Cuvant rostit la primirea Stafetelor Unirii, Alba Iulia, 30 noiembrie 1998 

 

Sarbatoare sub semnul Unirii

Ne aflam astazi la Alba Iulia, intr-un loc sacru, Sala Unirii, loc al pecetluirii unuia dintre actele fundamentale ale istoriei romanilor si ale unitatii neamului.

Drumul simbolic, pe care reprezentanti ai provinciilor istorice ale Romaniei l-au parcurs si pe care l-au incheiat aici, in Sala Unirii, sugereaza acea miscare de convergenta care, de-a lungul timpurilor, a marcat devenirea tarilor romane pana la unirea din 1918.

Am refacut eu insumi un asemenea drum, de la Arad la Alba Iulia, cautand mai cu seama chipurile si gandurile oamenilor. Daca Unirea au facut-o oamenii, sarbatoarea Unirii trebuie sa fie o sarbatoare a oamenilor. Tara este in iarna, s-au asternut zapezi si ceturi, dar oamenii cu care am vorbit mi-au spus acelasi lucru: Mergem inainte! Acest mesaj nu este politic, nu gratifica pe unul sau pe altul dintre oamenii politici, ci este hotararea profunda a cetatenilor acestei tari de a continua si implini efortul celor care, in urma cu opt decenii, au faurit Romania Mare.

 

Pe oameni ii unesc acum proiectele de viitor

Mai mult ca oricand pe oameni ii unesc acum si proiectele de viitor. Un viitor reprezentat si de acesti tineri care au reluat drumul de acum 80 de ani, al celor care au depus aici credentialele cu semnaturi pentru Marea Unire. Ca si atunci, stafetele de astazi sunt sperante pentru viitor.

Stafetele Unirii venite la Alba Iulia s-au imbracat in frumosul port popular. Sunt tineri sportivi, care au parcurs cu efort un drum lung, spre a ajunge aici. De fapt, suntem intr-o lume dominata de metafora sportivului invingator si, in aceasta lume, campionii romani au adus tarii glorie si prestigiu. In spatele momentelor in care drapelul Romaniei se inalta pe cel mai inalt catarg, totdeauna s-au aflat sute de ore de antrenament, de efort continuu, pentru a invinge.

Deviza romanului invingator

Proiectele pentru Romania de maine sunt cuprinse in acel simplu „Mergem inainte!”, gandit si rostit cu hotarare de cei mai multi concetatenii nostri.

Se cuvine sa privim cu incredere Romania, pe care vrem sa o lasam mostenire urmasilor, pe masura faptelor de glorie ale strabunilor.

Sa privim spre orizontul pe care il vom transforma impreuna in istorie, in istoria inceputului de secol care se apropie. Sa ne asumam si efortul luptatorului de performanta in care gandul, privirea si miscarea se ascut si se unesc intr-o singura sageata indreptata spre tinta.

Sa ne recunoastem cu totii in acea Romanie eterna, pentru care merita sa traim si sa zidim.