BILANŢ LA FINE DE MANDAT[*]

 

Valoarea, în primul rând

          Modelul de dezvoltare ales pentru prima etapă a mandatului 1992-1996 a fost al unei creşteri pe orizontală cu accent pe acoperirea cerinţelor din domeniile ştiinţelor politice, administraţiei publice şi management-ului. Semnificative sunt în acest sens extinderea numărului de facultăţi şi creşterea constantă a numărului de locuri pentru primul an de studii. Dacă, în 1992, Universitatea înregistra un număr dublu de studenţi faţă de aproape 8.000 studenţi în 1990, astăzi numărul lor este de aproape patru ori mai mare decât cel din 1990. Acestei veritabile explozii i-a corespuns şi o triplare a numărului de posturi didactice.

          Strategia valorii, pe care m-am angajat s-o promovez din momentul alegerii mele în funcţia de rector, s-a bucurat de susţinerea corpului profesoral la nivelul catedrelor, consiliilor profesorale şi Senatului. Criteriile legate de opţiuni ideologice şi politice, recomandările întemeiate pe relaţii de familie sau prietenie au fost definitiv abandonate în favoarea unor standarde ştiinţifice de evaluare a performanţelor academice. Acestea au funcţionat atât la promovarea cadrelor didactice existente în facultăţi, cât şi la integrarea în corpul profesoral a unor personalităţi cu prestigiu câştigat prin lucrări publicate în ţară şi în străinătate. Din 1992 până în 1995 numărul posturilor didactice a crescut de la 1750 la 2436, iar în prezent este de trei ori mai mare decât în 1990.

          Începând cu 1993, accentul a fost pus pe o dezvoltare pe verticală prin introducerea unor forme superioare de pregătire după obţinerea licenţei: masterat cu durata de un an şi doctorat cu frecvenţă cu durata de trei ani. Prevalează specializarea în subdomenii cu perspectivă de creştere în ţară şi pe plan mondial.

          Criteriul valoric s-a impus şi în selecţionarea studenţilor pentru admiterea la cursurile de master şi la doctorat, pentru bursele de studii acordate de Universitatea Bucureşti sau de alte universităţi din străinătate. Ne putem mândri astăzi că absolvenţii noştri se numără printre cei mai apreciaţi cursanţi şi doctoranzi ai unor mari universităţi din SUA, Canada, Belgia, Franţa, Germania, Italia. Ei sunt noii ambasadori ai învăţământului românesc, argumentul viu şi convingător al potenţialului intelectual de excepţie cultivat cu pricepere şi devotament de profesorii lor din ţară.

 

Creditarea efortului pluridisciplinar

          Nu este nici o îndoială că performanţele studenţilor şi absolvenţilor Universităţii Bucureşti se datorează în egală măsură noii structuri a programelor de învăţământ, diversificării disciplinelor opţionale, posibilităţii de frecventare simultană a două facultăţi şi valorificării rezultatelor obţinute la fiecare dintre acestea prin sistemul de credite transferabile. Această creditare a efortului pluridisciplinar a influenţat pozitiv interesul studenţilor pentru înscrierea la o a doua facultate şi lărgirea cunoştinţelor în măsură să ridice gradul lor de pregătire profesională. Ea are şi avantajul de a-i forma pentru sistemul concurenţial de angajare şi promovare care se practică tot mai mult, îndeosebi în sfera firmelor private.

          Universitatea Bucureşti a fost prima instituţie de învăţământ superior din România care a elaborat un program de reformă şi dezvoltare şi are satisfacţia de a şti că acesta a fost folosit ca model de numeroase alte universităţi din ţară.

          Noua structură a programelor de învăţământ se bazează în bună măsură pe cele 53 de acorduri de colaborare inter-universitară care au  fost asigurate prin prezenţa unor profesori din alte ţări şi continente la cursuri, seminarii, ateliere de lucru şi de formare pentru cercetare. O premieră o constituie cele 25 de protocoale încheiate direct la nivelul facultăţilor de matematică, fizică, chimie, biologie, geologie-geofizică, litere, istorie, limbi străine, jurnalistică. De asemenea, în domeniile menţionate, cărora li se adaugă sociologia, politologia şi management-ul universitar, Universitatea Bucureşti a fost inclusă în 20 de proiecte TEMPUS pentru perfecţionarea corpului profesoral şi dotarea cu aparatură. În 1995 au fost aprobate încă 14 noi proiecte în care Universitatea Bucureşti este parteneră sau coordonatoare.

