Alocuţiune la decernarea Diplomelor aniversare şi a Medaliilor de aur 10 Ani de la Revoluţia Romană anticomunistă din decembrie 1989, Bucureşti, 22 decembrie 1999 

 

Porti deschise

Decernarea Diplomei aniversare si a Medaliei de aur 10 ani de la Revolutia Romana Anticomunista din decembrie 1989 unor orase-martir inseamna, inainte de toate, un omagiu sincer si un gest de reala solidaritate cu lupta si cu idealurile martirilor nostri.

Timisoara, Sibiu, Arad, Brasov, Braila, Buzau, Targoviste, Cluj-Napoca sau Bucuresti nu inseamna si nu au fost niciodata doar niste tablite indicatoare sau un numar de strazi si de imobile. Orasele traiesc prin oameni, oameni care dau viata ideilor, oameni care misca istoria.

S-a spus mereu ca, atunci, in decembrie 89, romanii care s-au revoltat impotriva dictaturii au avut curaj. Sigur ca, in primul rand, au avut curaj. Insa, dincolo de curaj, a mai fost ceva. In spatele curajului a stat responsabilitatea pentru viitorul tarii. Gandul unui altceva, care sa nu fie doar o negare a anilor de dictatura comunista, ci si o noua constructie care sa deschida portile Romaniei spre un viitor european.

Este suficient sa ne imaginam acum, la sfarsitul lui 1999, cum ar fi aratat Romania daca dictatura supravietuia, inconjurata de vecinii de astazi si de lumea de astazi. De aceea, dupa zece ani, responsabilitatea si curajul raman cuvintele-cheie ale societatii romanesti. Avem nevoie astazi, la fel de mult ca acum zece ani, de curaj si de responsabilitate ca sa invingem inertia, coruptia, birocratia, suspiciunile si defetismul.

Acum zece ani s-au deschis larg portile spre libertate, dar, din pacate, nu s-au facut destui pasi hotarati dincolo de aceste porti.

Societatea civila, ca si economia de piata, au astazi un cadru legislativ clar si temeinic. Dar si societatea civila, si economia de piata au nevoie de oameni pentru a functiona. Au nevoie de oameni curajosi si responsabili, la fel ca in decembrie 1989.

Sa depasim un prag critic si sa spunem: Ajunge!

Omagierea de astazi dobandeste astfel, in afara gandului pios indreptat spre jerta eroilor, semnificatia unei datorii: noi, romanii anului 1999, trebuie sa depasim un prag critic. Sa spunem: Ajunge! Ajunge cu neincrederea in propriile noastre forte, ajunge cu lipsa de fermitate si de eficienta a celor desemnati sa dea incredere si sa actioneze in sensul indeplinirii reale a sperantelor noastre. Situatia tarii nu se pune astazi in termenii unui pesimism mioritic si nici in cei ai unui optimism patriotard. Ca si eroii din decembrie 89, trebuie sa avem un tel si o credinta, sa luptam cu hotarare, responsabilitate si curaj pentru atingerea lor.

Sunt constient ca niciodata nu vom putea alina durerea familiilor celor cazuti in zilele Revolutiei, ca foarte putin putem alina durerea celor raniti, de multe ori tratati cu neintelegere si uitare. N-am stiut si nu stim, de cele mai multe ori, sa ne cinstim cum se cuvine eroii. Nu am stiut intotdeauna sa alinam ranile din sufletele celor care au crezut in ceva, au luptat pentru idealul lor si apoi s-au trezit intr-o lume prea interesata de alte probleme, prea cruda pentru a le mai fi recunoscatoare. Sunt de asemenea constient ca multe dintre intrebarile acelor zile stau inca fara raspuns, cu toate eforturile care s-au facut pentru descalcirea evenimentelor tragice din orasele dumneavoasta.

 

Libertatea castigata cu sacrificii ne obliga

Idealul pentru care s-au ridicat eroii, spiritul Timisoarei, spiritul ei din 21 decembrie din Piata Universitatii si al celor din celelalte orase-martir, acel spirit al libertatii si al responsabilitatii trebuie sa ne determine noua, tuturor, mersul inainte. Si celor care sovaie, si celor care nu se mai simt in stare, si celor care se opun oricarei schimbari in viata lor.

In decembrie 1989, eroii si orasele-martir au castigat libertatea. Acum, dupa zece ani in care am strabatut o tranzitie dura, nedreapta uneori si de multe ori cenusie, avem in fata un drum catre o viata mai buna. Nu avem voie sa sovaim pe acest drum, sa inecam speranta in dispute politice sterile, in interese meschine. Pentru ca altfel nu vom merita sa ne uitam in ochii celor care au luptat atunci si nici sa vorbim despre eroii acelor zile.

Drumul Romaniei catre viitorul pe care il merita, dupa o lunga istorie marcata de suferinte, de nedreptati si de sacrificii, este deschis. Stim ca nu va fi usor. De aceea, acum, mai mult ca oricand, avem nevoie de determinarea, de curajul si viziunea pe care au avut-o in 1989 cetatenii oraselor-martir.