Discursul preşedintelui Emil Constantinescu la

conferinţa „Iniţiativa Levant pentru Pace Globală”

7 martie 2019, Roma, Senatul Italiei, Palazzo Giustiniani

 

Educația pentru cultura păcii și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă: Lecții din istoria Levantului pentru prevenirea conflictelor viitoare

 

În decembrie 2011,când am lansat la Academia de Diplomație Culturală din Berlin ideea unei ”Inițiative Levant pentru Pace Globală”,era o încercare de fundamentare teoretică a culturii păcii prin diplomație culturală. Prin asumarea ei de către Coaliția Interparlamentară pentru Etică Globală sub patronajul profesorului Federico Mayor, fostul Director UNESCO, ea a devenit o forță în mișcare. De ce Levantul este potrivit pentru acest rol? Pentru că Levantul cuprinde în istoria sa elementele culturale, sociale, economice și civilizaționale care îl recomandă ca un exemplu de spațiu al co-existențeiîn diversitate.

Levantul se suprapune peste spațiul Orientului Mijlociu, Caucazului, Balcanilor și Africii de Nord, divizat astăzi în 27 de state după ce popoarele acestor țări au conviețuit în cadrul imperiilor asirian, babilonian, egiptean, persan, arab, bizantin, otoman. Este o zonă în care culturi, tradiții, obiceiuri și civilizații au supraviețuit timpului și presiunilor externe. Astăzi, zona Levantului istoric este supusă agresiunii terorismului, extremismului, migrației, mișcărilor naționaliste, amenințărilor militare. Acestea nu sunt rezultatul diferențelor dintre popoarele și țările din Levant, ci al mișcărilor extremiste și a influențelor externe care folosesc diferențele culturale în scopuri proprii.

În ciuda războaielor și a cruciadelor, Levantul este locul unde timp de secole creștiniiși evreii au trăit împreună cu musulmanii, suniții și șiiții. Acest lucru a fost posibil atât timp cât înțelegerea Celuilalt și respectul reciproc au permis cooperarea. Aceste premise sunt elementele fundamentale ale diplomației culturale, un instrument de putere soft, menit să se alăture diplomației clasice, s-o îmbogățească și să ofere instrumente care pot fi utilizate și în gestionarea celor mai sensibile chestiuni.

Războaiele secolelor XX și XXI au demonstrat că diplomația clasică bazată pe presiuni politice, economice și militare este insuficientă în abordarea acestor zone complicate. Intervențiile recente din Afghanistan, Irak, Libia și Siria, conflictele înghețate din Caucaz, tensiunile latente dintre cele două Corei, precum și lupta spre afirmare a tinerelor națiuni din Balcani au demonstrat că forța militară și armele nu sunt instrumentele potrivite pentru gestionarea problemelor din aceste zone. Așadar, a venit timpul să ne concentrăm atenția pe aspectele culturale și civilizaționale pentru a înțelege rolul jucat de religie și tradiții în aceste zone, pentru a le putea transforma în mijloace de dialog și cooperare. Pentru că, așa cum ne-a învățat istoria, când tunurile tac,muzele vorbesc și oamenii pot să înceapă să dialogheze prin intermediul artei, literaturii, muzicii.

Levantul este și leagănul istoric al diplomației culturale. Dar este locul care ne-a demonstrat cum absența înțelegerii Celuilalt a condus la decizii greșite în politica externă, decizii care au generat conflicte sau războaie. Neînțelegerea Celuilalt, precum și a elementelor de istorie și tradiție care au condus la nașterea motivațiilor naționale, etnice și religioase respective i-au determinat pe mulți să creadă că pot supune aceste teritorii, peste care s-au suprapus atât de multe imperii. Ceea ce nu s-a înțeleseste faptul că aceste teritorii nu pot fi supuse, întrucât au puternică identitate și voce proprie. Nu este posibilă nicio soluție viabilă fără antrenarea în dialog și cooperare a reprezentanților lor autentici.

Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului,pe care l-am fondat la București ca un centru de excelență a Academiei Mondiale de Artă și Știință, are drept obiectiv promovarea cercetărilor științifice și educației superioare pentru crearea unei culturi a păcii prin dialog, cooperare și înțelegere –reunind membri ai comunității academice, lideri spirituali, lideri politici și reprezentanți ai tinerei generații. Cultura păcii vizează un nou tip de relații între state, dar mai ales relații între indivizi și popoare, care împărtășesc valori comune, cu mult înaintea apariției statelor-națiune în secolul XIX.

