Alocuţiune la Reuniunea Consiliului Nord-Atlantic, Bruxelles, 25 noiembrie 1998 

 

Miza unei optiuni consecvente

Apreciez sincer posibilitatea de a ma adresa Consiliului Aliantei si de a prezenta progresele Romaniei in relatia sa esentiala cu Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord. Este, totodata, un prilej extraordinar pentru a infatisa, intr-un cadru de o asemenea competenta si inalta responsabilitate, punctul de vedere al tarii mele asupra continuarii procesului de largire a NATO. Vreau sa va asigur ca este un punct de vedere impartasit de toate fortele politice responsabile din Romania, de la putere, dar si din opozitie. In consultarile pe care le-am initiat, partidele importante si grupurile parlamentare au sustinut, fara rezerve si in mod explicit, abordarea pe care v-o propun.

Romania se considera apta si indreptatita sa ia parte activ la opera de constructie a noii arhitecturi de securitate si cooperare in Europa. Romania vede in NATO pilonul central al securitatii democratiei si pacii pe continent.

Politica usilor deschise si continuarea extinderii NATO sunt de importanta vitala pentru tara mea, dar si pentru securitatea Europei si a lumii in secolul urmator. Lansarea acestui proces la Madrid a produs deja o „valoare adaugata”. Continuarea sa este cel putin la fel de importanta pentru atingerea obiectivelor Aliantei, pe care Romania le impartaseste fara rezerve.

Ingaduiti-mi sa afirm inca o data, cu toata claritatea: Romania a fost un candidat apreciat la Madrid si doreste sa faca un pas inainte prin decizia viitorului Summit de la Washington. Aceasta pentru ca poporul roman nu concepe nici o alternativa la integrarea in NATO, iar aceasta optiune exprima adeziunea la sistemul de valori pe care s-a intemeiat  comunitatea euro-atlantica. Aderarea la NATO a devenit, mai mult decat o miza de securitate nationala, o miza de inscriere a Romaniei intr-un sistem institutionalizat de cooperare politico-militara conform cu valorile democratice. Consensul privind sustinerea candidaturii Romaniei, existent atat la nivel popular, cat si la nivelul clasei politice romanesti, demonstreaza ca nu se poate vorbi despre o orientare conjuncturala. El tine de optiunea istorica a Romaniei de a-si construi o societate democratica de tip occidental.

 

Asanarea economiei

Inainte de a expune viziunea romanilor asupra continuarii procesului de largire a NATO, voi mentiona ultimele evolutii ale reformei si democratiei in Romania si aportul tarii mele la cooperarea regionala si subregionala.

Sunt cunoscute problemele care au generat rezerve asupra candidaturii Romaniei in primul val si indeosebi lipsa unor progrese semnificative in plan economic. Nu are sens sa minimalizez aspectele negative, pe care Romania le asuma, dar nici nu pot sa nu ma refer la evolutia reformei din ultimul timp. Ea evidentiaza unele reusite si existenta unui program care a inceput sa dea roadele asteptate.

In ce priveste cadrul reformei economice, s-a realizat stabilitatea macro-economica, liberalizarea tuturor preturilor, eliminarea subventiilor. Rata inflatiei din acest an este de trei ori mai mica decat cea din anul precedent, iar deficitul bugetar a fost mentinut la 4% din PIB. Anul trecut a fost demarata si dificila restructurare a unor sectoare neperformante, cum ar fi mineritul, ceea ce a implicat costuri sociale enorme prin disponibilizarea a peste 77.000 de muncitori doar in acest sector. Tot astfel, restructurarea Companiei Nationale de Cai Ferate a dus, doar in ultimele luni, la trecerea in somaj a peste 21.000 de persoane. Cu acest pret dur pentru reforma, care afecteaza viata a zeci de mii de fosti salariati si a familiilor lor, a fost posibil ca volumul pierderilor intreprinderilor neperformante sa fie redus in 1997 la 5,7% din PIB. In 1998 pierderile au scazut la sub 3%.

Progresele realizate in ultimii doi ani in privatizare reprezinta si ele o cale de asanare a economiei romanesti. Descentralizarea privatizarilor a facut ca, in ultimele doua luni, ritmul acestora sa creasca de la cateva zeci la cateva mii de intreprinderi privatizate pe luna. Este de asteptat ca dezvoltarea sectorului privat sa aiba un impact pozitiv asupra climatului investitional din Romania. Adaug evolutia dinamica a Bursei de valori si a pietei extrabursiere.

Programul de restructurare continua intr-o maniera energica, incepand chiar cu Fondul Proprietatii de Stat, prin simplificarea reglementarile aplicabile si continuand cu principalele monopoluri din domeniul productiei de gaz, electricitate si al cailor ferate.

