EMIL CONSTANTINESCU
Preşedinte Profesor, Rector Lider civic Geolog, Explorator

  

 

Fragment din articolul „Dreptate īntārziat㔠apărut īn „Cotidianul”, 10 martie 2011

 

Universitatea Politehnică din Bucureşti i-a acordat lui Emil Constantinescu primul titlu de Doctor Honoris Causa. Primul din ţara noastră, pentru că fostul preşedinte al Romāniei a fost onorat de nenumărate universităţi din toată lumea. Decernarea s-a petrecut ieri, īn sala de festivităţi a Universităţii, īn prezenţa unei elite academice şi cu foarte puţină zarvă. Au fost de faţă somităţi ale celor două celebre şcoli superioare din Romānia, uneori atāt de rivale, preşedintele Academiei Romāne, decani şi cāţiva colaboratori ai profesorului Emil Constantinescu. A lipsit cu desăvārşire lumea jurnalelor de ştiri. Şi nu din īntāmplare! Viziunea lui Emil Constantinescu despre elitele romāneşti nu se potriveşte īn nici un fel cu firmamentul zgomotos al Romāniei de azi.

Discreţia cu care Emil Constantinescu a traversat perioada post-Cotroceni merită mai multă atenţie. Ea a fost marcată şi de cāteva volume menite a īntregi decontul unei perioade pline de diversiuni. (...) Adevărul este că īntre intelectualul de ţinută universitară Emil Constantinescu şi preşedintele contestat īn timpul exerciţiului de putere este o enormă diferenţă. Ea vine īn primul rānd de la nenumărate diversiuni puse la cale pentru a neutraliza tot felul de iniţiative, proiecte şi īncercări de schimbare. Īntr-un anume fel, securitatea şi structurile statului comunist au izbutit să īmpingă īn derizoriu eforturile unui intelectual care, astăzi, după atāţia ani, īşi dovedeşte buna credinţă şi loialitatea faţă de Romānia. Discursul de ieri al preşedintelui Constantinescu s-a intitulat "Ieşirea din Labirint". Chiar merită citit pentru că el poate fi baza unui program de reconstrucţie intelectuală, culturală şi morală a Romāniei.

(...) Rolul său de preşedinte al Romāniei īncă suferă nuanţări şi corecţii. Un lucru īncepe īnsă să-mi fie destul de clar. Īn plină tranziţie, Romānia a fost condusă de un om cu mai puţină experienţă politică. Poate pe măsura societăţii din acea vreme. Dar dincolo de vise, gafe, naivităţi şi mari izbānzi, īntre 1996 şi 2000 Romānia a avut la Cotroceni o conştiinţă.

Dimensiunea aceasta se vede acum mai limpede ca niciodată!