IN 1997 AM CURATAT SERVICIILE SECRETE

 

Fragment din interviul acordat revistei Opinia Studenteasca din Iasi- 3 aprilie 2006

 

 Manipularea abila securisto-comunista

O.: Ne-a lasat Piata Universitatii vreo mostenire? 

EMIL CONSTANTINESCU: Sigur ca da, ne-a ramas spiritul Pietei Universitatii.  
O.: Nu se vorbeste deloc despre acest lucru.  

E.C.: Uitati, inclusiv aceasta expresie: "nu se vorbeste" arata influenta nociva a societatii informatice. Ideea ca despre ce nu se vorbeste nu exista, care bintuie in societatea informationala globalizata, nu este diferita de conceptul dictaturilor comuniste. Asta a fost de fapt baza comunismului, ce este important se legitimeaza prin spiritul pe care l-a avut. Spiritul nu trebuie sa capete un corp, te marcheaza sau nu. Multi dintre cei pe care i-am cunoscut pastreaza asta intim, iti spun asta in soapta: "Da, imi amintesc...".   Presiunea oligarhiei securisto-comuniste cu care m-am luptat toata viata este extraordinar de puternica: daca atunci capata forma vulgara a televiziunii care manipula cu nerusinare, filmind vinzatorii de nimicuri de pe margine, filmind dimineata cind Piata era goala, filmind Salvari care nu puteau sa duca oamenii la spital pentru ca nu puteau sa ocoleasca pe o strada laterala au fost inlocuite ulterior cu o manipulare extrem de abila, care a avut un succes fantastic: valorizarea unei realitati, entuziasmul. Nici un trebuie sa ne mire acest lucru, raspunsul il gasim in cartea fundamentala , Biblia. Amintiti-va entuziasmul poporului din Ierusalim in Duminica Floriilor si nu le-au trebuit decit cinci zile sa prefere un tilhar si sa il acopere cu injurii in drumul lui spre cruce. Cu aceasta intelegere ai raspunsuri in toata istoria. Ajunge sa ne amintim entuziasmul cu care bucurestenii l-au primit pe Cuza in momentul Unirii. Nu au trebuit sa treaca decit 12 ani si in momentul in care a fost arestat, nu era nimeni in jurul lui.

  O.: Ati simtit acelasi lucru in 1996? 

  E.C.: Cu viziunea acestor lucruri am primit entuziasmul enorm de atunci, cind am cistigat alegerile in turul II.   Manifestatia din noaptea in care s-a anuntat rezultatul alegerilor, valurile de studenti au creat o atmosfera fantastica. Mie nu mi-au sucit deloc mintile, pentru ca pentru mine era tragic. Stiam ca ceea ce mi s-a dat sa gestionez era un crah si un dezastru, si imi dadeam seama ca atunci cind valul entuziasmului va trece, manipularea abila securisto-comunista va intoarce acest entuziasm intr-o arma teribila - dezamagire. Orice om ar trebui sa vada in entuziasm anticamera dezamagirii. Cu cit mai mare este entuziasmul, cu atit mai mare este dezamagirea.  
O.: Se intimplase imediat dupa 1989. 

E.C.: Da, pentru ca romanii sint capabili - si aceasta are in vedere nu numai situatia obiectiva - dar a pune in evidenta o carenta fundamentala a psihologiei poporului roman: lipsa solidaritatii. Astazi ne putem da seama ca sintem un popor cistigator, care la ciocnirea a trei imperii a reusit sa supravietuiasca si in final sa isi atinga telul, revenind la lumea de la care se revendica. Cu exceptia citorva momente astrale a istoriei, reteta a fost supravietuirea individuala. Iar momentele de solidaritate nationala au durat citeva luni sau citeva zile.

O.: Ati trecut printr-o asemenea supravietuire individuala? 

E.C.: Da. As vrea sa imi continui ideea. Solidaritatea este forma suprema a libertatii. Ea supravietuieste printr-un spirit comunitar, care nu se poate constitui decit prin unirea unor personalitati. Exista o distanta intre spiritul comunitar si cel colectivist. Aparent, ar reprezenta acelasi lucru. Ceausescu vorbea cu mare mindrie despre Partidul, Ceausescu, despre poporul roman. Spiritul colectivist inseamna anularea personalitatilor individuale, constructia sentimentului paternalist care face din popor o prada usoara pentru orice dictator care incepe frumos si termina urit. In lipsa unui adevarat spirit comunitar care de-abia da semne de infiripare prin societatea civila nepolitica, romanii pot sa devina, chiar intr-o Europa construita pe baza spiritului comunitar, prada unor aventuri de tip autoritarist. Este ceea ce de fapt s-a intimplat in 2004, cind, de fapt, aceleasi elite intelectuale care in 1996 sustinusera un proiect politic si moral inalt, pe care l-au abandonat la primele atacuri ale oligarhiei, au construit un proiect exceptional din punct de vedere politic, un proiect politic bun prin adecvarea lui la ceea ce mai putea da societatea romana, dar profund imoral. Constructiile de tipul: "Sa alegem raul cel mic sint constructii valabile politic, dar profund nocive din punct de vedere moral".