Discursul preşedintelui Emil Constantinescu la
conferinţa „Iniţiativa Levant pentru Pace Globală”
7
martie 2019, Roma, Senatul Italiei, Palazzo Giustiniani
Educația pentru cultura păcii și Obiectivele de Dezvoltare
Durabilă: Lecții din istoria Levantului pentru prevenirea
conflictelor viitoare
În decembrie 2011,când am lansat la Academia de Diplomație Culturală din
Berlin ideea unei ”Inițiative Levant pentru Pace Globală”,era o
încercare de fundamentare teoretică a culturii păcii prin
diplomație culturală. Prin asumarea ei de către Coaliția
Interparlamentară pentru Etică Globală sub patronajul
profesorului Federico Mayor, fostul Director UNESCO, ea a
devenit o forță în mișcare. De ce Levantul este potrivit pentru
acest rol? Pentru că Levantul cuprinde în istoria sa elementele
culturale, sociale, economice și civilizaționale care îl
recomandă ca un exemplu de spațiu al co-existențeiîn diversitate.
Levantul se suprapune peste spațiul Orientului Mijlociu, Caucazului,
Balcanilor și Africii de Nord, divizat astăzi în 27 de state
după ce popoarele acestor țări au conviețuit în cadrul
imperiilor asirian, babilonian, egiptean, persan, arab, bizantin,
otoman. Este o zonă în care culturi, tradiții, obiceiuri și
civilizații au supraviețuit timpului și presiunilor externe.
Astăzi, zona Levantului istoric este supusă agresiunii
terorismului, extremismului, migrației, mișcărilor naționaliste,
amenințărilor militare. Acestea nu sunt rezultatul diferențelor
dintre popoarele și țările din Levant, ci al mișcărilor
extremiste și a influențelor externe care folosesc diferențele
culturale în scopuri proprii.
În ciuda războaielor și a cruciadelor, Levantul este locul unde timp de
secole creștiniiși evreii au trăit împreună cu musulmanii,
suniții și șiiții. Acest lucru a fost posibil atât timp cât
înțelegerea Celuilalt și respectul reciproc au permis
cooperarea. Aceste premise sunt elementele fundamentale ale
diplomației culturale, un instrument de putere soft, menit să se
alăture diplomației clasice, s-o îmbogățească și să ofere
instrumente care pot fi utilizate și în gestionarea celor mai
sensibile chestiuni.
Războaiele secolelor XX și XXI au demonstrat că diplomația clasică bazată pe
presiuni politice, economice și militare este insuficientă în
abordarea acestor zone complicate. Intervențiile recente din
Afghanistan, Irak, Libia și Siria, conflictele înghețate din
Caucaz, tensiunile latente dintre cele două Corei, precum și
lupta spre afirmare a tinerelor națiuni din Balcani au
demonstrat că forța militară și armele nu sunt instrumentele
potrivite pentru gestionarea problemelor din aceste zone. Așadar,
a venit timpul să ne concentrăm atenția pe aspectele culturale
și civilizaționale pentru a înțelege rolul jucat de religie și
tradiții în aceste zone, pentru a le putea transforma în
mijloace de dialog și cooperare. Pentru că, așa cum ne-a învățat
istoria, când tunurile tac,muzele vorbesc și oamenii pot să
înceapă să dialogheze prin intermediul artei, literaturii,
muzicii.
Levantul este și leagănul istoric al diplomației culturale. Dar este locul
care ne-a demonstrat cum absența înțelegerii Celuilalt a condus
la decizii greșite în politica externă, decizii care au generat
conflicte sau războaie. Neînțelegerea Celuilalt, precum și a
elementelor de istorie și tradiție care au condus la nașterea
motivațiilor naționale, etnice și religioase respective i-au
determinat pe mulți să creadă că pot supune aceste teritorii,
peste care s-au suprapus atât de multe imperii. Ceea ce nu s-a
înțeleseste faptul că aceste teritorii nu pot fi supuse,
întrucât au puternică identitate și voce proprie. Nu este
posibilă nicio soluție viabilă fără antrenarea în dialog și
cooperare a reprezentanților lor autentici.
Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului,pe
care l-am fondat la București ca un centru de excelență a
Academiei Mondiale de Artă și Știință, are drept obiectiv
promovarea cercetărilor științifice și educației superioare
pentru crearea unei culturi a păcii prin dialog, cooperare și
înțelegere –reunind membri ai comunității academice, lideri
spirituali, lideri politici și reprezentanți ai tinerei
generații. Cultura păcii vizează un nou tip de relații între
state, dar mai ales relații între indivizi și popoare, care
împărtășesc valori comune, cu mult înaintea apariției
statelor-națiune în secolul XIX.