          O altă premieră a acestui mandat 1992–1996 o constituie doctoratele în co-tutelă, îndeosebi cu universităţi din Franţa, în domeniile: chimie, fizică, matematică, drept, geologie.

 

Lipsa de fonduri

          Realizarea obiectivelor din strategia de dezvoltare a întâmpinat şi întâmpină încă dificultăţi din lipsa resurselor materiale. Deficitul de spaţii de învăţământ se resimte îndeosebi la facultăţile de sociologie, jurnalism, ştiinţe politice şi administrative. Alte facultăţi dispun de spaţii uzate care impun investiţii pentru reparaţii capitale.

          S-au făcut eforturi deosebite pentru completarea spaţiilor de cazare din căminele studenţeşti prin preluarea a trei clădiri transformate acum în cămine şi obţinerea unor locuri de cazare în internate şcolare şi cămine administrate de alte universităţi (Universitatea de Medicină şi Farmacie şi Universitatea Politehnică Bucureşti). Pot fi astfel cazaţi 7300 de studenţi, respectiv 60% din cei care au depus cereri în acest sens.

          În anul universitar 1994/1995 am început informatizarea secretariatelor şi serviciilor funcţionale prin dotarea cu calculatoare de mare capacitate şi imprimante performante în valoare de 120.000 dolari. Pentru anul 1995/1996 s-a prevăzut informatizarea bibliotecilor de la facultăţile de litere, matematică, fizică şi drept însumând 90.000 dolari. S-a asigurat astfel accesul la publicaţii de specialitate din străinătate. În acelaşi timp a crescut fondul de carte, în principal prin donaţii importante de cărţi din partea Guvernului austriac, Guvernului francez, de la British Council, Editura Blackwell, Fundaţia Volkswagen, firma Digital şi numeroase universităţi din SUA, Canada, Franţa, Germania, Belgia, Olanda. Le datorăm mulţumirile noastre, cum datorăm mulţumiri tuturor celor care ne-au sprijinit prin diferite alte donaţii: Fundaţiile Humboldt, Adenauer, DAAD, Fulbright, Sasakawa, IRES, USIA, Banca Mondială, Centrul European pentru Învăţământ Superior.

          Fondurile de la buget pentru dotarea cu echipamente, modernizarea laboratoarelor şi extinderea bibliotecilor au fost şi sunt insuficiente. Ca atare, s-a intensificat efortul facultăţilor pentru obţinerea de fonduri valutare proprii, participarea la programe europene, programe de colaborare bilaterală şi contracte de cercetare. Prin autofinanţare s-au făcut investiţii în valoare de 500 milioane lei. S-au procurat echipamente de calcul, copiatoare, mijloace de comunicare, iar, din 1995, accentul s-a pus pe echipamente specializate de laborator. Valoarea dotărilor din resurse extrabugetare în perioada 1992-1996 depăşeşte 10 miliarde lei. O parte însemnată a fost destinată constituirii şi dotării centrelor multi-media de la Facultatea de sociologie, psihologie, asistenţă socială, Facultatea de jurnalism, Colectivul de ecologie şi Catedra de limba franceză.

          Cu un indicator de 25% din venituri asigurate din surse extrabugetare, Universitatea Bucureşti se plasează între primele locuri pe ţară. Din 1995, structura cheltuielilor totale a fost schimbată astfel că suma destinată cheltuielilor de dezvoltare s-a dublat.

          Universitatea Bucureşti a fost prima universitate românească care a introdus, în 1992, sistemul de alocare internă a resurselor financiare pe facultăţi şi compartimente funcţionale în raport cu costurile medii pe student. Anul trecut acest mecanism a fost preluat şi de alte universităţi din ţară. După primii doi ani de aplicare s-a constatat că unele facultăţi nu reuşiseră să valorifice decât 10-20% din fondurile valutare alocate. Ca atare, în 1995, am pus la punct un sistem de reportare, realocare şi compensare care a permis unor facultăţi să cumuleze alocaţiile pentru 2-3 ani pentru a-şi procura echipamente mai costisitoare. Tot în 1995 s-a introdus un mecanism competiţional pentru alocarea de fonduri pentru dezvoltare pe bază de concurs cu proiecte.

