Discurs la sesiunea solemnă a Academiei Romane, dedicată aniversării a 80 de ani de la Marea Unire din 1918, Bucureşti, 1 decembrie 1998

Vocatia cercetarii riguroase

Sesiunea solemna a celui mai inalt for de consacrare stiintifica si culturala a Romaniei, caruia am onoarea sa ma adresez, raspunde unei intreite indatoriri si unei intreite legitimari.

Inainte de toate, Academia Romana, alaturi de toate institutiile care au zidit si reprezinta Statul roman, aniverseaza astazi ceasul de izbanda care a desavarsit lucrarea secolelor, in care acest stat s-a conturat prin limba, traditii si valori comune si prin efortul oamenilor acestui pamant, care nu au precupetit nici o jertfa pentru a implini visul unitatii nationale a romanilor.

Cel mai inalt for de cercetare stiintifica al tarii a adus mereu in constiinta noastra idei si fapte putin stiute, contribuind la o cunoastere mai riguroasa, mai completa si mai adevarata a unor perioade decisive din istoria noastra.

Prin vocatia si propria sa istorie, Academia Romana a reprezentat o parte integranta a marii miscari intelectuale, culturale si politice care a facut posibila Marea Unire. Intemeiata pentru a studia si proteja fundamentele identitatii noastre nationale limba si cultura romana Academia Romana a incununat prin existenta si activitatea sa un proces milenar, in care unitatea poporului nostru s-a exprimat si s-a consolidat printr-o extraordinara creatie culturala, ce a dat substanta insasi existentei noastre particulare in lume.

 

Cristalizarea unitatii de neam

Fara comunitatea de limba, de credinta si de cultura, unitatea de neam a romanilor nu s-ar fi pastrat. Apartenenta la un spatiu statal nu asculta numai de legile sistemului juridic; ea este, mai ales, legata de o lege culturala care semnifica recunoasterea explicita a apartenentei la un spatiu spiritual comun.

Opera a generatiilor succesive de geniali anonimi si temei fara de care identitatea noastra ar fi pierit, limba romana este teritoriul predilect al studiilor academice si vocatia esentiala a acestei nobile institutii. Desprinsa pe cai aproape nestiute din solul fertil al culturii orale comune, cultura elitelor din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania a imbogatit limba romana dand chip si nume identitatii noastre de neam.

Cronicarii au inceput o opera pe care savanti de renume nu au incetat s-o desavarseasca, reconstituind cu inflacarare si minutie nu doar istoria neamului nostru, ci si viziunea noastra despre un trecut istoric comun. Toate aceste etape ale cristalizarii unitatii noastre de neam sunt, prin definitie, parte a universului academic.

 

Imbogatirea memoriei colective

Situata la sorgintea implinirii unitatii natiunii romane, Academia si-a desavarsit vocatia printr-un nobil militantism, faurind armele ideale ale Marii Uniri si oferind natiunii romane, prin activitatea membrilor sai, modele de angajare patriotica in batalia pentru desavarsirea unitatii nationale.

Pastratoare prin excelenta a memoriei noastre colective, Academia nu putea lipsi de la indatorirea sacra de a reinvia si a imbogati aceasta memorie. Nu putem omagia Marea Unire fara a omagia spiritul academic si institutia sa consacrata, fara a omagia lucrarea vie a culturii si spiritualitatii romanesti.