17 octombrie 2003

Iasi

Ziarul de Iasi

INTERVIU IN EXCLUSIVITATE cu Emil Constantinescu:

 "Am salvat Romania de ce s-a intimplat in Argentina"

Fostul presedinte al Romaniei a facut o vizita in redactia ZIARULUI DE IASI, unde ne-a acordat un interviu. Discutiile s-au intins pe durata a mai mult de cinci ore. Cum va arata partidul pe care l-a lansat in lupta. Ce s-a intimplat in spatele usilor inchise cit timp a fost presedinte. "Ideea care sta la baza constructiei politice pe care am initiat-o este legata de capacitatea de a asculta". "Cu putin timp inainte de a prelua eu puterea, Iliescu si generalul Cioflina, seful de stat major, dadeau declaratii in care vorbeau despre o posibila alianta cu Rusia". "A existat un mare secret pe care l-am stiut numai eu si Isarescu". "Chirac ne-a promis sprijinul Frantei iar Kohl ca ne va tine spatele din punct de vedere financiar". "Asta au facut guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu: au distrus sistemul bancar!"

"Este o fisura intre clasa politica si populatie"

Rep.: Se parea ca ati renuntat definitiv la politica. De ce ati revenit?

Emil Constantinescu: Am avut sentimentul ca am o datorie fata de poporul roman si mi s-ar fi parut cinic sa am o experienta si chiar o viziune asupra dezvoltarilor din politica europeana si mondiala pe care sa nu le pun la dispozitia celor care mi-au acordat increderea lor.

- Nu era mai simplu sa deveniti membrul unul partid existent decit sa infiintati altul nou?

- N-am luat in cosiderare nici o clipa intrarea intr-un alt partid. Dupa doi ani de reflectie, acordati deliberat, in care am scris o carte, am gindit un proiect nou. Aceasta miscare initiata impreuna cu prietenii mei nu-si doreste sa ocupe un loc in viata politica ci vrea sa o transforme. Avind in vedere ca am o experienta concreta in viata politica, stiu ca acest lucru este greu. Punctul de la care am plecat a fost examinarea atenta a sondajelor de opinie, care sintetizate arata un element nou: in ultimii trei ani, peste jumatate din cetatenii cu drept de vot declara ca nu ar mai vota. De asemenea, peste 60% declara ca nu au incredere in partidele politice. Merg mai departe cu rationamentul pentru a identifica cauzele acestei neincrederi in rindul unei populatii care, pina in 1996, avea o medie de prezenta la vot mai mare decit in celelalte tari. Este vorba de o fisura intre clasa politica, o parte din populatie si chiar o parte a elitei academice, pe de o parte si ceea ce numim Romania profunda, pe de alta parte. Asa cum am fost invatat in activitatea de cercetator, fiecare ipoteza trebuie experimentata. Astfel, am inceput sa merg prin tara, fara presa, prin comune si sate, observind ca oamenii simpli au alte probleme decit cele ale clasei politice.

"De doua ori pe secol, romanii isi regasesc solidaritatea. Dar o pierd in termen foarte scurt"

- Spuneti ca veti sa schimbati viata politica, un proiect foarte ambitios. Dati citeva elemente pe care vreti sa le introduceti in viata politica pentru a putea face astfel de transformari?

- Am invatat ca dupa ce ai identificat problemele, trebuie cautate solutiile. Iar solutiile se regasesc in acest proiect, care are urmatoarele elemente: primul este reinstaurarea dialogului. Dupa parerea mea, in Romania exista un dialog al surzilor: toata lumea vorbeste, dar nimeni nu asculta. Si atunci una din ideile pe care le-am pus la baza acestei constructiei este si cea a capacitatii de a asculta. De a-i asculta pe oameni acolo unde traiesc ei, cu problemele lor. A doua idee este crearea unei solidaritati la baza societatii, care sa incerce sa atenueze cea mai mare discrepenta dintre Romania si tarile UE: lipsa spiritului comunitar. Ca presedinte, in situatii de criza a trebuit sa fac apel la solidaritatea nationala. Din fericire, romanii au raspuns pozitiv. Este o caracteristica nationala; de doua ori pe secol, romanii regasesc o solidaritate, pe care insa o pierd intr-un termen scurt. Natiunile puternice care au construit Europa sint acelea care au creat un spirit comunitar. Acesta este obiectivul fundamental al constructiei noastre. Noi nu sintem preocupati sa spunem ce vom face daca vom fi la guvernare, ci ce putem face acum.

