Mesaj la
deschiderea colocviului O dinamică a valorilor europene in Romania,
Cluj - Napoca, 24
septembrie 1999
Exista si o Europa a
romanilor
Numele celui mai mic
continent de pe glob are multiple semnificatii. Exista o multime de
„Europe”, intre care cea geografica nu este neaparat definitorie. Intre
numeroasele chipuri ale acestei realitati virtuale isi gaseste locul
fara indoiala si o Europa a romanilor: o istorie si un sentiement traite
de o tara cu intensitatea cu care un om isi traieste propria viata, cu
indarjire sau cu desfatare, cu sentimentul implinirii sau cu frustari,
cu mandrie sau cu orgoliul ranit.
Se afirma uneori
despre romani ca sunt excesivi de critici fata de ei insisi. E greu de
spus daca acest lucru este adevarat. Nu ne poate fi insa negata
inclinatia de a reveni mereu, cu intrebari, sperante si nelinisti,
asupra propriului nostru destin. Dorinta de autodefinire, fireasca la
toate popoarele lumii, a fost la noi pe cat de intensa, pe atat de
durabila. Adesea ea a capatat accente dramatice, evenimentele istoriei
rapindu-ne ragazul de a reflecta nestingherit asupra a ceea ce suntem si
asupra a ceea ce vrem sa fim.
Convingerea ca suntem,
prin trecutul nostru, prin inclinatiile si prin aspiratiile noastre,
parte inalienabila a unui intreg, un sunet distinct intr-o partitura mai
vasta, a marcat pragul modernitatii romanesti si a constituit cel mai
rezistent punct de sprijin al formarii constiintei de sine. La inceputul
secolului trecut, calatorii romani in Occident se simteau exploratori ai
unui continent pierdut. Redescoperind Europa cu ravna si uluire,
incercau sentimentul unei patetice regasiri a locurilor de acasa.
Catalizator al
propriilor noastre latente
Europa a insemnat,
pentru noi, romanii, cea mai puternica si mai rascolitoare tentatie de
impacare cu noi insine.
Cred ca ideea
europeana, care a starnit, nu o data, aprige polemici in Romania,
reprezinta cu mult mai mult decat un subiect de disputa intelectuala. Ea
a fost si este pentru romani o redutabila forta modelatoare si, ca sa
reiau o exprimare celebra a filozofului Lucian Blaga, un catalizator al
propriilor noastre latente.
Decizia politica,
actiunea sociala si cea economica, performanta intelectuala si creatia
culturala sunt de neimaginat in absenta unei constiinte nationale si a
unei permanente referinte, directe sau indirecte, la contextul european,
la ideea europeana.
Astazi, acesta
constanta a existentei romanesti din ultimile doua secole a devenit inca
si mai clara. Intr-o perioada in care Europa capata o configuratie
geopolitica din ce in ce mai unitara, reflectia si interogatia asupra
dinamicii valorilor europene constituie un capital pe care romanii stiu
sa-l pretuiasca si sa-l foloseasca potrivit interesului nostru national.