Interviu acordat Agenţiei de presă Agerpres, 18 noiembrie 2010

 

          Trebuie să ne întoarcem la stabilirea adevăratelor valori, la criterii de valoare şi la impunerea în rândul populaţiei a celor care reprezintă aceste valori. Pentru că ceea ce s-a produs şi ce se produce accelerat în ultimul timp este ocuparea spaţiului public de către nonvalori, de către lucruri neesenţiale. Degeaba se creează o strategie importantă, şi aceasta există, dacă poporul sau publicul n-o cunoaşte. De aici, trebuie să ne dăm mâna şi să lucrăm împreună pentru că este nu numai o responsabilitate colectivă, ci şi individuală, a fiecăruia dintre noi să impunem în societate valorile adevărate", a spus fostul şef de stat.


          În opinia lui Constantinescu, "România nu mai are un proiect naţional, nu are o viziune pe termen lung pentru lumea în care trăim, pentru societatea cunoaşterii, pentru lumea globalizată, pentru Europa de astăzi".

          În interviu, Emil Constantinescu a vorbit despre cărţile la care scrie, despre studenţii cu care continuă activitatea de cercetare, ca şi despre familia sa, unde îşi găseşte liniştea, alături de copii şi de nepoţi, în puţinele ceasuri de odihnă.

AGERPRES: Cu ce sentimente întâmpină un fost şef de stat apropiata aniversare?
Emil Constantinescu: Ca un bilanţ, care, pentru mine, este cel al unei datorii împlinite şi al satisfacţiei că pot să îmi slujesc ţara şi din această poziţie de fost şef de stat, sigur, mai mult pe plan extern, dar şi atât cât pot, în cadrul societăţii civile sau în mediul academic.


AGERPRES: Domnule profesor, sunteţi mulţumit de evoluţia României de la momentul când v-aţi încheiat mandatul de preşedinte, şi până în prezent?
Emil Constantinescu: Nu se poate da un răspuns în alb şi negru. Ne referim la o situaţie complexă. Dificultăţile pe care le întâmpină astăzi România pleacă tocmai din modul greşit în care se apreciază situaţia, de la liderii de opinie, până la majoritatea oamenilor care trăiesc în această ţară, sau românii care trăiesc pretutindeni în lume.

După mine, pericolul pentru români şi pentru România, astăzi, nu vine din situaţia politică, economică sau socială, ci din starea generalizată de nemulţumire provocată de confuzie. Această confuzie, la rândul ei, pleacă din faptul că se amestecă criteriile. Pe de o parte, există un populism şi o demagogie, pe de altă parte, există un nihilism care respinge tot. În perioada scurtă de zece ani scursă de la sfârşitul mandatului meu s-au realizat o serie de obiective extrem de importante pentru care, în timpul mandatului meu, românii au plătit foarte dur, cum ar fi integrarea în NATO, integrarea în Uniunea Europeană, s-a realizat un progres economic substanţial mai ales în perioada guvernării Tăriceanu, care nu poate să fie negat.

Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România s-a văzut lipită de un proiect politic, cultural, naţional până la urmă, singurul care poate să creeze o solidaritate. Dacă oamenii au acceptat cât am fost eu preşedinte o situaţie extrem de grea din punct de vedere social a fost pentru că au înţeles nu numai la nivelul elitelor intelectuale, ci la nivelul întregii populaţii, că integrarea europeană, integrarea în NATO, reformele economice, introducerea unui stat de drept adevărat sunt necesare. Acesta era un proiect care s-a şi realizat. Ei bine, după ce acest proiect s-a realizat, după 2007, România nu mai are un proiect naţional, nu are o viziune pe termen lung pentru lumea în care trăim, pentru societatea cunoaşterii, pentru lumea globalizată, pentru Europa de astăzi. Nu are o strategie pe termen lung. În mod normal, dacă aceste lucruri lipsesc, nu are nici un set de politici publice coerente, guvernamentale şi administrative pe perioada unui mandat parlamentar sau pe perioada unui mandat prezidenţial. Neavând acest lucru, nu au nici răspunsuri la problemele de fiecare zi. Aceasta este problema României şi pentru aceasta eu lucrez. Pentru aceasta am format Forumul Academic Român, pentru aceasta încerc să adun în jurul meu elitele intelectuale adevărate ale României şi pe cele din ţară şi din afara ţării, pentru că numai astfel putem să ieşim din confuzia în care suntem obligaţi să trăim.