- Atunci, ce s-a facut concret pina acum?

- Am ars citeva etape. Nu trebuie uitat ca congresul de constituire a Actiunii Populare a avut loc acum trei luni si ne-am inregistrat ca partid politic acum trei saptamini. In acest termen am reusit sa transformam ideea politica in proiect. Primul proiect care se afla in derulare este participarea membrilor AP la sedintele consiliilor populare - locale si judetene, pentru a identifica, la toate nivele, care sint deciziile care contravin legii sau intereselor cetatenilor. Faza de pregatire a constat in elaborarea si transmiterea unei scrisori catre conducerile unor consilii, in care, in conformitate cu legea, ne manifestam intentia de a participa la elaborarea hotaririlor. Orice cetatean are acest drept. Aici e problema, oamenii nu stiu ce drepturi au.

O alta actiune consta in interventia noastra acolo unde drepturile cetatenilor sint lezate, pentru a organiza referendumuri in comunitati mici; de asemenea, demersul nostru va continua, acolo unde este cazul, cu darea in judecata in contencios a celor care tradeaza interesele alegatorilor. In acest caz, nu se plateste taxa de timbru, fiind o procedura de urgenta. Toate acestea ne deschid un cimp de actiune precis si imediat.

- Veti intra in alegeri, in primul rind in alegerile locale? Cit de pregatiti sinteti ?

- Noi ne pregatim din mers. Deocamdata nu discutam votul. Noi am schimbat maniera, despre asta discutam. Nu ne ducem la cetateni sa le spunem "Noi sintem Actiunea Populara, intrati in partidul nostru". Noi le spunem "Sintem Actiunea Populara, avem nevoie de parerea voastra". Am elaborat deja un chestionar intitulat "Parerea cetateanului conteaza" si ne ducem la oameni pentru a le cere opinia, dupa care toate programele vor fi construite pe aceasta baza. De aici plecam, pina la programul nostru electoral, care va fi elaborat de catre cetateni. Sarcina politicienilor este de a transforma aceste dorinte, nevoi, necesitati ale oamenilor intr-o agenda politica.

"Candidatul prezidential va trebui sa mearga in fiecare judet si sa-si depuna candidatura"

- Pe scurt, in citeva cuvinte: care sint ideile principale din statutul Actiunea Populara?

- Ideea pe care am avut-o inca de la intrarea in politica a fost urmatoare: daca vrei sa oferi societatii un model, trebuie sa incepi cu tine, ca persoana. Apoi cu grupul cu care lucrezi.

- Doctrina...Care este doctrina?

- Doctrina Partidului Popular European. Iar daca am adoptat doctrina Partidului Popular European, al carui principiu este cel al subsidiaritatii, adica nivelul superior rezolva numai problemele pe care nivelul inferior nu le poate rezolva, am construit si partidul in acest fel. Deci, organizatiile judetene au o autonomie maxima. Mai departe, daca ne-am pus problema crearii unor regiuni, construite pe baza regiunilor istorice, asa am organizat si partidul. Spre exemplu, acum doua saptamini, la Craiova, am lansat Consiliul Regional Oltenia, care cuprinde filialele judetene. Acesta este insarcinat cu elaboarea politicii de dezvoltare economica, sociala, culturala, educativa a Olteniei. La fel se va intimpla peste tot in partid, iar la nivelul superior se va elabora numai programul de securitate nationala, aparare, relatii externe.

- Bun, asta s-a inteles, dar ce rol aveti Dvs. in toata aceasta constructie?

- Rolul meu este de garant pentru acest proiect pe care mi l-am imaginat. Daca am spus ca ducem o politica a usilor deschise in care tinerii sint chemati sa-si aduca o contributie si sa-si asume o responsabilitate, am introdus in statut si ideea ca nu poti ocupa concomitent doua functii. Trebuie sa optezi pentru o functie, pentru a da cit mai multor posibilitatea sa se exprime. E un experiment.

- Ideea a aparut si la Uniunea pentru Reconstructia Romaniei, URR...