Romania este pregatita pentru un moment dificil si decisiv, al confruntarii cu varful de plati scadente anul viitor in planul datoriei externe.

Toate acestea sunt conditii acceptate pentru pregatirea incheierii acordului cu FMI. Exista consensul politic asupra fiecareia din aceste etape. Resursele de care tara dispune dau incredere in perspectivele de rezolvare a dificultatilor economice, in ciuda conjuncturii internationale extrem de nefavorabile.

 

Nevoia de clarificare a perspectivelor de aderare

Conturarea unei perspective clare de integrare a avut un efect benefic asupra evolutiei tarilor central-europene nominalizate pentru primul val, la Madrid. Nu numai ca stimulent al democratiei, ci si prin semnalul incurajator care se transmitea astfel cercurilor internationale de afaceri. Dimpotriva, abandonarea, fie si aparenta, a unor tari intr-o „zona gri” a incertitudinilor ingreuneaza semnificativ progresul lor in construirea unor societati democratice si prospere. De aceea, Romania are nevoie de un semnal politic clar ca va fi integrata in NATO intr-un viitor apropiat.

Argumentele in favoarea Romaniei sunt numeroase. Guvernul se bucura de sprijinul politic si parlamentar necesar reformei. Oscilatiile sondajelor de opinie au fost drastic corectate de testul recentelor alegeri in capitala tarii, care au confirmat stabilitatea optiunilor reformatoare ale majoritatii cetatenilor. Prezenta tuturor minoritatilor in Parlament; prezenta celei mai importante minoritati, cea maghiara, in guvernare; progresele notabile in relatia de parteneriat dintre Guvern si societatea civila; concilierea si toleranta religioasa reprezinta, alaturi de legislatia indispensabila unei bune functionari a administratiei, cu deosebire a celei locale, dovezi de netagaduit ale faptului ca in Romania exista o democratie matura, capabila sa faca fata oricarei vehemente a disputelor politice.

Scenariile pesimiste care estimau ca, in caz de invitare la aderare a Ungariei si de neinvitare a Romaniei, relatia dintre cele doua state se va deteriora, iar reforma interna din tara mea va fi in pericol, datorita unei presupuse reactii adverse a populatiei, au fost drastic infirmate de faptul ca optiunea ferma pro-NATO si UE a clasei politice si a opiniei publice romanesti nu a slabit iar reformele interne au fost continuate. Aceste evolutii demonstreaza clar soliditatea candidaturii romanesti pentru integrare si ireversibilitatea proceselor democratice pe care ea se intemeiaza.

Reforma armatei

In domeniul reformei fortelor armate, prioritatile privesc resursele umane, pachetul C3I (comanda, control, comunicatii si informatie), apararea aeriana si infrastructura. Pentru modernizarea procedurilor de selectie a personalului si derularea programelor de pregatire si instruire a ofiterilor si subofiterilor, exista un proiect de asistenta americana, britanica, franceza si olandeza. Concomitent cu reducerea efectivelor de la 200.000, in 1997, la 178.000, in prezent, Armata beneficiaza de aportul substantial al Centrului romano-britanic de instruire a ofiterilor de stat major si conteaza pe programul Centrului regional pentru management-ul resurselor de aparare din Monterey, California, care va fi derulat anul viitor.

Proiectul de restructurare „Armata 2005” va fi finalizat in 1999. In prezent, pe baza unui studiu de capabilitate exhaustiv, se lucreaza la orientarea reformei fortelor armate romane pe o directie strategica, de natura sa asigure interoperabilitatea cu fortele Aliantei si indeplinirea in bune conditii a sarcinilor subregionale atribuite Romaniei in cadrul Parteneriatului cu NATO. Necesitatea unei planificari strategice adecvate a reformei in armata este inca una din ratiunile pentru care Romania are nevoie de o clarificare concreta a perspectivelor sale de integrare in Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord.

 

Un rol asumat trebuie implinit

Perspectiva integrarii in structurile occidentale a jucat un rol important in eforturile statelor candidate de a construi un climat de cooperare si stabilitate.

Romania este convinsa ca securitatea europeana este indivizibila, ca NATO reprezinta elementul pivot al acesteia si ca aceasta viziune isi va gasi o expresie neechivoca in Noul Concept Strategic al NATO si in documentul ce va fi adoptat la Summit-ul de la Washington.

Romania si-a asumat un rol de factor-cheie in asigurarea stabilitatii regionale, pe care si-l va indeplini in continuare, considerand ca, pentru mult timp de acum inainte, cooperarea regionala va reprezenta complementul indispensabil al functiilor UE si NATO. Sprijinim, in consecinta, initiativele de natura sa imbunatateasca nivelul nostru de pregatire militara prin implementarea standardelor NATO si intensificarea cooperarii cu aliatii din NATO si cu alti parteneri. Vreau sa mentionez in acest context Batalionul mixt romano-ungar, Cooperarea Central-Europeana – CENCOOP, Forta Multinationala de Pace din Sud-Estul Europei – MPFSEE si SHIRBRIG.