AGERPRES: Mi-aţi răspuns şi la o întrebare pe care urma să v-o pun, ce soluţii întrevedeţi?

Emil Constantinescu: Mai este un lucru pe care aş vrea să îl adaug aici, în ceea ce priveşte comunicarea. În acest moment, problema viitorului României îi priveşte pe toţi, inclusiv pe cei care se ocupă de comunicarea în masă. Trebuie să ne întoarcem la stabilirea adevăratelor valori, la criterii de valoare şi la impunerea în rândul populaţiei a celor care reprezintă aceste valori. Pentru că ceea ce s-a produs şi ce se produce accelerat în ultimul timp este ocuparea spaţiului public de către nonvalori, de către lucruri neesenţiale. Degeaba se creează o strategie importantă dacă poporul sau publicul nu o cunoaşte. De aici trebuie să ne dăm mâna şi să lucrăm împreună, pentru că este nu numai o responsabilitate colectivă, ci şi individuală, a fiecăruia dintre noi, ca să impunem în societate valorile adevărate.


AGERPRES: Spre ce se îndreaptă lumea, cum vedeţi ieşirea din criza mondială a Europei şi a lumii în general?

Emil Constantinescu: Criza nu este o nenorocire decât pentru cei care sunt incapabili să-i facă faţă. Pentru multe persoane, pentru multe ţări criza este o oportunitate. Se lucrează intens la aceasta şi am bucuria să reprezint România în mai multe grupuri de reflecţie care caută şi elaborează soluţii pentru criza pe plan global, pe plan european sau pe plan regional. Aceasta am şi făcut de o lună şi jumătate: am participat ca membru al boardului internaţional al celui mai mare proiect mondial de stabilitate, la conferinţa pentru America Latină şi mă voi duce la cea din sud-estul Asiei, pentru că astfel, numai respectând legea prin idei noi şi adecvate, putem să realizăm ceea ce ne-am propus. M-am întors acum câteva zile din Cairo unde am participat ca membru al boardului internaţional Habitat for Humanity, care se ocupă de oamenii nevoiaşi şi de problemele lor. Azi noapte (miercuri - n.r.) m-am întors de la Paris, unde am oferit Premiul European Bussines Awards, unde am avut bucuria să văd şi Petromul. Am participat la foarte multe întâlniri cu tinerii în special, am fost invitat la universităţile din Lima, din Saint Petersburg, din Atena. Criza este, repet, o problemă doar pentru cei incapabili să vadă soluţii. România nu are nicio justificare să se găsească în criză economică sau financiară. România are resurse naturale ale solului şi subsolului mult mai importante decât ţările vecine - Bulgaria, Ungaria, Ucraina sau oricare altele. Am văzut cum se dezvoltă în criză ţări precum Marocul, care au ritmuri de dezvoltare de 7-8%, cu programe de infrastructură excepţionale. Numai în Cairo s-au construit în ultimii trei ani peste 200 de km de autostradă circular, în jurul oraşului, şi suspendată pe principalele magistrale. Lumea se mişcă, pentru că acolo energiile pozitive sunt lăsate să lucreze. Numai în România există acest blocaj general şi această stare generală de lamentare, pentru că în România se plâng nu numai cei care în mod normal au motive să se plângă, cei săraci, care o duc rău, care au probleme de sănătate, vârstnicii. În România se plâng şi cei care au bani şi cei care fură şi cei care nu muncesc. Ori dacă nu separăm, cum spuneam, pe criterii de valoare, oamenii care au idei pozitive şi care pot să lucreze pentru ţară de oamenii care ocupă locul fie că sunt persoane imorale sau incapabile, atunci nu vom reuşi decât să ne lamentăm şi să ne plângem în continuare.