- Apare si la URR, dar degeaba ai idei, daca nu ai structuri. Eu nu fac un club, ci un partid. Ideea fundamentala este insa urmatorul: toate candidaturile pentru alegeri sint deschise, transparente si se voteaza de toti membrii partidului. Aceasta blocheaza mecanismele mentale ale celor care au facut parte din partide pina acum si care sint obisnuiti sa duca o lupta pentru structurile de conducere ale partidului in spatele usilor inchise. Inclusiv candidatul prezidential va trebui sa mearga in fiecare judet sa-si depuna candidatura si sa fie votat. Iar daca vorbim de Primaria Iasului va trebui sa avem doi-trei candidati, pentru care vor vota toti membrii organizatiei judetene, pentru a fi ales candidatul cel mai bun. Toata lumea va intra in competitie. Nu vor exista posturi fixe, garantate si care sa ofere privilegii.

" CDR a fost cel putin un succes partial"

- Domnule Constantinescu, vin si intreb simplu: de ce n-ati aplicat aceste idei cind erati la Putere? Ce v-a impiedicat? Ati incercat macar?

- Este o intrebare buna. Politica este o arta a posibilului. Intr-un moment dat, faci ceea ce intelegi, stii si poti. Dupa parerea mea, daca as da istoria inapoi, nu vad cum as putea urma alt drum decit cel pe care l-am urmat.

A fost acea constructie politica numita CDR. A fost un experiment politic romanesc, ce a insemnat o actiune in comun a 17 partide si asociatii civice, care nu au ales decit un singur element de legatura: presedintele. Aceste formatiuni au facut succesiv doua protocoale de functionare care nu au permis decit un presedinte.

Dupa parerea mea, a fost singura optiune la momentul respectiv si care indiferent de abordarile de tip emotional, din punct de vedere politic a reprezentat un succes: cistigarea puterii. Ce-a facut cu succesul este o alta problema. Apoi, a fost experienta mea de presedinte al statului, in care a trebuit sa asigur coabitarea CDR plus UDMR plus USD, plus promovarea intensa a unor oameni din afara partidului, si sa mentin aceasta alianta, garantind stabilitatea guvernamentala in tara. Din punct de vedere strict politic a fost un experiment care atita vreme cit s-a derulat si a fost capabil sa schimbe drumul Romaniei in orientarea spre NATO si UE, reforme dure si democratizare cred ca, indiferent de contestatii, la o analiza rece, se poate constata ca a fost cel putin un succes partial.

- Ce spuneti Dvs. este surprinzator pentru multa lume. De ce credeti ca electoratul a fost de alta parere? Majoritatea considera ca guvernarea CDR a fost departe de a fi numita succes. In final a fost cam trist.

- Finalul a fost considerat trist atita vreme cit perceptia este luata in sens electoral si oglindeste frustrarile fie ale participantilor, fie ale suporterilor. Pentru ca daca analizam ceea ce s-a intamplat in toate tarile comuniste cu guvernele care au facut reforme, toate au platit pretul politic, fara nici un fel de exceptie. In Ungaria, Guvernul Antal care a facut reformele dure, in primii patru ani, a pierdut si s-a descompus. Este in situatia PNTCD de azi. Dupa ce Antal a murit, acel partidulet, care a ramas in Internationala Populara, a devenit nesemnificativ. In Polonia, partidul lui Walesa a avut patru guverne, iar la sfirsit constructia s-a prabusit in totalitate. Ea s-a refacut in ianuarie '97, sub impactul victoriei CDR, a cistigat din nou puterea, pe care a pierdut-o insa inca o data. In Bulgaria, s-a intimplat la fel. Primul Guvern, al lui Jelev, a pierdut in mod grav. Si in Slovacia si Cehia s-a intimplat la fel si lumea uita ca personalitatea lui Havel nu a fost de ajuns pentru a nu fi umilit in Parlament. Dar toate au fost experimente politice care au reusit. Pina acum nu s-a facut nici o analiza, ci au fost doar abordari emotionale de tipul "Nu s-a facut nimic". Dar este absolut absurd sa spui asa ceva inainte de a defini ce reprezinta o reforma, de a-i defini spatiul si timpul. Eu inca nu gasesc o persoana din mediile intelectuale sa-si asume o astfel de analiza rationala.

"De aici, de la Iasi, am interzis avioanelor rusesti sa survoleze Romania"

- Vad ca sinteti convins ca a fost un succes. Puteti sa ne dati citeva elemente ale succesului CDR?

