Interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei - 16 noiembrie 2006

 

Emil Constantinescu: "Nu m-a invins Securitatea, ci presa Securitatii"

Emil Constantinescu afirma ca, la 10 ani de la victoria in alegeri, mandatul sau este in continuare judecat emotional si nu rational.


 

Ovidiu Nahoi: Au trecut 10 ani de la ceea ce s-a numit "schimbarea". Considerati ca Romania a mers asa cum v-ati fi dorit?
Emil Constantinescu:
Categoric, da. In ce priveste liniile generale. Liniile mari, asigurarea independentei, integritatii si suveranitatii Romaniei, intr-un sistem cum este NATO, asigurarea statutului unei democratii consolidate si a statutului unei economii functionale de piata, ca stat membru al Uniunii Europene, acestea sunt realitati care au fost cheia proiectului meu politic.

Laurentiu Ciocazanu: Cum va explicati ca cei de la PSD au continuat aceste proiecte?
E.C. Nu se mai putea altfel! Nu exista niciun exemplu ca proiecte mari, strategice, sa-i gaseasca pe initiatori in situatia de beneficiari. Proiectele pe care eu le-am imaginat pentru Romania au fost de perspectiva si trebuie sa fii capabil sa initiezi proiecte chiar impotriva gradului de intelegere al societatii. Importanta e finalitatea proiectului.

O.N.: Asa s-a intamplat si cu decizia de a sustine SUA in razboiul din Kosovo?
E.C.
Da, si acesta este, de fapt, singurul lucru recunoscut de opinia publica din Romania, si anume ca inceperea negocierilor cu UE, integrarea in NATO si mai ales, repet, mai ales protectia financiara a Romaniei pentru a nu intra in incetare de plati, intr-un moment in care FMI-ul deja acceptase aceasta solutie, isi au sursa in decizia de a sprijini NATO in conflictul din Kosovo.

L.C.: Am primit bani pentru pozitia Romaniei de atunci?
E.C.
Am primit protectie financiara, ceea ce e cu mult mai important.

O.N.: Stiti ce s-a intamplat atunci cu pozitia dumneavoastra in sondajele de opinie.
E.C.
Am cazut cu 20 de procente in doua saptamani.

L.C.: Ce-ati spus atunci?
E.C.
Am spus ca a fost si este si pana azi singurul sondaj pe care il consider netrucat.

O.N.: Dar nu v-ati enervat, pentru ca ati luat o decizie buna si ati primit in schimb oprobiul publicului?
E.C.
Era un pret asumat.

O.N.: Nu ati regretat ce ati facut?
E.C.
Nu, pentru ca era in regula jocului. Eu, din momentul in care am fost ales, am stiut ca va trebui sa fac tot ceea ce se poate pentru a schimba radical societatea romaneasca, si nu in intervalul unui mandat, ci in mai putin timp, fiindca nu eram sigur ca voi duce un mandat pana la capat.

L.C.: De ce?!
E.C.
Pentru ca nu aveam niciunul dintre pilonii traditionali de sprijin. Nu aveam un partid important in spate. Condusesem o coalitie care era o stare de spirit ce s-a concretizat intr-un val popular care m-a adus la putere. Dar eu eram constient ca entuziasmul popular este materia prima cea mai perisabila.

L.C.: Sa revenim la ziua de dupa alegerea dumneavoastra. Spuneti ca aveati un cu totul alt sentiment decat populatia. Ce se intamplase?
E.C.
A doua zi, la Cotroceni, am primit vizita sefei delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, a reprezentantului FMI si a reprezentantului Bancii Mondiale. Fiecare mi-a dat un dosar in care erau trecute datele privind starea economico-financiara a tarii.

