Declaraţie inaintea dezbaterii iniţiate de Preşedinte cu participarea membrilor Guvernului, reprezentanţilor partidelor parlamentare, ai sindicatelor, instituţiilor academice, mediilor de afaceri, organizaţiilor civice şi presei, Bucureşti, Palatul Cotroceni, 7 aprilie 1999 

 

Anunturi simultane de greva sindicala, parlamentara si fiscala

Romania se afla in fata unei grave crize politice, economice si sociale. Dupa cum stiti, marile centrale sindicale au anuntat intentia declansarii, la sfarsitul acestei luni, a unei greve generale. Pe acest fond, partidele de opozitie au anuntat o greva parlamentara prin parasirea lucrarilor in curs la Parlament, iar Asociatia oamenilor de afaceri din Romania (AOAR) a anuntat initierea unei greve fiscale prin refuzul de a mai plati taxele si impozitele datorate bugetului. Simultaneitatea acestora, premeditata sau nu, poate prabusi complet stabilitatea inca fragila a sistemului nostru economic, social si politic.

Organizand discutia de astazi, mi-am asumat sarcina constitutionala de a media intre autoritatile statului si intre acestea si societate. Nu putem sti daca aceasta intalnire, care se va desfasura in Sala Unirii din Palatul Cotroceni va fi o reusita. Dar tin sa remarc ca este totusi pentru prima data in istoria Romaniei cand se reunesc in jurul aceleiasi mese Guvernul, majoritatea parlamentara, opozitia parlamentara si trei segmente importante ale societatii civile: sindicatele, care reprezinta piata fortei de munca, organizatiile mediilor de afaceri, tot mai importante odata cu cresterea sectorului privat si organizatiile civice care au avut un rol important in crearea si consolidarea democratiei in Romania. In plus, la aceasta intalnire vor fi prezenti analisti politici, analisti economici, lideri de opinie, directori de ziare, de societati de radio si televiziune. Iata, deci, o participare extrem de larga si consistenta.

M-am straduit sa pregatesc cat mai serios aceasta intalnire: am ascultat diferitele puncte de vedere, in cadrul mai multor intalniri exploratorii cu reprezentantii acestor grupari. Tin in mod deosebit sa multumesc si celor foarte multi care nu vor fi prezenti la aceasta intalnire, dar care au participat la aceste consultari si care au permis conturarea mai exacta a problemelor si schitarea, deja, a unor solutii.

Ce ne poate aduce acest dialog intr-un cadru mai larg decat cadrul parlamentar? In primul rand, speranta detensionarii unor situatii conflictuale. Una dintre cauzele tensiunilor acumulate in timp si care au condus la o nemultumire cronica a cetatenilor Romaniei provine si din lipsa unui dialog serios.

Trebuie spus ca situatia Romaniei apare pe termen scurt ingrijoratoare. Si acest lucru il simt toti cetatenii tarii. La situatia dificila interna se adauga si faptul ca Romania se afla acum in vecinatatea unor zone de perturbare, nu doar financiare, ci si politico-militare.

In fine, dar nu in ultimul rand, aceasta situatie dificila apasa pe umerii unor oameni expusi de decenii privatiunilor, nelinistii si subdezvoltarii. Numarul celor care si-au pierdut increderea in capacitatea oamenilor politici de a preveni o criza majora este, din pacate, tot mai mare, iar unii si-au pierdut chiar increderea in ei insisi.

Aceasta situatie trebuie schimbata. Avem acum aceasta posibilitate si nu avem voie sa o ratam.

 

Clarificarea si ierarhizarea problemelor tarii

Pentru a nu irosi aceasta sansa, trebuie sa punem putina ordine in conceptiile si actiunile noastre. Sa nu cautam sa rezolvam in acelasi timp toate problemele. Sa incercam o clarificare si o ierarhizare a lor. Acesta este motivul pentru care am propus ca acest dialog sa se concentreze exclusiv pe problemele economico-financiare, pentru ca acestea sunt cele care ne influenteaza cel mai mult viata si, in fond, de rezolvarea acestora depinde progresul pe care il asteptam.

Am in vedere, mai intai de toate, problema proprietatii. In acest moment, avem o sansa istorica: e posibil ca o solutionare echilibrata si viabila a problemei proprietatii private sa fie acceptata de aproape toti actorii politici.

A doua problema priveste stabilitatea macroeconomica. Mai precis, corelatia dintre privatizare si restructurare, cat si urgenta semnarii acordului cu organismele financiare internationale. In acest context, nu trebuie sa uitam necesitatea achitarii datoriei externe si interne care s-a acumulat in ultimii ani. Sper ca toti participantii sa admita ca este intolerabil ca Romania sa riste rusinea unui faliment.

In fine, a treia problema este sustinerea si finantarea programelor destinate categoriilor sociale si regiunilor defavorizate de tranzitie. Sper ca fiecare participant la acest dialog va veni cu propuneri concrete.

Dialogul Putere Opozitie

Ar fi exagerat sa credem ca acest dialog ne va duce la un consens. De fapt, in democratie nu exista si nici nu este de dorit o unanimitate mecanica. Prin acest dialog putem descoperi ce perspective ii  apropie pe participanti, care sunt chestiunile care pot conduce la o minima intelegere. La fel de important este sa vedem si unde nu pot exista intelegeri, adica sa cadem de acord si asupra punctelor in dezacord.

Toate problemele identificate astazi ca nerezolvabile vor face obiectul unor dezbateri ulterioare. In ceea ce priveste punctele asupra carora se va realiza un acord minimal, trebuie sa stabilim foarte clar si cine isi asuma responsabilitatea de a le transforma in realitate, pentru ca aceasta discutie sa nu ramana pur teoretica.

Doresc sa precizez ca aceasta intalnire nu se poate substitui in nici un fel dezbaterii parlamentare sau deciziei si responsabilitatii guvernamentale. Se pot identifica insa acele puncte de consens care sa asigure o majoritate mai larga.

O lege sau un pachet de legi pot fi adoptate si numai cu votul  majoritatii parlamentare. Dar daca o lege este acceptata si de o parte cat mai larga a Opozitiei pentru ca ea se simte implicata, pentru ca aceasta lege cuprinde si o parte din propriile ei propuneri, din propriile ei puncte de vedere; daca o lege vine in intampinarea asteptarilor mediilor de afaceri, a revendicarilor sindicale, a aspiratiilor societatii civile, atunci sansele ei de a contribui la schimbarea in bine sunt si mai mari. Trebuie sa fim cu totii constienti ca stabilitatea politica si legislativa este o conditie indispensabila a ameliorarii economice.

Prin prezenta lor, participantii la aceasta intalnire au acceptat sa fie o parte a solutiei, nu doar a problemei. Sper sa reusim.