Discurs la incheierea Reuniunii Internaţionale Oameni şi Religii, Bucureşti,

Piaţa Universităţii, 1 septembrie 1998 

 

Oameni si religii

Anul trecut, la Padova, am lansat propunerea de a organiza a XII-a reuniune Oameni si Religii la Bucuresti. M-am bucurat sa constat entuziasmul cu care a fost primita aceasta propunere. Ma bucur cu atat mai mult astazi, cand proiectul de atunci s-a transformat in realitate. Cel care, acum un an, a fost oaspetele Comunitatii Sant Egidio este onorat ca a putut fi, alaturi de compatriotii sai, gazda dumneavoastra, sper, primitoare. Vad in aceasta reciprocitate nu numai o forma de politete, ci si o ilustrare a principiului ca prietenia se masoara cel mai bine prin fapte.

Reuniunea Oameni si Religii de la Bucuresti a demonstrat ca dialogul ramane singura modalitate pentru a ne apropia, pentru a descoperi ceea ce ne uneste. Experienta acestui dialog dovedeste ca politica si religia se pot asocia spre binele comun.

In ultimele secole, viata cetatii si cea a spiritului adeseori s-au exclus, irosindu-se in polemici sau, dimpotriva, au fuzionat, alunecand impreuna spre extremism. Sunt societati in care politica si religia se ignora. Sunt societati in care politica si religia se confunda imprudent. Formulele acestea potential explozive par sa-si epuizeze deopotriva resursele si puterea de atractie. Sunt convins ca, in viitor, relatia dintre viata civila si cea religioasa se va construi altfel.

Pentru ca pacea sociala si intelegerea intre natiuni sa se poata mentine este nevoie sa asociem faptul religios si deschiderile sale catre lumea spiritului cu faptul democratic si demersurile sale de aparare a drepturilor omului. Un asemenea scop este, desigur, mai usor de formulat decat de atins. Am, de aceea, certitudinea ca redefinirea raportului dintre religie si politica nu se poate face numai cu datele pe care ni le furnizeaza istoria recenta. Este nevoie sa reflectam la o noua cale si sa experimentam noi solutii.

Suntem confruntati cu doua urgente. Prima vizeaza necesitatea de a ne proteja traditia proprie, pentru a evita rupturile brutale in interiorul societatii din care facem parte. Cea de-a doua priveste dialogul cu alte culturi, adica incercarea de a prezenta celorlalti dimensiunea general-umana a valorilor in care credem. Important este sa nu ne protejam traditia pana la a-i opri evolutia fireasca si sa nu dialogam cu alte culturi purtand gandul ascuns de a le domina.

In saptamanile care au precedat reuniunea de la Bucuresti, lumea a fost din nou zdruncinata de evenimente tragice care inseamna tot atatea rani deschise. In orice colt al planetei ne-am afla, vedem cum natura se dezlantuie si omul nu i se poate impotrivi. Dar si mai mult sufera lumea pentru ca nebunia ucigasa, ura oarba si indiferenta inlocuiesc intelepciunea, solidaritatea si altruismul. Nu exista, cred, vreo religie sau vreo autoritate politica responsabila care sa poata ignora o asemenea cronica neagra. Si stim prea bine ca informatiile noastre despre suferintele oamenilor nu acopera decat o parte infima din dramele consumate in nenumarate zone uitate. Din pricina unei selectii aleatorii a filmelor si informatiilor, exista vedete ale saraciei, asa cum exista vedete ale prosperitatii. Cei mai multi oameni continua sa sufere in anonimat si uitare, dincolo de mobilizari oficiale si de campanii mediatice care ii ignora.

 

Memoria adevarului

Este imperios necesar sa-i ajutam pe cei care se afla in dificultate si sa le protejam sensibilitatea. Din pacate, oricate interventii am face, problemele raman. Ici-colo bolnavii se vindeca, dar maladiile persista. De aceea, tot mai multe voci pledeaza astazi pentru adoptarea altor reguli de actiune. O asemenea schimbare a accentului dinspre abordarea umanitara a efectelor catre indepartarea cauzelor impune colaborarea tuturor energiilor creative. Avem nevoie de o gandire neconventionala, de o reforma a institutiilor internationale si a sistemelor de educatie, de cunoastere si apropiere intre marile comunitati religioase, de adoptarea unor noi instrumente juridice de combatere a intolerantei si a terorismului, de reducerea decalajelor economice, de utilizarea rationala a progresului tehnologic, dar, mai ales, de inventarea unui nou mod de actiune nebirocratic, just si eficient.

