Cuvant la dezvelirea Monumentului ridicat la Popeşti-Leordeni, in memoria eroilor-martiri

din Timişoara, 18 august 2000 

 

Datori sa tinem minte

Ne aflam acum impreuna pentru a ne aminti evenimente tragice, petrecute in urma cu mai mult de un deceniu.

A trecut repede, a trecut incet acest deceniu? Ce ne amintim, cum ne amintim si de ce ne amintim sunt lucruri care ne definesc ca oameni si ca popor. Demnitatea oricarui popor are ca temei si memoria colectiva.

Evenimentele petrecute atunci, atat de tragice, atat de tulburatoare, acele crime de la Timisoara, marsavia de a transporta mortii de la Timisoara la Bucuresti, de a-i incinera si de a veni cu cenusa aici, pentru ca, aruncata in canal, sa i se piarda pana si urma, ne arata ca, de fapt, cei care au comis atunci crime se temeau ca cineva ar putea sa afle, ca ar putea sti adevarul si si-ar putea aminti mereu ce s-a petrecut.

Evocarea acelor evenimente capata si o alta semnificatie. Pentru ca trebuie sa ne punem intrebarea cu totii, fiecare in propriul lui suflet, daca astazi acele evenimente ne apar la fel de tragice, la fel de tulburatoare. Trebuie sa recunoastem ca, de multe ori, greutatile vietii de zi cu zi ne fac sa uitam de existenta unor lucruri importante, de libertate, de adevar, de puterea de a-l rosti. A trai in libertate este uneori la fel de greu ca a trai in tiranie. Este altfel, dar este totusi greu. Nu toti oamenii pot face fata confruntarii cu adevarul si, dupa parerea mea, astazi marea problema nu este sa cunoastem adevarul, ci capacitatea de a ni-l asuma.

Iata, se spune de foarte multe ori: “Nu am aflat adevarul despre revolutie, nu am aflat adevarul despre ce s-a intamplat la Timisoara”. In cazul acesta, adevarul s-a stabilit de la inceput. Dupa cum rezulta din dosarele penale intocmite in 1990, cei care au participat la stergerea urmelor crimelor comise au fost judecati si condamnati la inchisoare. Unul dintre generali s-a sinucis in inchisoare si nu vom sti niciodata daca din frica sau din cainta. Dosarele deschise dupa 1996 au fost inaintate instantelor de judecata si principalii vinovati au fost condamnati. In alte dosare se judeca acum recursul.

 

La inaltimea idealurilor pentru care altii s-au jertfit

In fraza care se repeta obsedant “Nu stim adevarul”, se ascunde insa si neputinta de a-l accepta si de a asuma consecintele lui. Pentru ca gesturile mari, sacrificiul celor putini la numar, datorita carora am obtinut libertatea, incomodeaza atunci cand nu putem sa fim la inaltimea idealurilor pentru care altii s-au jertfit.

Un asa-zis pragmatism politic pare sa fie noua denumire a cinismului si chiar a nerusinarii. Tot mai frecvent, in spatele vorbelor goale se ascunde goana disperata pentru privilegii, pentru avantaje, pentru interese personale. Dar aroganta, reaua credinta se pot afirma doar pe fondul nepasarii noastre atunci cand, coplesiti de lucrurile care ne framanta zilnic, uitam de lucrurile importante care ne definesc ca oameni si ca natiune.

Exista oameni a caror buna-cuviinta, modestie si solidaritate, iti dau speranta. Discursurile protocolare, uneori demagogice, devin inutile in fata gestului dumneavoastra simplu si uman de a va afla aici, alaturi de rudele celor ucisi la Timisoara carora li s-a luat pana si dreptul de a avea o identitate, un mormant si o cruce la capatai. Satenii din Popesti-Leordeni nu au fost martorii acelor evenimente tragice, care s-au consumat undeva departe, in vestul tarii si totusi, ei au contribuit la ridicarea acestui Monument. Au venit aici spre a le cinsti memoria chiar pe locul unde altii le-au necinstit cenusa zvarlind-o in apele murdare ale orasului. Acesti copii vor afla de la parintii si bunicii pe care i-au insotit astazi la aceasta pomenire, ca libertatea, adevarul, solidaritatea noastra, ca oameni si ca popor, sunt lucruri importante pentru care merita sa luptam si sa traim, pentru ca altii au murit pentru ele.