Fragmente din alocutiuni tinute la Primaria Londrei si la Catedrala Westminster, Londra, 8 februarie 2000 

 

Cetatea Londrei, deschisa si amicala

Felul in care ne-ati intampinat aici, la Mansion House, mi-a confirmat o banuiala veche. Anume, aceea ca vestita ceata londoneza nu este altceva decat un zvon rautacios, menit sa ascunda caldura, de-a dreptul solara, cu care londonezii stiu sa-si intampine oaspetii. In memoria mea afectiva, Londra a incetat sa fie, de multa vreme, un oras obisnuit. El a devenit un spatiu geografic cu cel putin cinci dimensiuni, pentru ca, la cele trei deja cunoscute, trebuie adaugate dimensiunea neobisnuita a istoriei sale si inaltimea creativitatii britanice.

Londra caselor si Londra strazilor traieste in acelasi timp cu Londra marilor opere literare care si-au plimbat personajele pe aceste strazi si prin aceste case. Ea retraieste permanent momentele in care orasul dumneavoastra a oferit lumii speranta si forta in rezistenta impotriva raului si incredere intr-o serie de valori care astazi apar in mod firesc ca fiind ale tuturor.

Privind de aici, din Mansion House, Londra este acea comunitate cu foarte vechi traditii de autonomie si de libertate, care se guverneaza de o mie de ani dupa principii pe care le consideram si astazi eficiente.

Vreme de cinci decenii, patria mea a trait drama unui centralism comunist devastator, care nu a tinut seama de specificul, de nevoile si de capacitatea de autoguvernare a comunitatilor locale. Acum, am reparat in plan legislativ aceasta aberatie a istoriei, conferindu-le autonomie in gestionarea bugetelor locale si a problemelor comunitare. Am constituit o structura specializata care sa asigure transferul de competente si implementarea masurilor de descentralizare a administratiei, pastrand si spiritul traditional profund al comunitatilor romanesti, de implicare directa a celor mai respectabili membri ai lor in guvernarea localitatilor.

Iata de ce cred ca, dupa ce istoria ne-a despartit o lunga perioada, putem reveni astazi pe acelasi drum al slujirii intereselor cetatenilor si putem initia o cooperare la nivelul comunitatilor romanesti si britanice, bazandu-ne nu pe conjuncturi efemere, ci pe traditii si valori comune. Nu ma sfiesc sa spun ca experienta municipalitatii londoneze ar putea fi o excelenta sursa de inspiratie si un model pentru consiliul municipal si primaria generala a capitalei Romaniei. Sper ca veti da curs invitatiei omologilor dumneavoastra si ne vom revedea cat de curand la Bucuresti.

Vreau sa folosesc acest prilej ca sa aduc un omagiu Londrei   capitala a libertatii, care a oferit azil pentru numerosi cetateni romani nevoiti sa isi gaseasca aici refugiul si simbol al comunicarii libere, la care se conectau zilnic mii si mii de romani atunci cand doreau sa afle informatii corecte despre lumea in care traiesc, prin intermediul BBC. Chiar daca intre Big Ben si ceasul Bucurestiului exista o diferenta de doua ore, noi stim ca dangatul clopotului anunta ora exacta in aceeasi clipa, pentru toti ascultatorii.

 

Ziua Romaniei

Aniversarea a 120 de ani de relatii diplomatice intre Romania si Marea Britanie a conferit vizitei mele in Regatul Unit o dimensiune cu totul speciala. Excelenta acestor relatii a fost evocata ieri de Premierul Tony Blair in intalnirea pe care am avut-o in Downing Street 10. Este placerea mea sa evoc acum vizita sa la Bucuresti din mai 1999 si ce a insemnat pentru romani prezenta si discursul Primului ministru al Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord tinut in Parlamentul Romaniei. Referindu-se la Summit-ul de la Washington, din aprilie, la care luasem parte ca reprezentanti ai tarilor noastre, premierul Tony Blair si-a exprimat convingerea ca Romania, situata in fruntea candidatelor la aderare, va deveni membru al NATO la urmatoarea extindere a Aliantei. Am salutat cu aceeasi gratitudine si angajamentul sau personal de a sustine la reuniunea Consiliului European din decembrie, de la Helsinki, sprijinul Marii Britanii pentru ca Romania sa inceapa negocierile de aderare la Uniunea Europeana.

Ziua Romaniei ne-a adus bucuria de a gasi in tara dumneavoastra prieteni vechi si noi, sinceri si entuziasti, in randul autoritatilor, al organizatiilor neguvernamentale, al cetatenilor obisnuiti. La ceremonialul de schimbare a garzii la Palatul Buckingham, unde urma sa fiu primit de Majestatea Sa Regina, am fost intampinat in acordurile muzicii de fanfara care intona imnul national al Romaniei. La Inalta Curte de Justitie, protocolul zilei purta pe pagina de garda, imbratisate, drapelele nationale ale tarilor noastre. Multumesc Guvernului Majestatii Sale, municipalitatii si locuitorilor Londrei pentru onoarea si prietenia pe care ne-o acorda, asigurandu-va de dragostea si intreaga noastra consideratie.

 

Afinitati durabile

In ciuda unor sinuozitati ale relatiilor lor pe parcurs de secole si ale vicisitudinilor vremurilor pe care le-am trait adeseori in mod diferit, intre popoare pot exista afinitati durabile. Pentru romani, britanicul isi pastreaza profilul inconfundabil al temerarului inteligent si vizionar, sensibil la frumusetea lumii si la durerea celuilalt, dupa cum si tara dumneavoastra nu inceteaza a fi un model venit din vis si legenda pentru a se intrupa intr-un stat puternic, care si-a asumat responsabilitatea de a-si apara cetatenii promovand, in acelasi timp, dreptul la libertate si demnitate al tuturor cetatenilor lumii.

In istoria fiecarui popor exista constructii care reprezinta mai mult decat o zidire in piatra sau in otel. De secole, Westminster Abbey este un spatiu definitoriu al spiritualitatii engleze si britanice, in care s-au intrupat principii, valori si personalitati emblematice. Este opera unui popor cu simtul profund al credintei si al maretiei, binecuvantat de Dumnezeu cu darul devotamentului pana la sacrificiu pentru binele patriei si triumful justitiei.

Biserica este spatiul spiritual in care romanii s-au regasit mereu, in ceasurile mai bune sau mai grele ale istoriei lor. Biserica ne-a adus mai aproape de Dumnezeu si de semenii nostri, ne-a dat incredere, speranta si curaj. Biserica a fost Casa rugaciunilor noastre pentru binele tarii si al poporului roman, Casa in care ne-am strans si ne-am unit in anii lungi de rezistenta impotriva opresiunii unui regim totalitar pentru care ateismul n-a incetat sa fie arma de a supune si a umili un popor crestinat dintru inceputuri si ramas crestin in esenta dainuirii sale pana astazi.

Tricolorul romanesc, arborat acum sus, pe turnul Catedralei Westminster, ne emotioneaza si ne indeamna sa ingenunchem cu recunostinta pentru bucuria si mandria de a fi gasit in Biserica Anglicana o Casa a intelegerii fraterne, inchinata aceluiasi Dumnezeu, al tuturor crestinilor.