Chiar în timp ce discutăm, sub egida Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului, se desfășoară la București o conferință internațională cu tema ”De la confruntare la dialog. Europa și evoluția discursului cultural, religios și politic în Orientul Mijlociu”, care abordează evoluția dialogului în acest spațiu de-a lungul a două milenii.

Levantul este leagănul religiilor abrahamice: mozaică, creștină și musulmană. Este momentul să redescoperim valențele profunde ale acestor religiinu pentru a le folosi unul împotriva celuilalt, așa cum s-a petrecut de-a lungul istoriei tragice a umanității, ci pentru a înțelege rațiunea existenței noastre pe Pământ. Pacea estenumele lui Dumnezeu, indiferent că suntem creștini, musulmani, evrei sau practicanți ai religiilor asiatice. Pacea este un instrument prin care apărăm dreptul la viață, valoarea supremă pe care am primit-o și pe care nu avem dreptul s-o anihilăm.

Îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă lansate de Națiunile Unite poate fi realizată numai în timp de pace și prin recurs la pace, întrucât problemele pe care urmăresc să le rezolve sunt rezultatul conflictelor și al războiului. Este vorba despre sărăcie, analfabetism, foamete, lipsa apei și a igienei. Aceste chestiuni nu pot fi rezolvate prin recurs la forța militară. Din contră, dialogul, cooperarea și înțelegerea, precum și respectul reciproc sunt esențiale în crearea unui cadru de soluționare. Iar acest cadru de soluționare poate fi implementat numai pe timp de pace.

Începând cu anul 2011, Inițiativa Levant pentru Pace Globală a fost prezentată în marile foruri de dezbatere ale lumii. Este a doua oară când o prezintăm în Senatul italian. Nu este o alegere întâmplătoare, Italia are o istorie milenară, care a influențat puternic istoria lumii. În același timp, Italia a fost puntea între civilizațiile Levantului și ale Orientului Îndepărtat și Civilizația Occidentală.De-a lungul acestor 8 ani am susținut nevoia ca oamenii și decidenții să se concentreze pe ideea păcii și s-o utilizeze ca soluție viabilă pentru rezolvarea tensiunilor. Pacea trebuie predată în școli ca valoarea de drept a secolului XXI, dar ea trebuie să experimentată prin trecerea de la principii la acțiune.Este motivul pentru care salutăm Acordul de la Roma pentru Educația privind Cultura Păcii și Obiectivele de Dezvoltare Durabilă, precum și efortul de a promova acest acord în cadrul Uniunii Europene, Uniunii Africane, statelor ASEAN, Ligii Arabe, Consiliului Europei, Națiunilor Unite.

Atunci când Benjamin Disraeli s-a întors de la Congresul de la Berlin, în 1878, a afirmat:  ”M-am întors din Germania cu pacea zilelor noastre”. Realitatea avea să-l contrazică prin multiplicarea războaielor coloniale și a celor regionale care au culminat cu Primul Război Mondial, în care au pierit peste 16 milioane de vieți. În 1939, Neville Chamberlain s-a întors de la Berlin cu același slogan – ”pacea zilelor noastre”. La puțin timp s-a declanșat al Doilea Război Mondial, în care au pierit zeci de milioane de oameni și s-a soldat cu imense distrugeri de bunuri materiale și spirituale. Au urmat decenii de Război Rece sub teroarea amenințării nucleare, urmate în ultimele trei decenii de o ”pace globală caldă”, marcată de războaie civile, războaie hibride și globalizarea terorismului.

A venit timpul să înțelegem că pacea zilelor noastre nu poate fi decât rezultatul unui lung proces de creare a unei culturi a păcii prin educație, de-a lungul mai multor generații. Este timpul să înțelegem că o pace durabilă nu poate fi obținută numai prin compromisuri între Marile Puteri militare, ci ea se poate întemeia numai pe o cultură a păcii, care se poate obține printr-un lung și stăruitor proces de educație. Este sarcina istorică a liderilor religioși, personalităților academice, liderilor civili și a liderilor politici responsabili.