O.N.: Si ce era?
E.C.
Un dezastru total sau crah, daca ne referim la sistemul bancar. L-am sunat in acea seara pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. A doua zi, el mi-a confirmat acel dezastru. Desigur, acum lucrurile sunt bine-cunoscute, dar starea emotionala nu s-a mai modificat.
Era un teribil contrast intre realitatea cifrelor pe care o stiam numai eu si ceea ce vedeam pe strada. Ceea ce pentru mine este ciudat e ca, la zece ani de la acea schimbare, pe care toata lumea o considera benefica, aproape toate abordarile sunt emotionale si nu rationale.
Iar ceea ce astept eu cu ocazia implinirii acestui deceniu este ca macar o parte a analistilor si liderilor de opinie sa opreasca abordarea emotionala si sa inceapa analiza rationala a fenomenului.

L.C.: Cum arata atunci situatia in comparatie cu cea de azi?
E.C.
In momentul cand eu am fost ales, rezerva valutara a Romaniei era de 700 de milioane de dolari, ceea ce reprezinta circa o jumatate de miliard de euro. Acum este de 20 de miliarde de euro.
Bancile de stat principale, Bancorex, Banca Agricola, aveau credite despre care azi stim ca erau neperformante, in valoare de doua, respectiv un miliard de dolari. Iar Romania avea de platit in '98-'99 o datorie externa de 5 miliarde de dolari. Iar toate bancile private - aveam sa aflu in curand, in CSAT - nu erau banci private, ci jocuri piramidale conduse de ofiteri de Securitate.

O.N.: Si ce ati facut cand ati aflat?
E.C.
Am considerat ca datoria mea patriotica era ca, in acel moment, sa nu spun opiniei publice.

L.C.: Nu era mai bine sa spuneti de la bun inceput?
E.C.
Nu. Aveam aceasta optiune, dar nu regret. Mi-a fost sugerata de cei mai importanti lideri occidentali. Mi-au sugerat sa fac publica situatia, de fapt, sa provoc alegeri anticipate si sa construiesc un partid prezidential cu care sa fac reforme.

O.N.: Si de ce nu ati urmat aceste sugestii?
E.C.
Pentru ca pretul platit de societatea romaneasca ar fi fost crahul, aducerea societatii intr-un haos combinat cu disperarea.

Relatia cu presa
"Eram atacat violent, cu fiecare dosar plecat spre justitie"
 L.C.: Ati avut momente in timpul mandatului cand v-ati impus autoritatea?
E.C.
Da, din primul moment.

L.C.: Tocmai asta vi se reproseaza, ca ati fost un presedinte lipsit de autoritate.
E.C.
Este opera reusita a manipularii care s-a facut asupra mea incepand din 1992. Daca am trece de la prejudecati la analiza faptica, lucrurile au stat altfel. Va reamintesc atitudinea fata de servicii.
Va reamintesc faptul ca nu am putut fi santajat cu nimic. Nu am putut fi nici cumparat. Iar serviciile stiau acest lucru, si de aici panica pe care au avut-o. Timp de doi ani dupa ce am devenit presedinte, au fost ofiteri care mi-au cercetat tot trecutul, din liceu.

O.N.: Ce-i interesa mai mult si mai mult?
E.C.
Ca sa vada daca n-am scris vreo poezie la gazeta de perete din liceu, daca n-am luat cuvantul vreodata in facultate... Dar faptul ca nu mi-au gasit nimic, ca nici in 1992, nici in 1996 n-am fost sprijinit de niciun cerc de interese din tara sau strainatate, pentru ca nimeni nu se astepta sa castig, m-a facut sa am mainile libere.
Si sa joc un joc pe care ei nu-l cunosc. Nici pana azi reprezentantii oligarhiei comunisto-securiste nu stiu sa joace un joc in care arbitrul sa fie corect, iar jucatorii adversi sa nu fie cumparati.

O.N.: Dar ati pierdut jocul!
E.C.
Nu, nu l-am pierdut.

