Interviu publicat in Jurnalul national , 1 octombrie 2009

Emil Constantinescu: "Traian Băsescu foloseşte aceleaşi metode ca şi în 1997"

 

 

         Criza politică din aceste zile îi dă fostului preşedinte Emil Constantinescu, un sentiment de deja-vu. A mai trecut printr-una de aceeaşi factură în timpul mandatului, în 1998, criză declanşată de ministrul de atunci al Transporturilor, Traian Băsescu. Emil Constantinescu prezintă contextul şi interesele din jurul crizei din 1998 şi identifică "marca" Traian Băsescu.

Jurnalul Naţional: Care era contextul în care s-a declanşat criza politică din anul 1998?
Emil Constantinescu:
Mai întâi aş vrea să fac o precizare: toate crizele pe care le-a declanşat Train Băsescu au fost posibile datorită unor operaţiuni de manipulare prin presă. Traian Băsescu este un produs publicitar, lansat prin presă, folosindu-se de foşti ofiţeri acoperiţi din presă şi de cumpărarea presei prin publicitate oferită de ministerele pe care le-a condus sau prin Primăria Capitalei şi prin şantajarea cu dosare a unor foşti informatori care îşi construiseră autoritate în zona anticomunistă şi, bineînţeles, prin prostie şi inocenţă.
Contextul şi cauzele crizei provocate de Traian Băsescu veneau pe fondul unei politici de reforme extreme de curajoase şi dure, întreprinse de guvernul Ciorbea, printre care amintesc disponibilizarea, în 1997, a aproape 100.000 de mineri,  în cadrul reformei mineritului care a fost un succes. Apoi era vorba de punerea în condiţii normale a raportului leu-valută, care dusese la o inflaţie de 157% după primele trei luni în 1997, dar care a restabilit adevărul în
economie. Şi era vorba şi de închiderile unui număr de fabrici nerentabile. Şi de o serie de acte politice din cursul anului 1997 care marcaseră devenirea României ca un actor important ca lider regional, precum reconcilierea cu Ungaria, încheierea Tratatului cu Ucraina şi lansarea primelor trilaterale.
Deşi preţul era mare, popularitatea preşedintelui şi a PNŢCD atingea cote foarte mari, peste 60%, în timp ce PD-ul se prăbuşea în sondaje. În plus, ceea ce era de "neacceptat" era că trei personalităţi din PD: Petre Roman, preşedintele Senatului, Adrian Severin, ministru de Externe, şi Victor Babiuc, ministru al Apărării, colaborau foarte strâns cu preşedintele României, adică cu mine.
În această situaţie, al treilea element era declanşarea luptei împotriva corupţiei,  în ianuarie 1997. La sfârşitul anului 1998, fusese publicat faimosul raport al CSAT care arăta succesul campaniei anticorupţie. Şi Traian Băsescu trebuia să prezinte un raport, în calitate de ministru al Transporturilor, la cererea mea, privind situaţia flotei. Traian Băsescu a încercat însă o stratagemă penibilă, de a prezenta banii din vânzările frauduloase ca profit. I-am dat înapoi raportul şi am cerut secretarului de stat să-mi dea un raport real. În mod paradoxal, acel raport real, prezentat CSAT, punea în evidenţă fraudele grave şi încălcările legii din timpul mandatului de ministru al Transporturilor, din timpul guvernărilor de dinainte de 1996.