- Ele nu pot pleca decit de la o comparatie. In primul rind, este vorba de problemele fundamentale ale securitatii nationale, care includ si integritatea si unitatea statului.

- Mai clar?

In '96, cind am preluat mandatul, situatia Romaniei era foarte neclara. Erau declaratiile presedintelui Iliescu, acordate CNN, in care se spunea ca, in egala masura, putem lua in calcul o alianta atit cu Rusia cit si cu NATO, considerate ambele valabile. Iar generalul Cioflina, seful statului major, intorcindu-se de la Moscova dadea o declaratie stupefianta, preluata de toata presa occidentala, si anume: daca, in Rusia, comunistii vor cistiga alegerile va trebuie sa ne orientam spre o alianta de securitate cu tarile fostei URSS. Eu nu puteam opera cu astfel de idei. Cunoscind parerea din afara, Romania nu avea nici un fel de credibilitate, si in orice fel de conflict am fi pierdut pentru ca nu aveam nici un fel de sprijin. Asta era situatia in '96. Dimpotriva, in 2000, am lasat Romania orientata clar catre NATO si UE. Se uita de multe ori de Parteneriatul strategic cu SUA. Marea miza pe care am licitat-o in numele Romaniei a fost plasarea definitiva in zona de securitate NATO, ceea ce constituie si granita de dezvoltare acceptata de UE. Prin Parteneriatul strategic initiat de catre mine si presedintele Clinton, la Bucuresti, in iulie 1997, Romania a intrat definitiv in aceasta zona.

- Nu cumva acest Parteneriat strategic a fost de fapt un premiu de consolare pentru ca n-am fost primiti in NATO? O consolare post-Madrid?

- Nu a fost nici un fel de premiu de consolare. Va voi aduce un argument despre care s-a vorbit foarte putin. Aici la Iasi, in cladirea Corpului 10 Armata, am dat ordin generalului Degeratu sa anuleze aprobarea de survol a Romaniei de catre avioanele rusesti care transportau trupe la Pristina. NATO se afla intr-o situatia critica. Si avea nevoie de o intirziere. Mai intii, noi am stabilit un calendar greu de indeplinit, in care rusii au intirziat 17 minute si pretextind aceasta intirziere am dat ordin sa fie notificate Ministerul de Externe al Rusiei si Statul Major al Armatei Ruse in privinta incetarii dreptului de survol. Mai mult decit atit, am dat ordin avioanelor de la Bacau sa incadreze avioanele rusesti de transport, la fel si celor de la Craiova. Rusii au respectat decizia, au intors avioanele si peste doua saptamini la intilnirea sefilor de stat din Europa Centrala si de Sud-Est, primul ministru al Rusiei, care fusese si sef al KGB, a acceptat o singura intilnire: cu mine, cerindu-si scuze pentru cele intimplate. Intrebare: de cite ori in istoria Romaniei, in care trupele rusesti au venit cind au vrut si au plecat cind au vrut din tara noastra, partea rusa a respectat o interdictie pe care oricum nu aveam mijloace s-o punem in practica? Rationamentul pe care il asteptam sa fie facut, ducea la concluzia ca aceasta interdictie nu putea fi respectata decit in situatia in care Romania era considerata un spatiu aparat de SUA. Acesta a fost rolul parteneriatului strategic, mai bine inteles la Moscova decit in Romania.

"A spune ca nu s-a facut nimic este echivalentul «intelectual» al unei injuraturi de mama"

- In plan extern au fost citeva miscari foarte clare, care ne-au adus beneficii, asa cum spuneti. Sint greu de contestat. Dar ce succese ale CDR puteti enumera in plan intern?

- Problema interna o explica pe cea externa. Titulescu avea mare dreptate cind spunea "Dati-mi o politica interna buna, ca sa va fac o politica externa buna". Romania a avut o politica interna adecvata, pentru ca degeaba as fi incercat sa iau masurile din timpul mandatului meu daca poporul roman nu ar fi acceptat. Iar acestea au fost rezultatul unor discutii intre patru ochi pe care le-am avut in Germania in decembrie 1996 si in ianuarie 1997, la Paris.

- Ati avut intelegeri discrete cu cele doua tari? Vi s-a promis ceva?