O.N.: Nu dumneavoastra ati spus ca v-au invins securistii?
E.C.
Este o fraza scoasa din context si atat de puternic intepenita incat, prin repetitie, creeaza senzatia realitatii. Ziarul "Cronica romana" a publicat transcrierea intregii fraze din discursul spontan pe care l-am tinut in fata medicilor si farmacistilor PNTCD, la Timisoara.
Acolo am explicat cum am invins Securitatea. Iar in final am spus: in momentul cand au plecat din servicii, pentru ca i-am eliminat, si-au creat structuri de presa si au fost primii care au folosit avantajele democratiei impotriva mea.
Si, intr-un fel, au putut sa ma invinga mai mult decat am simtit in vremea lui Ceausescu, spunand tot felul de porcarii impotriva mea. Deci sensul corect nu este ca m-a invins Securitatea, ci presa Securitatii.

Cum sa va invinga presa Securitatii? 
E.C.
Au reusit sa faca o imagine complet falsa despre mine sa para credibila. Am ajuns sa fiu atacat cu aceleasi fraze si in "Romania Mare", si in "Romania libera", si de "Atac la persoana", si de "Romania literara".
Si, cu tot regretul, trebuie sa va spun, "Evenimentul zilei" prelua si el acele fraze din "Romania Mare". In 1996, Vadim Tudor a candidat impotriva mea fara a avea un partid. Avea numai o revista.
Dupa 1996, in momentul in care mesajul era preluat de presa asa-zis de dreapta, democratica, revista a falimentat, dar partidul a urcat fiindca a devenit credibil. Niciodata nu esti invins in politica de forta adversarului.
Totdeauna esti invins cand esti atacat din spate. Cand elitele intelectuale din care proveneam, din frustrari personale - pe care le inteleg - si dintr-o incapacitate de a percepe fundamentele si mecanismele jocului democratic m-au parasit si au inceput sa ma atace, am inteles ca jocul s-a sfarsit. Credibilitatea mea pe plan extern crestea, iar pe plan intern se prabusea.

L.C.: Spuneti ca sunteti judecat nemeritat de aspru de societate. Se putea altfel?
E.C.
Societatea mi-a raspuns cu mult prea multa generozitate. Nemeritata.

O.N.: Dar presa?
E.C.
A fost pe de o parte un exercitiu de manipulare, pe care l-am gasit normal.

L.C.: Normal? De ce?
E.C.
Pentru ca toate aspectele care contribuie la manipularea prin presa erau acolo. Existau agentii straini care era normal sa ma atace, fiindca eram adversarul lor numarul unu.

O.N.: Ii stiati?
E.C.
Ii stiam. Apoi, existau patronii de presa pe care ii provocasem. Iar daca cineva ar lua deciziile mele de atunci, ar vedea ca la fiecare dosar care pleca in justitie, un grup de interese incepea sa ma atace violent.

O.N.: In cartea alba data publicitatii de PDSR imediat dupa revenirea lor la guvernare, dupa alegerile din 2000, apare o lista a marilor datornici din presa. Rezulta ca erau cumparati de administratia dumneavoastra, prin tolerarea datoriilor catre stat.
E.C.
Da, sigur, este o metoda tipica a PSD de a acuza pe altii de lucruri pe care ei le fac.

Din culisele puterii
"Dosariada nu a fost pe agenda coalitiei CDR-PD-UDMR"
L.C. Nu cumva ati acceptat sa platiti un pret prea scump de imagine in numele acestui principiu ca nu trebuie sa reactionati in niciun fel la atacurile presei?
E.C.
A fost un cost care, in parte, a reprezentat si un beneficiu. Va reamintesc ca nu aveam structuri cu ajutorul carora sa iti permiti sa lupti cu presa de interese. Am preferat sa ma lupt direct cu grupurile de interese.
As putea face un masterat pe aceasta tema a coincidentei dintre deschiderea unui dosar penal si atacul imediat in presa controlata de cel intrat in vizorul justitiei.
Cazul cel mai tipic este, culmea, cu ziarul-simbol al Aliantei Civice  care... in momentul in care ajungeau dosarele privindu-l pe omul de afaceri Fathi Taher, imediat primeam un atac in presa din aceasta zona.