In acest proces de reasezare, religiile ne pot reaminti cateva adevaruri fundamentale pe care, adesea, le neglijam: adevarul ca viata este sacra si frumusetea naturii umane decurge, mai ales, din fragilitatea ei; adevarul ca nu ne putem implini fara ajutorul celorlalti si ca limitele conditiei noastre ne recomanda o mai mare modestie in tot ceea ce facem sau credem ca putem face.

Religiile nu sunt numai rezervoarele memoriei umane. Religiile sunt si scoli ale sperantei si compasiunii, precum si surse ale curajului de a crede ca existenta are un sens superior. Totusi, modernitatea a agresat de prea multe ori diferitele traditii religioase pentru ca ele sa nu primeasca cu temere invitatia de a se concilia cu lumea contemporana. Numai dialogul poate depasi incet-incet orice rezerva. Numai dialogul poate convinge religiile lumii ca reversul extremismului nu este mediocritatea lipsita de orizont si ca toleranta nu este sinonima cu slabiciunea sau cu infidelitatea fata de propriul crez.

 

Valori universale in dialogul culturilor

Majoritatea reuniunilor Oameni si Religii au fost gazduite de orase ale Italiei. Bucurestiul nu are venerabila vechime a Romei, nu are farmecul aristocratic al Florentei si nici aura mistica a orasului Sfantului Francisc, Assisi. Dar are o istorie a unor timpuri cand aici a rodit tot ce a avut Romania mai de pret.

Astazi, Bucurestiul incepe sa renasca alaturi de intreaga societate romaneasca si isi afirma din nou caracterul european.

Ceremonia la care participam acum are loc in Piata Universitatii. Este suficient sa privim in jur pentru a realiza ca acest spatiu implica o textura simbolica deosebit de graitoare. Avem aici cladirea Universitatii, in care s-au creat premisele culturii romanesti moderne. In spatele nostru, se afla cladirea Teatrului National, un templu in care nici o cultura nu este exclusa. Putem zari silueta bisericii Coltea, a carei prezenta dovedeste ca religia nu poate lipsi din insusi nucleul vietii sociale. In sfarsit, stravechile cruci de piatra, aduse de curand aici, masoara nobletea crestinismului romanesc si ne aduc mereu in minte tinerii ucisi in aceasta piata acum noua ani, cand regimul comunist a fost doborat prin jertfa lor.

Am ales Piata Universitatii ca loc al ceremoniei finale pentru a sublinia ca deschiderea spre valorile universale nu este pentru noi o optiune de ultima ora. Ea izvoraste din traditia istorica a acestui spatiu deschis dialogului dintre culturi.

Dumneavoastra, in calitate de participanti, sunteti singurii abilitati sa apreciati daca reuniunea de la Bucuresti a fost un succes sau nu. In calitate de gazde, tinem sa multumim calduros tuturor celor veniti de foarte departe sau mai de aproape, tuturor celor care au dorit sa ne cunoasca tara, participand la cea de-a XII-a reuniune internationala „Oameni si Religii”. Am fost realmente onorati sa putem gazdui  reprezentanti de inalt nivel ai atator religii, state si organizatii din intreaga lume.

Doresc sa exprim satisfactia pentru modul ireprosabil in care Comunitatea Sant’Egidio a cooperat cu institutiile statului roman si cu Biserica Ortodoxa din Romania pentru a asigura bunul mers al acestui remarcabil eveniment.

Sper din toata inima ca Apelul pentru Pace al reuniunii de la Bucuresti va transmite lumii dorinta noastra ca, impreuna cu toti oamenii de buna credinta, sa construim o adevarata civilizatie a iubirii.