Presedintele Chirac ne-a promis sprijinul politic al Frantei, iar cancelarul Kohll ne-a asigurat spatele din punct de vedere economico-financiar. Dar aici nu a fost suficienta credibilitatea personala; era nevoie si de o proba.

- Vi s-au cerut probabil si anumite masuri...

Masurile care ni s-au cerut au facut referire, in primul rind, la stabilizarea sistemului bancar care era in colaps. Pentru mine, este halucinant ca nimeni nu mai vorbeste de asta.

Banca Nationala mai avea 540 de milioane de dolari, cea mai mica rezerva din istorie.

Asta era drama mea: lumea ma ovationa pe strada, dar eu stiam ca stau intr-o groapa si o catastrofa, ca in capra cu trei iezi, cu lupul pe scaunul de deasupra focului. Si nu puteam sa vorbesc.

Asta a fost cel mai mare secret al Romaniei, cunoscut doar de Isarescu si de mine. Apoi, Bancorex avea credite neperformante de 2 miliarde de dolari, care nu se mai puteau recupera niciodata. Toate erau clientelare PSD. Fosta Securitate, sefii armatei, magistrati, politicieni etc. In acelasi timp, toate bancile private erau in faliment.

In momentul in care acest lucru se afla, se instala panica, sistemul bancar se prabusea, iar batrinii nu mai aveau nici macar banii de inmormintare.

Asta au facut guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu: au distrus sistemul bancar!

Primul mod in care l-au distrus a fost lipsa unei legislatii bancare. Asta le-a permis celor din Securitate, caci toate bancile erau conduse de securisti, sa puna mina pe toate bancile. Acum, de pilda, exista o lege. Asta a facut regimul lui Constantinescu, a dat o lege a bancilor. Cind am dat legea fondurilor de investitii, s-a prabusit FNI. Iar FNI va putea fi judecat, pentru ca am dat o lege a jocurilor piramidale. A fost un pachet de legi, sugerat de partenerii occidentali, pe care am reusit sa-l implementez. Deci, am curatat sistemul bancar-financiar al Romaniei si am asigurat stabilitatea tarii, iar oamenii habar n-au prin ce au trecut. Eu am salvat Romania de ceea ce s-a intimplat in Argentina. A fost o reusita a regimului Constantinescu. Din pacate, acum PSD pregateste un alt faliment de proportii. Aceiasi oameni, acelasi model.

- Ce alte masuri vi s-a cerut sa aplicati?

- Mi s-a mai cerut apoi sa fac reforma intr-un domeniu substantial. Si eu am ales domeniul in care ma pricepeam cel mai bine: reforma sistemului minier.

Este cea mai grea reforma din lume. Peste tot in lume a fost una singeroasa si foarte lunga. In mine, este o structura disciplinara, de tip militar, pe care o cunoasteam, pentru ca am intrat in toate minele din Romania.

Am hotarit sa fac reforma intr-o maniera radicala. Foarte rapid, pentru ca ea nu se putea face decit in primul an. Am inregistrat o performanta unica pe plan mondial: intr-un singur an, 90.000 de mineri au fost disponibilizati. Atunci s-a aplicat prima data sistemul disponibilizarilor, care acum ne pare ceva obisnuit.

S-au inchis atunci minele nerentabile, iar cetatenii Romaniei au fost scutiti de o enorma plata cu care trebuiau sa sustina ceva nerentabil. Pretul a venit mai tirziu si au fost mineriadele.

Dar la sfirsitul lui '97, puteam raporta trei lucruri: salvasem sistemul bancar de colaps, incepusem in forta reforma mineritului si rezolvasem problema reconcilierii dintre romanii si maghiarii din Transilvania, si pe cale de consecinta intre Romania si Ungaria.

Eu am luat atunci o decizie nebuneasca: ca vizita de stat a presedintelui Ungariei sa cuprinda un miting comun la Tg. Mures in aceeasi piata in care avusesera loc incidentele singeroase din martie 1990. Arpad Gonz marturiseste acum in memoriile sale ca acesta a fost momentul cel mai emotionant al vietii lui. Iata lucurile care s-au facut. A spune "Nu a facut nimic" este corespondentul unei injuraturi de mama. Este injuratura intelectualului, care elimina orice discutie. Cind ti se pune ca n-ai facut nimic, discutia s-a incheiat. E o injuratura, nu o analiza. Din pacate, a prins in rindul populatiei.