EMIL CONSTANTINESCU
Preşedinte Profesor, Rector Lider civic Geolog, Explorator

  

Fragment din articolul „Emil Constantinescu urăşte nedreptatea” publicat în

ziarul Kompas din Indonezia, 18 iulie 1997

 

(...) Acest bărbat... aflat de miercuri într-o vizită oficială în Indonezia urăşte nedreptatea şi necinstea, precum şi lucrurile care nu merg bine în ţara sa. Constantinescu a fost foarte dezamăgit de sistemul judiciar din timpul regimului comunist din România. Justiţia era departe de a fi echilibrată şi dreaptă... Deşi a studiat dreptul la Universitatea din Bucureşti, obţinând, în anul 1960, licenţa în Drept, Constantinescu a renunţat la postul de asistent de judecător în Piteşti, pe care l-a deţinut timp de un an. Acest gest a fost dificil, dar a fost preferabil decât să poarte un război cu sufletul şi cu conştiinţa lui... Pentru afirmarea statului de drept, în numele „urii” sale împotruva nedreptăţilor din sistemul de justiţie, Constantinescu nu este de partea nimănui, nici chiar de partea guvernului. (...) În anul 1980 a primit premiul „Grigore Cobălcescu” al Academiei Române pentru rezultatele de excepţie obţinute în domeniul geologiei. A devenit membru de onoare al Asociaţiilor de Mineralogie şi Geografie din Statele Unite, Anglia, Germania, Africa de Sud, Grecia şi Australia. Titlu lde profesor, în acest domeniu, l-a obţinut în anul 1991 devenind, în acelaşi timp, membru al Academiei de Ştiinţe din New York şi profesor la Universitatea Duke din Statele Unite. A publicat 7 volume de specialitate şi 67 de cercetări ştiinţifice, tipărite în ţară şi peste hotare.

Preşedintele Constantinescu se străduieşte să mobilizeze poporul în diferite domenii, el însuşi având o activitate laborioasă în domeniul politico-social. Eforturile sale sunt îndreptate împotriva tuturor fenomenelor care ar putea facilita reîntoarcerea fostului regim comunist în România. Aceasta este şi dovada dorinţei de a întări democraţia şi statul de drept în România.