Alocuţiune cu
ocazia primirii participanţilor la Congresul Romaniştilor din Intreaga
Lume, la Palatul Cotroceni, Bucureşti, 21 iunie 2000
Romanisti intre
romani
Ma bucur ca sunteti
aici, la o intalnire informala si ca veti putea cunoaste Romania. Observ
chipuri cunoscute din alte tari, din universitati pe care am avut ocazia
sa le vizitez si ma bucur ca am prilejul acum sa va spun „bun venit” la
Bucuresti, la Congresul romanistilor din intreaga lume.
Aceste intalniri ale
romanistilor sunt deja destul de vechi. Inainte de 1990, se convocau mai
mult in strainatate. Schimbul de idei era liber, dar reprezentantii
Romaniei participau mai rar. Din fericire, cei care participau erau
chiar reprezentativi. Acum, aveti sansa sa va reuniti in Congres chiar
pe teritoriul Romaniei. Sper ca acelor care vin pentru prima data in
Romania sa le placa, iar cei mai multi, care au fost aici de mai multe
ori, sa remarce schimbarile in bine – spun eu – vizibile chiar si prin
geamul autocarelor cu care veti calatori prin Romania. In ultimii ani
s-au construit sute de mii de case taranesti si vile moderne, localuri
comerciale, ateliere, sedii de banci si societati de asigurari.
Revenind la placerea
intalnirii de astazi, ea este data si de faptul ca studiile carora v-ati
dedicat au ceva special. Ca universitar si cercetator de o viata, stiu
ca nu poti fi nici cercetator adevarat si nici profesor adevarat, daca
nu iubesti ceea ce faci. Iar cei care sunt cu adevarat cercetatori si
profesori isi iubesc obiectul de studiu chiar daca acesta inseamna roci,
organe de masini sau cifre. Dumneavoastra aveti o sansa in plus, pentru
ca aveti ocazia sa dialogati cu vorbitorii limbii care constituie
obiectul studiilor dumneavoastra. Cred ca aceasta aduce inaltei
pregatiri stiintifice si pasiunii pentru cercetare un anume plus, de
suflet.
Realitatea nefardata
Astazi, dorim si
chiar facem un raport mai corect intre imagine si realitate. Am decis ca
nu imaginea trebuie prelucrata, ci realitatea care poate sa schimbe
imaginea. Am respins asa-numitele „contracte de imagine” cu bani multi
si rezultate putine. Daca nu am reusit intotdeauna sa obtinem o imagine
de presa buna, cel putin nu am mai cheltuit bani care pot fi astfel
utilizati mai cu folos. Convingerea mea este ca niste subiecte
publicitare, indiferent ca apar in ziare sau la televiziune, nu pot
schimba imaginea pe termen lung si cu atat mai putin realitatea. In
acelasi timp, putem corecta prin dialog imaginea simplificatoare a tarii
lui Dracula si putem descoperi ce ne individualizeaza in oceanul
globalizarii.
Romania nu este o
mare putere politica, economica sau militara. Exista insa un domeniu in
care nu marimea este foarte importanta, ci unde identitatea,
originalitatea, profunzimea sunt valori esentiale. Si acesta este
cultura. Cultura oricarui popor incepe cu traditiile si, in aceasta
directie, romanii au pastrat o comoara nepretuita.
In vremea de astazi,
ispitele culturii de masa si ale confortului sunt foarte mari. Toata
lumea intrebuinteaza farfurii din material plastic de unica folosinta,
bea apa din sticle de plastic, asculta muzica pe CD-uri, compusa pe
sintetizator, sau se imbraca cu haine croite in serie. Aceasta realitate
se gaseste si in Romania si nu este un lucru rau. Dar pentru ca un om sa
se regaseasca pe sine, sa-si afle identitatea profunda, este nevoie de
traditia si credinta care exista sublimate in arta populara. Si poate,
mai mult ca oricand, la acest sfarsit de mileniu avem nevoie de
radacinile noastre.
Nu este insa de ajuns
sa ne regasim identitatea. O identitate trebuie afirmata si exersata.
Izolarea si tacerea au asupra identitatii acelasi efect pe care il au
seceta si intunericul asupra florilor.