AGERPRES: Mai aveţi cursuri la Universitate?

Emil Constantinescu: Da, sigur, m-am întors imediat, chiar în anul 2000, la Şcoala Doctorală a Facultăţii de Geologie. Am şi sunt foarte mulţumit că doctoranzii mei au rezultate foarte bune şi, în acelaşi timp, foştii mei studenţi la doctorat, care au terminat doctoratul, fac cariere strălucite, unii sunt acum deja profesori „plini” în universităţi faimoase din SUA, Franţa, Germania, Anglia şi multe alte ţări. Cea mai mare bucurie pentru un profesor este să aibă o şcoală de cercetare în urma lui şi cred că numai acela este profesor cu adevărat, care a reuşit să creeze o şcoală de cercetare care să impună creativitatea şi ştiinţa românească în lume.


AGERPRES: Ştiu că în calitate de fost şef de stat păstraţi o legătură cu avangarda lumii politice mondiale, dar ca profesor?

Emil Constantinescu: Mi-am păstrat toate legăturile din mediul academic, spun acest lucru nu ca să-mi creez mie un edificiu, ci pentru că eu cred că este important pentru România. Şi cu această ocazie aniversară, după ce mi s-a publicat o carte cu lucrări de sinteză la Imperial College Londra, cea mai prestigioasă editură ştiinţifică care publică laureaţii Premiului Nobel şi persoane importante, o carte care a fost lansată la Cambridge University, anul trecut, s-a lansat o nouă carte cu lucrări în cinstea mea, ale studenţilor, şi continui să lucrez, în continuare, una dintre ultimele lucrări de sinteză asupra Carpaţilor a fost publicată luna trecută.


AGERPRES: Iar mi-aţi anticipat o întrebare. La ce lucraţi în prezent şi ce proiecte aveţi?

Emil Constantinescu: În prezent lucrez, în timpul care îmi rămâne, de obicei noaptea, la două cărţi - una dintre ele se numeşte "Fapte. Adevăruri despre România" şi face parte din ciclul de lucrări care priveşte istoria ultimilor 20 de ani aşa cum o văd eu, ca fiind adevărată, pe bază de documente şi nu pe interpretări. În acelaşi timp, mai scriu la un alt ciclu, care se numeşte "Sonata Lumii" care priveşte, într-un fel, aventurile culturale, în lumea literaturii, a muzicii, a artelor, a picturii, sculpturii, a contactelor pe care le-am avut timp de o viaţă şi pe care vreau să le împărtăşesc acum celor care ar putea fi interesaţi de un astfel de tip de experienţă şi de un astfel de tip de viaţă care te poate face fericit.

Am ales special acest nume. Vor fi trei volume, scriu şi la un volum despre operă, care se numeşte "Bal mascat" şi la altul despre muzica de jazz, intitulat "Jazz - sunetul interpretării''.


AGERPRES: Dacă ar fi să vorbiţi despre două momente în viaţa dumneavoastră, unul de excepţie şi altul "mai negru", pe care le-aţi alege?
Emil Constantinescu: Destinul m-a făcut să am nu numai momente de excepţie, ci o viaţă de excepţie, cu multe astfel de momente, şi-mi este foarte greu să aleg dintre ele. Au fost, desigur, momente de asumare a unei maxime responsabilităţi, două dintre ele au fost extrem de dificile.
Unul dintre ele a fost decizia luată în 1999 de a folosi o forţă de descurajare împotriva invaziei minerilor, care nu mai aveau niciun obstacol spre Bucureşti, şi prin care am reuşit să introduc legea stării de urgenţă şi o acţiune de descurajare condusă de specialişti, de oameni care ştiau ce înseamnă acest lucru şi care a salvat nu numai Bucureştiul, ci şi România. Pentru că altfel ţara noastră nu numai că nu ar mai fi fost membru NATO sau UE, ci s-ar fi afundat definitiv într-o lume a oligarhiei. Sau poate, pentru că asta avea loc chiar înainte de declanşarea intervenţiei în Iugoslavia, s-ar fi putut întâmpla ca situaţia să aibă consecinţe privind independenţa şi unitatea ţării. Oamenii, în general, nu fac raţionamentate mai complicate legate de acest lucru.

