Cuvant la punerea temeliei manăstirii din Drăgăneşti Vlaşca, judeţul Teleorman, 5 iunie 1999 

 

Prima manastire din Teleorman

Am ascultat impreuna cuvintele pline de intelepciune ale Prea Sfintitului Episcop al celei mai tinere episcopii din tara. Aici, in acest loc, se va ridica prima manastire din Teleorman, sub hramul atat de plin de intelesuri al Sfintei Treimi. Ca orice ctitorie inaltata sub semnul valorilor crestine, ea va fi un loc de apropiere, de intelegere si dragoste intre semeni. Un simbol al biruintei credintei in fata tuturor pricinilor de poticnire care mai duc inca oamenii spre ura, dezbinare si fatarnicie.

Stiu ca asteptati foarte multe de la acest moment. Nedreptatile istoriei au afectat si aceste locuri in care oameni gospodari si cumsecade, cu dreapta credinta in Dumnezeu, au fost lipsiti de acest simbol, al unei manastiri inchinate Sfintei Treimi.

Romania trece acum printr-o perioada grea, dar decisiva pentru destinul sau, pentru ca ea va influenta in mare masura cursul istoriei noastre care nu a fost niciodata usor.

Nu traiti nici dumneavoastra, nici ceilalti cetateni ai acestei tari asa cum v-ati dori si intampinati la tot pasul dificultatile vietii. Este o realitate, dar nu este o fatalitate. Pentru ca drumul pe care il parcurgem astazi se indreapta e drept, mult prea greu si mult prea incet spre bunastarea pe care ne-o dorim cu totii, pentru noi si copiii nostri.

Puterea noastra de a crede impreuna, de a construi impreuna, de a ne bucura impreuna ne va ajuta sa implinim si acest vis. Privind spre ziua de maine trebuie sa intelegem, in primul rand, ca orice constructie durabila are nevoie de o temelie solida. Asa este si temelia acestei manastiri, pentru ca poporul roman s-a nascut crestin si intreaga sa istorie a stat sub semnul valorilor crestine. Satul romanesc, in special, si comunitatile romanesti, in general, au fost resursele de stabilitate si de solidaritate ale poporului nostru.

Aici, in acest loc asezat sub semnul harului divin, vreau sa va spun ca am toata increderea ca vom reusi sa depasim nelinistile si necazurile. Trebuie sa gasim in noi insine forta de care avem nevoie pentru a zidi cu iubire si speranta. Cat timp vom sti ca fiecare dintre dumneavoastra si fiecare compatriot al nostru poate trai in liniste si pace, ca om liber si stapan pe propriul destin, bucurandu-se de familie si prieteni in clipe de sarbatoare sau impartasindu-si necazurile in momente de cumpana, vom putea privi cu incredere spre viitor.

Dumnezeu sa ne ajute!