Chiar în timp ce discutăm, sub egida Institutului de Studii Avansate pentru
Cultura și Civilizația Levantului, se desfășoară la București o
conferință internațională cu tema ”De la confruntare la dialog.
Europa și evoluția discursului cultural, religios și politic în
Orientul Mijlociu”, care abordează evoluția dialogului în acest
spațiu de-a lungul a două milenii.
Levantul este leagănul religiilor abrahamice: mozaică, creștină și
musulmană. Este momentul să redescoperim valențele profunde ale
acestor religiinu pentru a le folosi unul împotriva celuilalt,
așa cum s-a petrecut de-a lungul istoriei tragice a umanității,
ci pentru a înțelege rațiunea existenței noastre pe Pământ.
Pacea estenumele lui Dumnezeu, indiferent că suntem creștini,
musulmani, evrei sau practicanți ai religiilor asiatice. Pacea
este un instrument prin care apărăm dreptul la viață, valoarea
supremă pe care am primit-o și pe care nu avem dreptul s-o
anihilăm.
Îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă lansate de Națiunile Unite
poate fi realizată numai în timp de pace și prin recurs la pace,
întrucât problemele pe care urmăresc să le rezolve sunt
rezultatul conflictelor și al războiului. Este vorba despre
sărăcie, analfabetism, foamete, lipsa apei și a igienei. Aceste
chestiuni nu pot fi rezolvate prin recurs la forța militară. Din
contră, dialogul, cooperarea și înțelegerea, precum și respectul
reciproc sunt esențiale în crearea unui cadru de soluționare.
Iar acest cadru de soluționare poate fi implementat numai pe
timp de pace.
Începând cu anul 2011, Inițiativa Levant pentru Pace Globală a fost
prezentată în marile foruri de dezbatere ale lumii. Este a doua
oară când o prezintăm în Senatul italian. Nu este o alegere
întâmplătoare, Italia are o istorie milenară, care a influențat
puternic istoria lumii. În același timp, Italia a fost puntea
între civilizațiile Levantului și ale Orientului Îndepărtat și
Civilizația Occidentală.De-a lungul acestor 8 ani am susținut
nevoia ca oamenii și decidenții să se concentreze pe ideea păcii
și s-o utilizeze ca soluție viabilă pentru rezolvarea
tensiunilor. Pacea trebuie predată în școli ca valoarea de drept
a secolului XXI, dar ea trebuie să experimentată prin trecerea
de la principii la acțiune.Este motivul pentru care salutăm
Acordul de la Roma pentru Educația privind Cultura Păcii și
Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, precum și efortul de a
promova acest acord în cadrul Uniunii Europene, Uniunii Africane,
statelor ASEAN, Ligii Arabe, Consiliului Europei, Națiunilor
Unite.
Atunci când Benjamin Disraeli s-a întors de la Congresul de la Berlin, în
1878, a afirmat:
”M-am
întors din Germania cu pacea zilelor noastre”. Realitatea avea
să-l contrazică prin multiplicarea războaielor coloniale și a
celor regionale care au culminat cu Primul Război Mondial, în
care au pierit peste 16 milioane de vieți. În 1939, Neville
Chamberlain s-a întors de la Berlin cu același slogan – ”pacea
zilelor noastre”. La puțin timp s-a declanșat al Doilea Război
Mondial, în care au pierit zeci de milioane de oameni
și s-a soldat cu imense distrugeri de bunuri materiale și
spirituale. Au urmat decenii de Război Rece sub teroarea
amenințării nucleare, urmate în ultimele trei decenii de o ”pace
globală caldă”, marcată de războaie civile, războaie hibride și
globalizarea terorismului.
A venit timpul să înțelegem că pacea zilelor noastre nu poate fi decât
rezultatul unui lung proces de creare a unei culturi a păcii
prin educație, de-a lungul mai multor generații. Este timpul să
înțelegem că o pace durabilă nu poate fi obținută numai prin
compromisuri între Marile Puteri militare, ci ea se poate
întemeia numai pe o cultură a păcii, care se poate obține
printr-un lung și stăruitor proces de educație. Este sarcina
istorică a liderilor religioși, personalităților academice,
liderilor civili și a liderilor politici responsabili.
|