Discurs la intalnirea cu liderii organizaţiilor non-profit din Statele Unite care au contribuit la promovarea democraţiei in Romania, Washington, 16 iulie 1998 

 

Optiunea pentru organizatii neguvernamentale

Pregatindu-ma pentru intalnirea cu liderii de organizatii non-profit din Statele Unite, care au contribuit la promovarea democratiei in Romania, mi-au venit in minte cuvintele rostite de Margaret Mead: “Sa nu pui nici o clipa la indoiala faptul ca un mic grup de cetateni implicati si increzatori intr-un ideal poate schimba lumea; de fapt, acesta este singurul mod posibil”. Aceste grupuri mai mici sau mai numeroase de cetateni increzatori in principiile democratiei ar trebui sa izbandeasca in orice colt al lumii.

Organizatii non-profit din SUA si alte state democratice au venit in Romania incepand din 1990 si impreuna cu organizatiile neguvernamentale din tara au incercat sa refaca acea textura civica, esentiala pentru functionarea normala a oricarei societati. Pentru ca organizatiile neguvernamentale produc bunuri publice de cea mai mare insemnatate intr-o democratie reala: incredere, cinste, loialitate, grija si respect pentru semenul nostru. Sunt bunuri care fac parte din ceea ce numim capitalul institutional al unei societati si care asigura functionarea acesteia.

Optiunea pentru organizatii neguvernamentale exprima optiunea pentru democratie si respectarea drepturilor omului. Sprijinirea si consultarea organizatiilor neguvernamentale inseamna intelegerea a ceea ce numim aport sau capital social, fara de care nu se poate concepe dezvoltarea si modernizarea.

 

Agentii schimbarii

Oriunde in lume, in statele democratice, organizatiile neguvernamentale sunt considerate “agenti ai schimbarii”. Cei care activeaza aici sunt persoane care doresc sa schimbe o stare de lucruri care ii nemultumeste, sunt cetateni care doresc sa-si faca auzita vocea atunci cand se hotaraste viitorul comunitatii in care traiesc.

Puterea instalata in Romania imediat dupa decembrie ’89 a avut fata de organizatiile neguvernamentale o atitudine marcata de suficienta si fatarnicie. A fost creat un cadru legal inevitabil pentru asocierea cetatenilor, dar dialogul dintre aceste organizatii si stat nu a depasit niciodata cadrul formal. Lipsa unei legislatii referitoare la sponsorizare a defavorizat dezvoltarea organizatiilor neguvernamentale. Mai mult, pentru discreditarea unor organizatii independente, au fost create organizatii-oglinda ale Puterii si chiar organizatii neguvernamentale avand ca scop spalarea de bani. In acest context, s-a adancit o falie intre stat si societatea civila. Asa se explica faptul ca principalul coagulant al opozitiei politice din Romania a fost o organizatie de tip forum, din care faceau parte, alaturi de partide, organizatii civice reprezentand interese specifice, de la fostii detinuti politici la diaspora, de la revolutionarii din Decembrie ’89 la sindicate, minoritati nationale sau asociatii profesionale.

In 1990, organizatiile neguvernamentale din Romania se numarau pe degete. La sfarsitul lui 1997 existau 27.000 de organizatii legal constituite. In foarte multe dintre ele activeaza cu un inalt profesionalism oameni tineri si mai putin tineri, dedicati misiunii lor, orientati catre rezultate, foarte buni manageri care au spirit de echipa si, in plus, stiu sa stranga fonduri pentru programe care pot schimba in bine viata comunitatii lor. Multi dintre ei au beneficiat de cursuri de formare sau stagii de pregatire in Statele Unite gratie generosului dumneavoastra suport moral si financiar. La intoarcerea in tara, pe langa experienta si cunostintele acumulate, au adus imboldul pentru o noua atitudine sub deviza “Actioneaza tu insuti!”. Au reusit sa se organizeze mai bine si fara prea mult ajutor din partea statului; sa aline suferinta unor copii neajutorati; sa aduca bucurie unor batrani neputinciosi; sa-si educe concetatenii in spiritul respectarii legilor si drepturilor omului; sa contribuie la dezvoltarea unei prese libere si independente.

Cata vreme dreptul la asociere si participare la luarea deciziilor de interes public al cetatenilor Romaniei este respectat, acestia contribuie ei insisi la functionarea eficienta a institutiilor statului.

 

Reinventarea statutului de cetatean

Atat Presedintia, cat si Guvernul au creat structuri speciale care cultiva dialogul cu organizatiile civice la nivel local si central. Pe termen lung, organizatiile neguvernamentale si administratia locala au un scop comun: o viata mai buna pentru comunitatile din care fac parte.

La acest sfarsit de secol, in Romania, ca si in alte state ale lumii, suntem confruntati cu o noua provocare: reinventarea statutului de cetatean. In 1989, romanii au devenit cetateni liberi. Dupa alegerile din noiembrie 1996, ei pot fi si cetateni implicati. Pot si trebuie sa reprezinte o voce in luarea deciziilor privind comunitatea in care traiesc. Politica nu este doar activitatea politicienilor. Cetateanul este chemat sa renunte la statutul de simplu petitionar nemultumit de prestatia statului si sa devina un factor responsabil in rezolvarea problemelor de interes public.

Relatia cetatean – stat nu poate fi functionala decat daca este bivalenta. Din partea statului, ea cere o logica noua si o noua etica a guvernarii, ca cea a unui stat partener al cetatenilor care se recunosc in el, un stat care sprijina societatea civila, fara sa i se substituie. Din partea cetateanului, aceasta relatie presupune, dincolo de interesul pentru solutionarea propriilor probleme, un interes mai larg pentru viata si problemele generale ale comunitatii. Acest binom participare-responsabilitate este cel mai util exercitiu al democratiei si actiunii publice.

L-as cita in acest sens pe astronautul Rusty Schweickart:

“Nu suntem pasageri pe nava Pamant: noi suntem chiar echipajul. Nu avem statut de rezidenti, ci suntem cetateni cu drepturi depline. Diferenta in ambele cazuri o reprezinta responsabilitatea”.