Declaraţii după alegerea în funcţia de preşedinte al Convenţiei Democra-tice din România pentru mandatul 1993-1995 şi la conferinţa de presă care a urmat şedinţei CDR, Bucureşti, 30 noiembrie 1992

 

Lecţia alegerilor din septembrie ’92

Alegerea mea în funcţia de preşedinte al Convenţiei Democratice din România înseamnă pentru mine un credit enorm care mă onorează şi mă obligă. A-i succeda preşedintelui Corneliu Coposu nu este o misiune uşoară ţinând seama de rolul său în organizarea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat după decembrie 1989 şi în constituirea Convenţiei Democratice. Mulţumesc preşedintelui Coposu pentru că mi-a acordat cinstea de a mă numi succesorul său. Pentru că, aşa cum a spus, a avut „motive de ordin sentimental şi de apreciere” la adresa mea, sarcina de a răspunde aşteptărilor sale devine şi mai dificilă. Sunt onorat, de asemenea, de aprecierile domnului Vintilă Brătianu şi de votul de încredere acordat de Partidul Naţional Liberal.

Analizând azi mersul campaniei electorale din această toamnă, CDR a tras învăţămintele cuvenite. Au existat numeroase observaţii critice, dar şi un succes remarcabil în comparaţie cu alegerile precedente.

Campania diversionistă, calomnioasă, de dezinformare, practicată de Frontul Democrat al Salvării Naţionale şi sateliţii săi nu putea fi contracarată în mod eficient decât printr-o contra-campanie similară, la care CDR nu s-a pretat din fidelitate faţă de convingerile sale morale.

Ceea ce a atârnat mai mult în alegerea mea ca preşedinte nu a fost necesitatea folosirii unui capital electoral clar, ci gândirea politică a formaţiunilor din CDR. Realizarea obiectivelor Convenţiei pentru următoarea etapă cere forţă şi unitate. Această necesitate de punere în prim plan a unităţii a fost subliniată de toţi liderii politici din Convenţie în mod categoric şi contrar oricăror speculaţii vehiculate în ultimele zile. Calitatea mea de independent poate contribui la consolidarea unităţii acestei alianţe şi poate convinge noi formaţiuni să intre în Convenţie.

Convenţia Democratică este o coaliţie complexă care cuprinde multe personalităţi, dar şi orgolii de partide. Cred că, în această seară, Convenţia a oferit o lecţie de dezbatere democratică.

 

Priorităţile următoarei etape

O primă urgenţă o constituie definitivarea protocolului CDR.

Printre urgenţele etapei următoare se numără consolidarea relaţiilor CDR cu organizaţii neguvernamentale care nu fac parte din Convenţia Democratică.

Am avut şi voi continua să am contacte cu sindicatele şi cu organizaţiile studenţeşti. Legătura cu muncitorii, cu ţăranii, cu profesorii, cu tinerii nu este o problemă de conjunctură. Este o condiţie vitală pentru limpezirea vieţii sociale şi politice din România.