          Autonomia financiară, autofinanţarea şi descentralizarea gestiunii fondurilor au dezvoltat competenţa managerială la nivelul facultăţilor şi catedrelor, precum şi responsabilitatea celor ce le conduc: decani, şefi de departament, şefi de catedră.

 

Performanţe şi prestigiu

          O contribuţie importantă la ridicarea nivelului de pregătire a studenţilor în pas cu noua structură a programelor universitare o datorăm eforturilor corpului profesoral de a edita  noi cursuri şi manuale. Faptul că, în 1992, incluzând şi Analele Universităţii, în tipografia proprie s-au realizat 260 de titluri în aproape 11 milioane de pagini îl consider o performanţă datorată în bună măsură personalului tehnic al tipografiei.

          Nu insist asupra distincţiilor acordate celor mai prestigioşi profesori, nici asupra premiilor şi burselor câştigate prin merit de studenţii şi licenţiaţii Universităţii Bucureşti. Insist asupra implicării corpului profesoral în perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar prin elaborarea de programe, organizarea inspecţiilor speciale în teritoriu, a colocviilor, examenelor şi îndrumării ştiinţifice. Ca urmare, în anul şcolar 1993/1994 au promovat definitivatul şi au primit gradele II şi I peste 6500 de profesori din licee şi colegii, faţă de 3400 în anul 1991/1992.

          Voi zăbovi acum asupra activităţii de cercetare. Dispunem în prezent de 23 de centre şi 27 de colective de cercetare, un birou de expertiză şi consulting şi trei staţiuni de cercetări la Brăila, Orşova şi Sinaia. Staţiunile sunt în mare măsură renovate şi dotate cu echipamente adecvate din resurse extrabugetare. Marea majoritate a centrelor şi colectivelor de cercetare s-au constituit în ultimii patru ani, 11 dintre acestea având profil multidisciplinar umanist. Sunt şi ele o premieră dacă avem în vedere că în 1992 nu exista nici un asemenea centru.

          Activitatea de cercetare pe bază de contracte a crescut corespunzător, de la 68 contracte în valoare de 67 milioane lei în 1992 la 168 contracte în valoare de 515 milioane lei în 1993 şi 110 contracte importante cu Ministerul Învăţământului şi cu Ministerul Cercetării şi Tehnologiei, în valoare de peste 1000 milioane lei în 1995.

          Faptul că 600 de cadre didactice au efectuat stagii de documentare sau de formare profesională în străinătate, 2200 de studenţi au beneficiat de burse externe cu durate de până la cinci ani, iar Universitatea Bucureşti este reprezentată în Asociaţia Europeană a Universităţilor (CRE), în Asociaţia Internaţională a Preşedinţilor de Universităţi sau în Asociaţia universităţilor cu predare (parţială sau completă) în limba franceză a făcut posibile o tot mai largă cunoaştere a comunităţii academice din Universitatea Bucureşti şi recunoaşterea performanţelor noastre, cu atât mai notabile cu cât universitarii din ţările cu care am colaborat ştiau foarte bine că avem serioase dificultăţi materiale şi financiare.

          Cercetările şi studiile efectuate în comun cu colegii din străinătate, vizitele lor la Bucureşti au contribuit de asemenea la întărirea prestigiului Universităţii noastre. Am avut astfel satisfacţia ca, în 1994, la sărbătorirea Tricentenarului Universităţii, să participe rectori şi prorectori reprezentând 50 de instituţii de învăţământ superior din 27 de state situate pe patru continente. S-a emis o medalie jubiliară şi s-au statornicit însemnele academice: stema, deviza şi steagul Universităţii Bucureşti. Anul Tricentenatului a însumat peste 50 de manifestări ştiinţifice omagiale.

          Prestigiul Universităţii a permis şi în acelaşi timp a crescut prin acordarea titlurilor onorifice. În perioada acestui mandat au fost acordate 34 de titluri Doctor Honoris Causa unor savanţi cu reputaţie internaţională, şefi de stat, reprezentanţi ai unor organizaţii internaţionale.  S-au înfiinţat titlurile de Professor Honoris Causa şi Membru de onoare al Senatului, conferite unor personalităţi care au contribuit la bunele relaţii externe ale României şi ale învăţământului universitar românesc.

 


 

[*] Raport prezentat în faţa Senatului Universităţii din Bucureşti, martie 1996