Declaraţii după anunţarea rezultatului votului reprezentanţilor formaţiunilor din CDR pentru stabilirea candidatului unic al Convenţiei Democratice la alegerile prezidenţiale din 1992 şi la conferinţa de presă organizată cu această ocazie, Bucureşti, 27 iunie 1992 

 

Mulţumesc colegiului de electori

Cele două ore în care am răspuns la întrebările celor 67 de electori reprezentând cele 17 partide politice şi asociaţii civice din componenţa CDR, au fost examenul cel mai greu şi cel mai plin de învăţăminte din viaţa mea. Faptul că, prin votul electorilor s-a exprimat opţiunea unor formaţiuni de o mare diversitate, dă acestui act o greutate care obligă.

Participarea la această selecţie a unor personalităţi politice de anvergură ilustrează capacitatea Convenţiei Democratice de a oferi electoratului valori.

Voi încerca să reprezint în continuare un element de coeziune pentru Convenţia Democratică, pentru toţi cei care cred în democraţie, în vocaţia de schimbare a României.

 

Voi lupta pentru ca singura putere să fie cea a legilor

şi singura voinţă – cea a naţiunii

În această clipă, în care am fost investit să intru în competiţia alegerilor pentru Preşedinţia României, în care mulţi văd un vârf al puterii, vă mărturisesc că m-am numărat şi mă voi număra întotdeauna printre cei care cred că adevărata putere este a celor fără putere, mai mult, că singurul fel în care puterea poate să nu fie periculoasă este de a o împărţi la cât mai mulţi. Voi lupta, deci, nu pentru a ajunge eu sau alţii la putere, ci pentru a ajunge în acel punct în care singura putere va fi cea a legilor şi singura voinţă – cea a naţiunii.

 

Schimbarea în bine depinde de noi

Mă aflu în faţa dumneavoastră pentru a marca începutul unui drum pe care va trebui să înaintez în numele celor care vor ca societatea românească să se schimbe radical. De felul şi de măsura în care vom reuşi să convingem societatea de necesitatea acestei schimbări, va depinde dacă schimbarea va fi posibilă, dacă ea se va produce într-adevăr. Trebuie să vă spun de la început că mijloacele materiale pe care le avem la dispoziţie spre a ne face cunoscute ideile şi pentru a le da astfel posibilitatea să convingă sunt extrem de reduse. Dar, avem de partea noastră exasperarea în faţa minciunii şi a suspiciunii, durerea în faţa dezbinării şi revolta în faţa corupţiei. Avem de partea noastră oboseala în faţa provocărilor la intoleranţă şi ură. Avem de partea noastră nevoia de stabilitate şi de claritate dorite nu numai de poporul român, ci şi de opinia publică internaţională care vrea să vadă în România o parte a Europei.

Cu toţii ştim că lunile care vor urma vor fi determinante nu numai pentru următorii ani, dar şi pentru următoarele decenii ale istoriei noastre. Oricât de greu ne-ar fi – şi ne va fi foarte greu – rezultatul pe care-l vom obţine va depinde de noi, de capacitatea noastră de a fi convingători în analizarea problemelor şi în găsirea soluţiilor, în curajul şi puterea noastră de a spune toate adevărurile până la capăt. Reuşita noastră va depinde însă şi de presă, de cea de-a patra putere a oricărei democraţii, singura care – după părerea mea – funcţionează, deocamdată, satisfăcător în România.

 

Sunt imun la presiuni şi şantaj

Acesta este pe scurt răspunsul la prima dumneavoastră întrebare: sunt imun la presiuni şi şantaj. Voi răspunde la fel de concis şi celorlalte întrebări pe care mi le-aţi adresat:

Am fost propus de Alianţa Civică şi de Solidaritatea Universitară şi m-am bucurat de sprijinul celorlalte asociaţii civice încă din primul tur. Rezultatul final îl datorez însă şi partidelor care m-au onorat cu încrederea lor. Sunt profund mişcat de declaraţiile de susţinere ale celorlalţi candidaţi şi sunt convins că vom conlucra perfect până la alegeri şi după alegerile prezidenţiale.

Voi face o campanie electorală constructivă.

Nimeni nu se defineşte prin negare, ci prin afirmarea propriei personalităţi.

Ceea ce contează este responsabilitatea individuală.

Situaţia de criză din ţară, suferinţele şi disperarea a milioane de oameni sunt atât de mari încât a sta deoparte, astăzi, în România, delegând implicit veleitarilor, incapabililor sau corupţilor conducerea urbei şi a societăţii este mai mult decât indiferenţă, este o crimă. Şi, poate, ar trebui să ne amintim că, în Infernul lui Dante, chinurile cele mai cumplite erau rezervate celor indiferenţi...