A doua decizie de mare responsabilitate a fost la sfârşitul intervenţiei din Iugoslavia, când am dat ordin şi am transmis Armatei Ruse şi Ministerului de Externe ordinul meu de întrerupere a zborului avioanelor care transportau trupe şi armament rusesc în Pristina. Astăzi, în memoriile publicate de Madeleine Albright sub titlul "Secretar de stat", ea spune că acela a fost momentul cel mai grav, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când trupele ruseşti şi americane se puteau înfrunta direct pe teren şi acest lucru a fost evitat de decizia de a întrerupe şi a nu permite survolul asupra României. În străinătate aceste lucruri sunt binecunoscute, în România ecoul a fost zero. Dacă ar fi avut consecinţe tragice, probabil că aş fi fost chiar linşat. Lucrurile s-au desfăşurat bine. A rămas numai faptul că pentru prima oară în istoria poporului român în ansamblul său, într-o istorie în care ruşii au trecut pe teritoriul românesc când au vrut, pe unde au vrut şi au stat cât au vrut, pentru prima oară li s-a spus nu, au respectat această decizie şi şi-au cerut şi scuze. A fost un moment, după părerea mea, de maximă demnitate a poporului român, dar, mă rog, aştept istoria, pentru că se pare că în România nimeni nu l-a observat sau nu a vrut să-l observe.


AGERPRES: Aş vrea să vă pun o ultimă întrebare, domnule profesor, ştiu că aveţi o familie de invidiat, spuneţi-mi ce face un fost preşedinte al României în timpul liber care îi mai rămâne?

Emil Constantinescu: Timpul liber pentru mine înseamnă schimbarea activităţilor. Mă face fericit, aşa cum v-am spus. Poate că singurul sentiment, sau unul dintre puţinele sentimente pe care nu le-am cunoscut niciodată în viaţa mea este cel de plictiseală. Niciodată nu mi-a ajuns timpul pentru tot ce aveam de făcut. Ziua mea, într-adevăr o zi obişnuită din viaţa mea, se desfăşoară după un program, este un program stabilit cu zile, săptămâni, uneori chiar cu un an înainte.

Am întâlniri la care trebuie să fac faţă, conferinţe la care trebuie să particip, întâlniri pe care le-am acceptat, interviuri, pentru că acum de-abia am terminat un interviu pentru televiziunea naţională din Koreea de Sud, şi am primit materiale pentru un interviu la cel mai mare ziar din Egipt, şi altul pentru cel mai vechi şi mai important ziar din Peru. Deci dau nenumărate interviuri în lume, nu se cunoaşte în România.

În rest, am întâlniri şi după cum v-am spus, îmi petrec un timp cu familia, sunt foarte fericit şi cu nepotul meu Alex şi nepoţica mea Lara, care sunt foarte reuşiţi, foarte drăguţi. Îmi aduc numai bucurii. Sunt fericit, cei doi copii ai mei, care au lucrat un timp în Emirate, Belgia, în Italia, în Cehia pentru diferite companii s-au întors în ţară, suntem aici, suntem împreună şi noaptea scriu aceste memorii de care v-am vorbit.

