel timp s-au aflat în cadrele militare active. Mă gândesc, de asemenea, la cei care s-au aflat pe teatrele de operaţii în diferite ţări, şi pe care am avut onoarea să-i întâlnesc în inspecţiile pe care le-am efectuat în Bosnia, Herţegovina şi alte ţări şi de asemenea mă gândesc la cei care astăzi îşi pun viaţa în pericol pentru a reprezenta cu cinste şi mândrie virtuţile militare ale poporului nostru. Mă gândesc, în acelaşi timp, la cei tineri, la cei care acum sunt studenţi la Academia de Înalte Studii Militare, la alte instituţii care pregătesc structurile viitoare ale Armatei Române. Inteligenţa, pregătirea lor va fi decisivă pentru rolul pe care România îl va juca în cadrul NATO, în cadrul viitoarelor structuri de apărare, în cadrul forţelor de apărare ale Uniunii Europene. Toţi împreună: trecut, prezent şi viitor constituie un bun de preţ al ţării noastre care dă poporului român respect pentru trecutul său, încredere în prezent şi speranţă pentru viitor.