Alocuţiune la Forumul de Investiţii Energia in secolul XXI, New York, 9 iunie 1998 

 

Ruta sigura de transport Est-Vest pentru titei si gaze

Resursele energetice descoperite in zona Caspica reprezinta o enorma sursa de siguranta pentru mileniul urmator, complementara resurselor traditionale din Nordul Europei sau din Golful Persic.

Marile companii petroliere transnationale sunt implicate deja direct, cu investitii masive, in cadrul consortiilor formate in regiune pentru explorarea si exploatarea zacamintelor. Principala dificultate in utilizarea efectiva a acestor resurse nu o constituie acum obtinerea concesiunilor sau a finantarilor, ci deschiderea unei rute sigure de transport pentru titei si gaze, tinand cont ca Marea Caspica, asa cum se vede pe orice harta, este o mare inchisa.

Oferta romaneasca se refera la deschiderea unei rute de transport care sa foloseasca portul romanesc Constanta drept cap de pod pentru zona europeana. Hidrocarburile care vor ajunge in acest port, prin Marea Neagra, ar urma sa fie transportate mai departe prin conducte, dar si pe alte cai, pentru ca exista deja o retea complexa de cai  ferate si rutiere, catre beneficiarii din Europa Centrala si de Vest.

Ruta Constanta prezinta avantaje evidente fata de alte trasee luate pana acum in considerare.

 

Argumentul geografic si geopolitic

Este de ajuns sa identificam Romania pe harta, pentru a observa ca are o pozitie extrem de avantajoasa. Se afla exact in centrul Europei, la 2500 de km de Scandinavia, de coasta europeana a Oceanului Atlantic si de muntii Ural si la 1000 de km de Cipru. Pe de alta parte, este suficient sa localizam Romania in bazinul Marii Negre ca sa ne dam seama ca ruta de transport propusa este cea mai scurta si, in acelasi timp, lipsita de orice dificultati de relief. Fata de alte trasee propuse in zone cu relief muntos, accidentat, coridorul de transport prin Romania traverseaza o zona de campie, o zona de ses.

Magistralele comerciale care se intersecteaza in Romania sunt extrem de vechi. Magistrala comerciala Nord-Sud, care leaga Scandinavia de Marea Egee, urmeaza asa-numitul Drum al Ambrei, utilizat de 6000 de ani. Ea se intersecteaza pe teritoriul Romaniei cu alta magistrala straveche pe directia Est-Vest, care lega China de Spania, strabatand Asia continentala si Europa, pe asa-numitul Drum al Matasii, cunoscut de 3000 de ani. Aceste axe ale traditiilor comerciale constituie o conexiune esentiala si pentru secolul XXI.

Trei coridoare europene de transport, aprobate la Conferinta de la Helsinki, includ Romania: Coridorul numarul patru, care pleaca de la Berlin, trece prin Cehia si Ungaria pentru a ajunge in portul Constanta, la Marea Neagra; Coridorul numarul noua, care porneste din Finlanda, trece prin Polonia, Ucraina, Romania, pentru a ajunge la Marea Egee, la Alexandropolis si Coridorul numarul sapte, un coridor navigabil, pe Dunare, care se preconizeaza sa fie dublat de un coridor de transport rutier.

Romania, ca tara cu iesire la mare si cu un port important, are avantajul de a fi legata, prin aceasta mare si apoi, prin Marea Egee si prin Marea Mediterana, de Oceanul Planetar. In acelasi timp, pe cursul natural al Dunarii si prin Canalul Dunare Rin exista o legatura directa intre portul Constanta si portul Rotterdam. Acest drum navigabil ajunge foarte aproape de Bucuresti si trece apoi prin alte trei capitale europene: Belgrad, Budapesta si Bratislava.

 

Infrastructuri complexe

Al doilea argument se refera la infrastructuri. Constanta este, cum spuneam, cel mai mare port la Marea Neagra, cu o capacitate importanta de operare a marfurilor, inclusiv a petrolului. Din Constanta, marfurile calatoresc pe apa, pe canalul romanesc Marea Neagra Dunare, si apoi pe artera navigabila transeuropeana Dunare Main Rin. Pentru extinderea portului Constanta, se afla in diverse stadii de negociere dezvoltari de capacitati de operare cu gaze naturale lichefiate si produse petroliere.

In acelasi timp, Guvernul roman deruleaza un program complex de dezvoltare a unor retele de zone libere la Marea Neagra, inclusiv Constanta si de-a lungul Dunarii, la Sulina, Galati, Braila, Giurgiu, prin care se vizeaza si dezvoltarea unor capacitati industriale.

Sistemul energetic romanesc dispune de o vasta infrastructura de transport si distributie a energiei electrice. In perspectiva conectarii la reteaua vest-europeana, sunt in curs de realizare noi legaturi si lucrari de modernizare capabile sa faciliteze tranzitul de energie in conditii corespunzatoare. Capacitatile de productie instalate sunt, in acest moment, superioare consumului intern, astfel ca Romania poate deveni exportator de energie electrica in zona, ceea ce inseamna, totodata, capacitate de absorbtie a unor fluxuri sporite de hidrocarburi.