***
Emil Constantinescu s-a născut la 19 noiembrie 1939 la Tighina (astăzi în Republica Moldova). Fostul preşedinte al României (1996-2000) este geolog şi profesor de Mineralogie la Universitatea Bucureşti. A urmat cursurile Liceului "Nicolae Bălcescu" din Piteşti (1956). Este licenţiat al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1960), apoi al Facultăţii de Geologie şi Geografie (1966). Din 1979, este doctor în geologie. Din 1966, urcă toate treptele ierarhice ale unei cariere didactice universitare, în cadrul Facultăţii de Geologie şi Geografie a Universităţii Bucureşti: asistent, lector, conferenţiar, profesor titular la Catedra de Mineralogie-Cristalografie. Prorector (1990-1992) şi rector (1992-1996) al Universităţii Bucureşti.

Implicându-se în viaţa politică după 1989, Emil Constantinescu a fost membru fondator al Alianţei Civice; preşedinte al Academiei Civice (1991-1994).
Ales, la 26 noiembrie 1992, preşedinte al Convenţiei Democrate Române, a fost candidatul acestei formaţiuni la alegerile prezidenţiale din septembrie 1992 şi din noiembrie 1996, când, în urma celui de-al doilea tur de scrutin, este ales preşedintele României (1996-2000). În decembrie 2000, Emil Constantinescu alege să nu mai candideze pentru un nou mandat şi îşi reia activitatea universitară.

În martie 2003 devine preşedintele partidului ''Alianţa Populară'', fiind confirmat în această funcţie cu prilejul primului Congres al AP, organizat la Bucureşti, pe 13-14 iulie 2003. La 12 aprilie 2008, Alianţa Populară a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal.

Activitatea sa ştiinţifică a fost apreciată, încă din 1980, când i s-a acordat Premiul Academiei pentru lucrarea ''Mineralogeneza zăcământului Sasca Montană''. A publicat 12 cărţi, peste 60 de studii ştiinţifice în geologie apărute în România şi în străinătate, 36 rapoarte geologice, cinci expertize geologice, trei hărţi geologice, două ghiduri excursii geologice. Peste 100 de articole, interviuri, disertaţii pe subiecte din domeniile politic, economic,social, educaţie, cultură şi ecologie, publicate în cotidiane şi reviste, precum şi în volume în întreaga lume. A scris, de asemenea, lucrări în domeniul socio-politic. În decembrie 2009, Emil Constantinescu şi-a lansat primul volum al lucrării "Păcatul originar, sacrificiul fondator", intitulat "Revoluţia din 1989 - aşa cum a fost", publicat la editura Minerva, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Revoluţiei.
Membru de onoare şi membru ales al Societăţilor geologice şi mineralogice din Marea Britanie, Germania, SUA, Grecia, Japonia; al Societăţii de Geografie din Franţa şi al Societăţii National Geographic din SUA. Din 2006 este membru al Academiei Mondiale de Ştiinţă şi Artă din Statele Unite ale Americii.

Membru fondator al Fundaţiei Generaţia Europeană (2006). Distins cu Premiul Academiei Române pentru contribuţii ştiinţifice în domeniul geologiei (1980); Palmas Academicas, conferită de Academia Braziliană de Litere, Rio de Janeiro (2000). A fost distins cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare a Republicii Franceze (1996), Ordinul "Soarele Perului - Marea Cruce cu Briliante" (1998), Premiul "Aristide Calvani" pentru pace, democraţie şi dezvoltare umană conferit de Internaţionala Democrat-Creştină (Paris,1997), Premiul "Omul de stat european al anului", acordat de Institutul de Studii Est-Vest (New York, 1998). În anul 2000, a primit cea mai înaltă distincţie de stat a Republicii Moldova - Ordinul Republicii, înmânată de preşedinte moldovean de la acea vreme, Petru Lucinschi. La 13 octombrie 2010, Emil Constantinescu a primit Medalia "Dr. Alexandru Şafran", din partea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România. AGERPRES