O.N.: Ati avut o problema cu serviciile. Tocmai de aceea, de ce n-ati declansat dv. aceasta Dosariada?
E.C.
Prin alegerea mea ca presedinte a fost posibila o schimbare profunda a Romaniei printr-un guvern de coalitie CDR-PD-UDMR. Aceasta intelegere cu PD si UDMR, intre turul intai si turul doi, a jucat un rol esential si in alegerea mea ca presedinte.
Indiferent cata importanta emotionala a avut dezbaterea televizata dintre mine si Ion Iliescu, intre turul I sI II. A fost o intelegere corecta si clara pe care am dorit-o dusa pana la amanunte.
Astfel, PD-ul, prin domnii Petre Roman, Adrian Severin si Victor Babiuc, a acceptat sprijinirea neconditionata a integrarii in NATO, a integrarii in Uniunea Europeana, a reformelor economice si a privatizarii.
Nu au fost insa pentru restituirea proprietatilor si pentru actiunea de deconspirare a Securitatii si a comunismului. Trebuie sa spun ca PD-ul si Petre Roman, in special, au respectat ceea ce au consimtit atunci.

L.C.: Vreti sa spuneti ca nu ati declansat Dosariada pentru ca nu era un obiectiv politic al coalitiei care v-a sustinut in alegeri?
E.C.
Nu exista pe agenda coalitiei. Eu am vorbit despre starea de dezastru in care se afla Romania. Aceasta operatiune de deconspirare a Securitatii care se poate face astazi este pe un moment de stabilitate externa si interna, in care problemele morale incep sa apara pe prim-plan.
Ca presedinte, mi-am stabilit eu insumi propria mea agenda in care prioritare au fost masurile imediate, pe locul doi s-au aflat acele masuri privind strategia pentru viitor a Romaniei si pe locul trei lamurirea trecutului.
Pentru mine, important era sa mentin acea coalitie fragila pentru integrarea in NATO si UE, pentru refacerea sistemului bancar si a tesutului economic.
Vreau sa va spun ca si in aceste conditii de instabilitate am reusit sa fac niste lucruri care au fost trecute cu vederea. Am dat, in calitate de presedinte al Romaniei, acea declaratie oficiala de condamnare a comunismului. A fost data uitarii.

O.N.: Cu alte cuvinte, actiunea pregatita acum de presedintele Basescu pentru condamnarea comunismului nu ar mai avea valoare?
E.C.
Are valoare in noul context. Revin. Am dat-o nu numai ca o declaratie personala, ci, ceea ce se trece complet cu vederea, am cerut parlamentului sa faca legile necesare, am cerut guvernului sa actioneze.
Doi - am realizat de facto eliberarea serviciilor secrete prin decretele personale de eliberare din functii a 32 de generali si a sute de colonei din Securitate.
O mare parte, in 2001, au revenit in servicii ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Si, in final, am reusit, in urma unor presiuni greu de imaginat, sa fac sa treaca legea pentru deconspirarea Securitatii, care nu figura pe agenda.

ANTIPOPULISM

"Nu avem specialisti in gestionarea succesului"
E.C.
"Trag un semnal de alarma asupra crizei in care se afla elitele. Intr-un feedback negativ permanent politica-presa, s-au creat specialisti in  rezolvarea crizelor si a insucceselor si nu avem specialisti in gestionarea succesului. O parte din economie merge foarte bine, dar nu se gasesc corespondentii din politica si administratie care sa preia managementul succesului si nici nu pot sa si-l asume. Au incremenit in proiectul populist care ii mangaie pe dezavantajati. Presedintele pana la ultimul om politic se adreseza perdantilor. Eu am refuzat un asemenea discurs cand toata societatea era perdanta, era somaj si inflatie.
E un numar mare de castigatori in tara si in strainatate carora nu li se adreseaza nimeni. Mass-media si politicienii refuza sa construiasca un mesaj pentru ei. Sansa Romaniei o vad nu in elitele care sunt incapabile sa contruiasca, ci in cele 4 sau 6 milioane de romani care lucrand afara urmeaza cursul practic al capitalismului la locul de munca. Ei invata ca, daca muncesti mai mult, esti platit mai mult.
Mass-media se cufunda in spectacolul mizeriei, dezamagirii, al sintagmei ca nu s-a schimbat nimic in 16 ani, sfidand realitatea."

