Mesaj adresat Congresului Partidului Popular European, Bruxelles, 4 februarie 1999 

 

Alternativa democratica reala in fostele state comuniste

In societatile din Centrul si Estul Europei s-a intamplat deseori ca urgenta reformei economice si necesitatea de a elimina controlul pietei sa prevaleze asupra unei viziuni de ansamblu a politicului. Totusi, chiar si in domeniul economiei, este vorba de a face optiuni in ultima instanta tot de natura politica si morala. Economia de piata nu si-ar putea demonstra vreo virtute daca pretul social ar fi ilegalitatea si aparitia unor fracturi sociale profund amorale. De aceea, sunt convins ca, la acest Congres al Partidului Popular European, dezbaterea nu va ocoli aceasta perioada plina de riscuri, de ambiguitati si de neprevazut pe care o numim, in mod obisnuit, tranzitia de la totalitarism la un regim democratic cu economie de piata libera.

In toate aceste state foste comuniste din Europa Centrala si de Est, sarcina fundamentala care revine democratiei crestine, la putere sau in opozitie, este, prin esenta, de natura morala. Mai precis, gandirii si actiunii politice de inspiratie democrat-crestina le revine misiunea de a pune miza tranzitiei catre democratie in termenii celor doua valori fundamentale care sunt preeminenta legii si demnitatea persoanei umane. Democratia crestina este aceea care ne cere, inainte de toate, sa fim sensibili la societatea reala, sa avem grija ca justitia sa existe si legea sa reglementeze toate raporturile dintre persoane, grupuri si stat.

In Europa de Vest, atunci cand dreapta democrat-crestina pleaca de la putere in folosul unei stangi socialiste sau social-democrate, nici democratia, nici economia, nici stabilitatea sociala nu sunt in pericol. Democratia crestina continua sa joace un rol important in opozitie pregatindu-si revenirea la putere.

Nu aceeasi este situatia in tarile din Est. Chiar daca afirmatia ar putea sa socheze, indraznesc sa spun ca, in cateva tari din Europa de Sud-Est, exista deja pericolul lipsei unei alternative democratice reale pentru guvernele construite pe formule de esenta democrat-crestina. Exista riscul ca puterea sa fie preluata nu de o social-democratie in buna traditie europeana, ci de urmasii national-comunismului, declarati sau mascati in partide asa-zise justitiare. Liderii lor se pregatesc sa vina la putere.

Proasta gestiune a transformarilor economice, decalajele si fracturile sociale ce ameninta sa submineze coeziunea societatilor post-comuniste sunt premisele atragerii populatiei spre formule politice antidemocratice si antioccidentale, in unele privinte chiar mai periculoase decat defunctul totalitarism comunist conservator. Pentru ca in aceste formule se regasesc ingemanate comunismul, extremismul etnocentric si noile structuri de tip mafiot create in tranzitie, pe scheletul fostelor politii politice comuniste.

 

De la monitorizare la o veritabila coparticipare

Democratia crestina trebuie vazuta ca o familie, dar si ca o fortareata indispensabila Europei, in ansamblu, in apararea cuceririlor democratice din Estul continentului. Iata de ce tarile estice vad in Partidul Popular European o scoala si un laborator de pregatire a unei Europe integrate politic si economic dupa criteriile solidaritatii si responsabilitatii. Ele asteapta ca Partidul Popular European sa promoveze un tip nou de responsabilitate, o responsabilitate impartasita, o responsabilitate asumata in comun. In fond, noi toti trebuie sa ne asumam, in Est ca si in Vest, dificultatile reconstructiei economice si sociale a Europei post-comuniste, pentru ca, intr-o buna zi, sa ne putem bucura, tot impreuna, de reusitele unei Uniuni Europene largite.

Din punctul meu de vedere, pentru marile partide democratice ale Europei Occidentale nu se mai pune, ca pana acum, doar problema de a monitoriza progresele realizate in Est. S-ar cuveni, cred, ca observarea comunismului din trecut sa fie inlocuita cu o veritabila coparticipare in prezent. Mai mult decat oricare alta instanta politica, Partidul Popular European este indreptatit sa-si asume aceasta sarcina. Nu numai sa priveasca de departe si cu ochi critic dificultatile tranzitiei din Est, dar sa se si implice direct, sa devina un factor activ in depasirea acestor dificultati. De aceasta solidaritate avem nevoie, mai mult decat de  asistenta.

Miscarile democrat-crestine din Europa de Est, acum de multe ori izolate chiar intre ele, trebuie sa simta ca fac parte din aceeasi familie politica a Partidului Popular European. In loc sa se considere membri cu drepturi depline intr-o retea frateasca, ele s-au considerat multa vreme niste formatiuni periferice, a caror identitate depindea de un centru ocupat de fratii mai mari occidentali. De aici si ispita de a privilegia raporturile cu marile partide democrat-crestine occidentale, neglijand relatiile dintre partidele democrat-crestine din fostele tari comuniste.

A venit timpul ca, si unii si altii, sa ne schimbam atitudinea, prejudecatile si iluziile fara suport real. Partidul Popular European este instanta ideala pentru o astfel de schimbare de atitudine si de actiune. In Est, ca si in Vest, trebuie sa facem acest pas impreuna, in interesul celor ce cred cu tarie ca politica si morala, democratia si crestinismul sunt de nedespartit.