Jurnalul Naţional: Puneţi  dosarul Flota în legătură cu declanşarea crizei politice de atunci?
Emil Constantinescu:
La sfârşitul anului 1997, noul procuror general, domnul Moisescu, dădea în lucru dosarul Flota. Toate aceste elemente de conjunctură explică atacul lui Traian Băsescu. Acest al treilea motiv rămâne însă esenţial.  La data de 27 decembrie 1997, Traian Băsescu acordă un interviu Evenimentului Zilei, mai exact, domnului Claudiu Săftoiu, în care îl atacă violent pe primul-ministru Victor Ciorbea, pentru că ţine  şedinţe de guvern "lungi şi lipsite de eficienţă", şi  PNŢCD pentru că este "un partid desuet".
Începe o polemică în care lupii PD - Traian Băsescu, Radu Berceanu şi actualul purtător de cuvânt al PSD, Bogdan Niculescu Duvăz, fac turul aranjat al televiziunilor, cu reclame complet nejustificate ale Ministerului Transporturilor. Criza continuă sub o acoperire halucinantă: lipsa de reforme a guvernului Ciorbea. Acolo unde vedem ticăloşie e şi prostie, altfel, nu înţeleg cum a putut fi preluată de către toată presa această campanie josnică a lui Traian Băsescu
drept o luptă pentru reformă, când ea viza doborârea guvernului care făcea reforme. De atunci s-a inculcat în mintea oamenilor că acesta era adevărul şi s-a ajuns până la manipularea prin ofiţeri acoperiţi a diasporei că nu se face reformă.
La 21 ianuarie 1998, pentru a bloca această criză, Guvernul Ciorbea îşi angajează răspunderea în faţa Parlamentului, care fusese convocat în sesiune extraordinară pentru a vota tocmai legea de aprobare a Ordonaţei de urgenţă pentru privatizarea societăţilor comerciale. Actul normativ afecta o serie de interese ale zonei de directori care încă mai aveau sisteme de căpuşare în jurul acestor întreprinderi. Şi aceasta este una dintre explicaţiile atitudinii lui Traian Băsescu. Legea trece prin Parlament, dar în urma instigărilor lui Traian Băsescu, care profită de lipsa de prezenţă a lui Petre Roman din guvern, fiind preşedinte al Senatului, la 1 februarie miniştrii PD îşi dau demisia. La 10 februarie 1998, Parlamentul a validat lista noilor miniştri.


Jurnalul Naţional: După demisia pediştilor, guvernul a devenit unul exclusiv CDR?
Emil Constantinescu:
Da, exclusiv CDR. În această perioadă am avut o serie de întâlniri cu partidele din opoziţie care ameninţau că nu vor vota bugetul. Partidele din opoziţie au vrut să folosească situaţia şi ameninţau cu alegeri anţinticipate. La 30 martie PD anunţă ca va vota o moţiune de cenzură şi în acest moment am intervenit, am avut discuţii cu toate partidele din opoziţie şi din guvern, şi în final Victor Ciorbea, la 30 martie, şi-a anunţat demisia în încercarea de a opri criza politică ce afecta desfăşurarea reformei.
Vreau să atrag atenţia asupra unui alt interes colateral al lui Traian Băsescu. Acest interes era aducerea ca prim-ministru a lui Radu Vasile, în urma propriilor manevre. Dorinţa lui era să-i fie acordate puteri sporite, fiind în joc poziţia de ministru însărcinat cu aplicarea acordului cu Banca Mondială. Banca Mondială a susţinut reformele din România şi s-au dizlocat o serie de fonduri. În acel moment Traian Băsescu dorea să obţină acest post, pentru a dirija şi manipula aceste sume. Acest lucru sa întâmplat, pentru că PNŢCD l-a desemnat pe Radu Vasile ca prim-ministru şi, la 15 aprilie, Parlamentul a votat cu o mare majoritate noul guvern.


Jurnalul Naţional: Evenimentele de acum poartă tot marca Traian Băsescu?

Emil Constantinescu: Marca Traian Băsescu a devenit un brand nefericit. El se referă la provocarea de conflicte, utilizarea de metode murdare, inclusiv de limbaj murdar. După ce l-am numit pe Mugur Isărescu prim-ministru, acesta a venit la mine să-mi spună ca a citit stenogramele şedinţelor de guvern şi a rămas îngrozit de limbajul ordinar şi de maidan  al lui Traian Băsescu pentru a-l provoca pe Ciorbea.
Marca lui Traian Băsescu? Intriga, minciuna, manierele golăneşti. Aceleaşi lucruri le-a folosit din decembrie 1997 şi până acum.  Dar menţinerea lui la vârful politicii nu s-a putut face fără o manipulare intensă de presă.