Ca de la Presedinte la Presedinte
"Traian Basescu este santajabil pentru anumite structuri oculte"
L.C.: Ati numit trei premieri. Cine a fost cel mai performant?

E.C. Mugur Isarescu, pe care l-am convins cu greu sa accepte functia. Daca pe Ciorbea l-am impus eu PNTCD-ului, in cazul lui Radu Vasile a trebuit sa accept propunerea partidului.
Radu Vasile, cu stilul sau caragialesc, era agreat de tot partidul, inclusiv de conducere. Argumentarea lor m-a lasat perplex: il punem prim-ministru pe Radu Vasile ca sa isi franga gatul si sa scapam de el din partid.

O.N. Ati acceptat asta?
E.C.
Da. Pentru ca dupa tensiunile care se creasera in timpul lui Ciorbea cu PD, era nevoie de o persoana a carei frivolitate a fost benefica un an. Vasile a avut o popularite extrema. Schimbarea lui, care a fost un blitzkrieg, s-a realizat in trei zile.
S-a facut la initiativa lui Petre Roman, la sugestia lui Stoica, care a venit initial ca prieten si apoi l-a tradat, si la presiunea taranistilor radicali. Toate partidele au cerut acest lucru.
Aceasta ciudata solidaritate a partidelor dintr-o coalitie s-a suprapus pe presiunile externe. S-a cerut un premier serios... Toate aceste lucruri le-am discutat inaintea deciziei de la Helsinki.

L.C.: V-ati gandit ca premierul Radu Vasile se va baricada in sediu?
E.C.
Nu. A fost o culme a iresponsabilitatii.

O.N.: Atacul lui Basescu la adresa lui Ciorbea a fost premeditat?
E.C.
Absolut. A fost premeditat si face parte din intregul scenariu Basescu-presedinte.
O.N.: Credeti ca era pregatit de atunci Basescu?
E.C.
Absolut.
L.C.: Se gandea de atunci Basescu?
E.C.
Nu Basescu, ci aceia care construiesc aceste strategii.

O.N.: Credeti ca e santajabil de anumite structuri oculte?
E.C.
Categoric da. Nu conteaza ce cred eu, ci documentele atesta. Atat timp cat exista confirmarea unor dosare si a unei prezente indelungate in Securitate.
TESTUL DE SINCERITATE

"Daca minerii ajungeau in Capitala, ramaneam in birou si ii infruntam"
Traian Basescu a spus ca nu ati lasat nicio dara in mandatul dv.?
E.C.
Prin educatia mea academica, particip la dialog, dar nu la schimburi de injuraturi si insulte. Pentru mine nu are nicio... Conteaza faptele.

Care a fost cea mai mare dezamagire a mandatului dv.?
E.C.
 Incapacitatea elitelor intelectuale de a intelege esenta sistemului democratic. Faptul ca in tara, in locul eticii vestice construite din principii, avem o etica estica construita din cuvinte. Acest transfer de la moralitate la frumusetea exprimarii a fost calea prin care s-a trecut la cinismul imoral care domina societatea.

Cel mai greu moment...
E.C.
Decizia de a ordona armatei sa intervina pentru blocarea inaintarii minerilor spre Bucuresti.

Ce faceati daca ajungeau in Capitala?

E.C. Ramaneam in biroul meu, ordonasem SPP-ului sa nu riposteze si ii infruntam.

Cea mai mare realizare?
E.C.
Evitarea crahului financiar care s-ar fi petrecut in mod normal in ianuarie-februarie 1997.