Romania a demonstrat, inclusiv prin actiuni nu lipsite de costuri, ca este hotarata sa contribuie in mod nemijlocit la operatiunile de mentinere si consolidare a pacii desfasurate in regiune. Activitatea batalioanelor romanesti in cadrul operatiunii ALBA din Albania, ca si in misiunile IFOR – SFOR din Bosnia sunt bine cunoscute. In aceste zile, un contingent romanesc de 50 de militari si civili, precum si un avion specializat sunt pregatite sa participe la Misiunile OSCE in Kosovo.

 

Largirea si intarirea flancului sudic

Conceptia de politica externa a Romaniei ia in considerare noile evolutii pe plan international, precum si procesul de reforma interna a NATO, cristalizat prin elaborarea Noului Concept Strategic al Aliantei. Am pus, de aceea, tot mai mult accentul pe rolul Romaniei in prevenirea si combaterea riscurilor neconventionale la adresa stabilitatii si securitatii pe continentul european. Din aceasta perspectiva, Romania argumenteaza si sustine necesitatea ca, dupa ce primul val al extinderii NATO s-a concentrat pe flancul nordic, deja bine consolidat, urmatoarea largire sa intareasca flancul sudic, cel mai apropiat si potential amenintat de numeroasele surse de instabilitate din zona. In acest context, Romania ar putea avea un rol de pivot (similar celui jucat de Polonia in Europa Centrala) in raport cu tarile vecine, indeosebi cu Moldova si Ucraina. De altfel, acestea au declarat oficial ca sustin integrarea Romaniei in NATO considerand-o in interesul propriilor tari. Nici un stat vecin cu Romania si nici o tara din regiune nu se opun integrarii noastre in structurile euro-atlantice.

Nu poate fi evitata nici luarea in discutie a unor amenintari multiple, de la recrudescentele national-comuniste, antisemite, xenofobe si rasiste, la presiunea continua a riscurilor de proliferare a terorismului, traficului ilicit transfrontalier si a altor forme de crima organizata. Fata de aceste riscuri, Romania poate si trebuie sa fie un scut. O asemenea misiune nu poate fi indeplinita de o tara izolata sau neglijata. Pentru a fi eficace, ea are nevoie de sustinerea si increderea Aliantei.

 

NATO utila Romaniei, Romania utila NATO

Am convingerea ca nu exista nici o ratiune pentru ca Romania sa nu fie luata in considerare la Washington la nivelul evaluarilor care au condus Summit-ul de la Madrid la nominalizarea candidaturii pentru al doilea val al extinderii.

La 18 luni dupa Madrid, sondajele arata ca romanii nu si-au schimbat optiunea pro-NATO. Acest capital de incredere trebuie investit pentru a genera profit. Daca nu este investit, capitalul se iroseste. Avand in vedere complexitatea efortului de integrare a noilor membri, este normal ca absorbtia acestora sa ceara timp. Este insa la fel de important si pentru NATO, si pentru Romania, ca acest timp sa nu devina o sursa de incertitudini si un obstacol in procesul integrarii noastre in Alianta.

Forta de persuasiune cu care un mare numar de membri NATO au sustinut si sustin cauza integrarii Romaniei – fapt pentru care ii rog sa primeasca expresia gratitudinii noastre si cu acest prilej – ne incurajeaza in a considera ca nu doar NATO este de folos Romaniei, ci si Romania este utila NATO in realizarea Noului Concept Strategic al Aliantei.

As rezuma, in final, parametrii de principiu care, in opinia mea, ar trebui luati in considerare acum in perspectiva Summit-ului de la Washington, si care ar raspunde, totodata, asteptarilor Romaniei:

Pentru ca decizia de la Washington sa fie un „Madrid plus”, ea va trebui sa se intemeieze pe consensul realizat la Madrid si pe acquis-ul care a decurs din acesta.

Pentru ca procesul de largire a NATO sa aiba consecventa, urmatorul Summit trebuie sa defineasca limpede etapele extinderii si sa impinga realmente inainte acest proces. Aceasta presupune definirea unui orizont de timp precis si a unor itinerarii clare pentru aderarea tarilor nominalizate la Madrid.

Decizia de lansare a invitatiilor a fost, in 1997, in esenta, una politica. In evaluarea candidaturilor celor trei state invitate, standardele aplicate au fost exigente. Romania nu solicita un tratament aparte. Vrem sa fim examinati in acelasi mod, nici mai bland, nici mai sever.

Sunt onorat ca am putut pleda, inca o data, acum si aici, pentru ca tarile si natiunile aliate sa ia in considerare acest mesaj al Romaniei.