Discursul preşedintelui Emil Constantinescu la Eurasian Economic Summit, sesiunea prezidenţială, Istanbul, 7 februarie 2019

Populismul

Populismul este unul din cuvintele cele mai folosite astăzi. Articolele științifice și cărțile care s-au publicat īn ultimul timp despre teoria populismului mai mult au adāncit confuzia asupra acestui fenomen.

Evocarea istoriei n-a dus la nimic, pentru că „narodnicismul rus” sau populismul american din secolul al XIX-lea nu au nicio legătură cu situația actuală. Īn prezent, cuvāntul „populism” este folosit ca o insultă īn confruntările politice dintre partidele de extremă stānga  și de extremă dreapta care se acuză reciproc. Societatea civilă īl folosește pentru a condamna īn bloc elita politică și administrativă, pe care o acuză că īl practică, iar guvernul acuză opoziția că-l folosește pentru a cuceri puterea prin mijloace nelegitime. Īn mod paradoxal, toți au dreptate, pentru că este cel mai eficient mijloc de a manipula populația, creānd senzația pentru fiecare grup că reprezintă „poporul” īn totalitatea lui.

După părerea mea, populismul este o realitate politică și socială a prezentului care reprezintă un efect pervers al eșecului democrației reprezentative și al frustrărilor generate de eșecul statului bunăstării. De ce cred că este un subiect inspirat ales pentru o dezbatere la o sesiune intitulată Sagacious Men Session. Speakerii acestei sesiuni merită acest titlu nu datorită funcției de șefi de stat sau vārstei lor, ci pentru că noi am trăit cu toții o experiență dificilă,de multe ori dureroasă și numai depășirea unor momente grele te poate face īnțelept. Experiența noastră comună este cea de lideri ai tranziției de la regimuri autoritare la democrație, de la economie de comunism planificată la economie de piață.

Marile mișcări populare din ultimul deceniu al secolului XX, pe care noi le-am condus, au avut ca motor idealuri īnalte ale umanității: libertatea, adevărul, dreptatea. Studenții și copiii mei nu s-au ridicat īn decembrie 1989, īn Piața Universității din București, pentru a protesta īmpotriva majorării prețului la benzină sau pentru mărirea salariului.Dacă au strigat “Libertate, te iubim, pentru tine noi murim”, „Vrem adevărul” „Alegeri libere”, „Presă liberă”, īn fața lor nu erau tunuri cu apă și gloanțe de cauciuc, ci tancuri și armată cu muniție de război. Peste o mie de oameni au fost uciși și peste trei mii arestați și torturați și ar fi fost și ei uciși dacă o mare mulțime de oameni nu ar fi īnfruntat a doua zi trupele dictatorului, determināndu-l să fugă. Reformele din anii care au urmat după prăbușirea dictaturilor comuniste din Europa de Est au fost plătite din greu de popoarele noastre. Noi am fost conștienți de acest preț și nu am mințit popoarele noastre. Noi, care am trăit īn regimuri totalitare, știm foarte bine deosebirea dintre populism și demagogie.

Demagogia era minciuna conducătorilor comuniști pentru exterior. Popoarele din aceste țări nu credeau īn această demagogie și priveau cu speranță spre societățile occidentale, pe care le vedeau īntruchipānd valorile democrației. Astăzi se pare că Occidentul nu mai crede īn valorile democrației reprezentative. Īn societățile occidentale actuale dominate de consumism, unde valoarea supremă pare a fi banul,populismul se bazează pe frică. Pe frica oamenilor īn fața războiului, terorismului, migrației, a schimbărilor sociale și climatice. Aceste frici diferite sunt identificate la diferite grupuri, cu ajutorul rețelelor de socializare și li se răspunde cu mesaje specifice pe aceleași rețele de socializare, asmuțind unele grupuri īmpotriva altora. Dacă vom continua să combatem populismul prin acuzații reciproce, nu ne putem aștepta la nici un progres.

Pentru a găsi soluții nu trebuie să ne limităm la efecte, ci să analizăm cauzele. Originea populismului actual vine din eșecul democrației reprezentative occidentale, mānată de circulația banilor īn triunghiul toxic: elita politică și administrativă – mediul de afaceri – mass media, care blochează afirmarea persoanelor competente și morale.

Populismul reprezintă și eșecul societății comunicării, unde majoritatea rețelelor de comunicare este sufocată de sex, pornografie, violență și fake news, ceea ce a făcut să fie caracterizată ca o societate „post adevăr” sau, mai direct, societatea minciunii”.

Populismul este și eșecul guvernării globale īntr-un moment īn care promotorii globalizării, SUA și Marea Britanie, īntāmpină dificultăți īn dominarea ei și se retrag īntr-un discurs naționalist care, dacă ar fi fost adoptat īn urmă cu un deceniu de lideri din alte țări ale lumii, aceștia ar fi fost declarați nefrecventabili.

Populismul este și uneșec cultural īn momentul īn care candidații prezidențiali īn SUA nu-și mai prezintă proiectele de guvernare vizionare īn universități de prestigiu ci comunică pe Twitter, īn propoziții scurte, direct cu poporul”.

Populismul este și un eșec al Educației, atunci cānd democratizarea īnvățămāntului este īnlocuită cu masificarea īnvățămāntului și universitățile sunt conduse ca niște companii comerciale. Prin degradarea nivelului de cultură și educație, societatea se vede lipsită de persoane capabile să judece cu propria lor minte și ne īndreptăm spre o societate cu instituții democratice, dar fără cetățeni.

Drept consecință, democrația nu se mai confruntă, ca pānă acum, doar cu autoritarismul ci și cu protestocrația, care generează haos. Īn cele din urmă, aceste mișcări populiste fără ideologie, programe politice și lideri vor genera nostalgia după lideri autoritari, ducānd, pānă la urmă, tot spre totalitarism. Dacă ideea unui comunism „cu față umană” a eșuat definitiv, ne īndepărtăm tot mai mult și de un capitalism „cu față umană”.

După părerea mea, este nevoie de un nou umanism bazat pe valorile morale universale și el poate fi promovat doar īn mediul academic și pus la baza unei reconstrucții a societății civile, capabile să revigoreze instituțiile democratice. Aceasta este responsabilitatea noastră, a mediului academic.