In domeniul gazelor naturale, in Romania opereaza deja o ruta de transport Nord Sud, din Federatia Rusa spre Bulgaria, Turcia si Grecia. Aceste interconexiuni se vor dezvolta prin crearea unor legaturi noi, pe directia Est Vest si cresterea semnificativa a capacitatii conductelor existente si, mai ales, a capacitatilor de depozitare.

Romania ar putea asigura si transportul gazelor naturale dinspre Marea Caspica catre pietele central- si vest-europene, inversand sensul actual al transportului, care trece prin Turcia.

Romania are posibilitatea de a utiliza structuri existente pentru stocarea unor mari cantitati de gaze naturale, atunci cand transportul este dificil din cauza temperaturilor foarte scazute. De asemenea, va putea prelua transportul gazelor naturale de la Marea Caspica spre Europa Centrala si de Nord. Deocamdata, interesul Turciei este legat de posibilitatea de a avea acces imediat la transportul de gaz metan din Nord spre Sud. Dar, in momentul in care Turcia ar fi conectata la retelele transcarpatice, conducta existenta poate fi folosita in sens invers, pentru a aduce gazul in Europa Centrala si de Nord intr-un moment in care s-ar diminua rezervele din zona scandinava.

Romania poseda sisteme de conducte care formeaza cea mai complexa retea de legaturi intre sursele de petrol romanesti si cele din import, dispune de un sistem complex de rafinarii, de combinate petrochimice si, bineinteles, de o piata interna pentru produse petrochimice.

 

Traditiile romanesti in industria petrolului

Un al treilea argument tine de traditiile romanesti in domeniu. Ele privesc toate elementele legate de productia de petrol si gaze. Romania si Statele Unite au fost primele tari care au inceput, simultan, productia industriala de petrol.

Exista o traditie de peste 100 de ani in prospectiunea, explorarea si exploatarea petrolului, precum si o traditie mai recenta, dar la fel de importanta, in prelucrarea produselor petroliere si a gazelor. Exista, prin urmare, un know-how care poate fi transferat.

Invatamantul superior in domeniile geologie, petrol si gaze,  petrochimie a ajuns la un nivel inalt de calitate si a pregatit, in ultimii 35 de ani, specialisti pentru aproape toate continentele. Sub egida ONU, s-au organizat cursuri postdoctorale inca din anii 7080.

Cele zece rafinarii pentru prelucrarea complexa a titeiului au o capacitate de 34 de milioane tone pe an. In prezent sunt prelucrate 22 de milioane, restul capacitatilor fiind trecute in conservare.

Capacitatile romanesti de rafinare si petrochimie au si ele un important potential instalat excedentar care poate fi reactivat cu investitii minime si avantajoase, comparativ cu tarifele din zona. Un exemplu in acest sens este investitia facuta de LUKOIL la una dintre rafinariile romanesti, unde se aplica acum un program eficient de modernizare.

Indicele de complexitate al prelucrarii petrolului si gazelor este cel mai ridicat din tarile Europei Centrale si de Est, fiind comparabil cu cel din SUA si din Europa Occidentala.

Aceasta traditie si aceasta experienta a Romaniei in domeniul petrolului si al gazelor naturale pleaca de la existenta unor zacaminte proprii care a determinat construirea de magistrale de transport, retele de distributie si capacitati de depozitare.

 

Stabilitate politica

Al patrulea si ultimul argument pe care il aduc in sprijinul ofertei mele este cel al stabilitatii politice. Exista o maxima binecunoscuta printre cei care opereaza in transportul resurselor energetice: Conductele trec prin zone stabile si acolo unde trec conducte de transport de petrol si gaze, ele aduc stabilitate. Or, evolutiile din ultimii ani demonstreaza ca Romania este o democratie functionala, stabila, cu o politica externa responsabila si previzibila.

Tara mea s-a afirmat in ultimul timp ca un pol de stabilitate regionala si ca un factor de promovare a consensului intr-o parte a lumii marcata inca de conflicte. Relatiile bilaterale cu tari vecine au depasit nivelul de buna vecinatate pentru a deveni relatii prietenesti si de cooperare. S-au stabilit relatii excelente cu tarile din Caucaz si Asia Centrala. Recenta Conferinta a Organizatiei Cooperarii Economice la Marea Neagra a consfintit Carta acestei organizatii si a pus inca o data in evidenta legaturile bune care exista acum intre statele membre din partea de vest a Marii Negre, din zona Marii Caspice si din Asia Centrala.

Romania a promovat stabilitatea in zona atat prin tratatele sale bilaterale cu Ungaria si cu Ucraina, cat si prin acorduri trilaterale pe multiple planuri. In 1997 am initiat trilaterala cu Ucraina si Polonia, dupa care au urmat trilateralele cu Ucraina si Republica Moldova; cu Bulgaria si Turcia; cu Bulgaria si Grecia.

Romania este cu adevarat un pamant privilegiat.